Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 84
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții, cu domiciliul în C,-, județul D și, cu domiciliul în C, str. - I, -, B,.22, județul D, împotriva sentinței nr. 312 de la 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUN.C-COMISIA PT.SOLUȚIONAREA ÎNTÂMPINĂRILOR DEPUSE DE PROPRIETARII DE REALIZAREA OBIECTIVULUI"DESCHIDERE ȘI A STR.- DIN MUN.C", CONSILIUL LOCAL C - PRIN PRIMAR, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți, personal și asistați de avocat și consilier juridic reprezentând intimații pârâți PRIMĂRIA MUN.C-COMISIA PT.SOLUȚIONAREA ÎNTÂMPINĂRILOR DEPUSE DE PROPRIETARII DE REALIZAREA OBIECTIVULUI"DESCHIDERE ȘI A STR.- DIN MUN.C", CONSILIUL LOCAL C - PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru apelanții reclamanți a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză de către același expert, care să aibă ca obiectiv, raportat la actele și legislația în vigoare determinarea valorii beneficiului nerealizat datorită exproprierii reclamanților. A susținut că prin raportul de expertiză s-a calculat cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 213.; pentru suprafața de 131. nu există un calcul făcut de expert și suma este calculată greșit, fiind cu mult inferioară,raportat la valoarea metrului pătrat reținut prin expertiza,de 2791,25 lei.
A învederat în ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință aceasta este solicitată pe o perioadă de 10 ani.
Cererea de probatorii a fost pusă în discuție.
Consilier juridic a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii de probatorii.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea cererii privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză,întrucât concluziile raportului de expertiză administrat relevă cu prisosință toate datele și oferă indicii temeinice pentru soluționarea cauzei.
În raport de susținerile formulate, verificând dosarul cauzei, instanța constatat că suma de 2791,25 lei reprezintă prețul pe din expertiza a cărei nulitate a fost constatată, iar experta a folosit alt preț și anume 2681 lei/ din expertiza efectuata ulterior, împrejurare ce a fost pusă în discuția apelanților reclamanți, prin apărător.
Avocat a învederat că nu mai înțelege să susțină acest motiv de apel, cererea fiind menținută doar pentru încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1996 referitor la beneficiul nerealizat si la reținerea numai a suprafeței de131 mp. de către instanță, in loc de 213 mp.
Instanța a respins cererea privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză formulată de apelanții reclamanți, prin apărător, apreciind că, în raport de obiectul cauzei, de dispozițiile legale, de toate înscrisurile depuse la dosar și probele administrate este lămuriră cu privire la starea de fapt.
Reprezentanții părților au învederat că nu mai au excepții de invocat, alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru apelanții reclamanți, a pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în valoare teren, valoare imobil și despăgubiri pentru beneficiul nerealizat conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a actelor existente la dosar.
În subsidiar a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță cu indicația de a efectua un supliment la raportul de expertiză prin care să se calculeze și beneficiul nerealizat conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
A susținut că, la filele 103-104 din dosarul de fond este depus un calcul făcut de reclamanți, la solicitarea instanței unde pentru este trecuta suma de 126.000 lei (Ron) iar pentru suma de 42.240 Euro, dat fiind faptul că la dosar se regăsesc contracte în care valoarea este în Euro.
A mai învederat că solicită să se precizeze în dispozitiv și valoarea terenului in Euro.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimații pârâți PRIMĂRIA MUN.C-COMISIA PT.SOLUȚIONAREA ÎNTÂMPINĂRILOR DEPUSE DE PROPRIETARII DE REALIZAREA OBIECTIVULUI"DESCHIDERE ȘI A STR.- DIN MUN.C", CONSILIUL LOCAL C - PRIN PRIMAR a pus concluzii de respingere a apelului, de menținere a sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, de menținere a sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală întrucât sumele acordate acoperă integral prejudiciul produs și calculul valorilor s-a făcut cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL CRAIOVA, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului C - Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor depuse de proprietarii afectați de realizarea obiectivului "Deschidere, aliniere și lărgire a străzii - din municipiul C, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 2 din 24 martie 2005, pronunțată de sus menționata comisie.
Au arătat că sunt nemulțumiți de oferta financiară făcută pentru despăgubire.
În motivarea acțiunii au arătat că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 33 din 27 mai 1994, privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, act normativ potrivit căruia, exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publică, după dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.
Că în cazul de față, în legătură cu imobilul proprietatea lor, utilitatea publică nu a fost declarată conform legii, sau cel puțin proprietarilor nu le-a fost comunicată, nu au fost convocați nici cu privire la acordul referitor la transferul dreptului de proprietate, mai exact nu și-au exprimat acordul în vederea exproprierii imobilului și nici nu au purtat discuții cu expropriatorul asupra modalității de transfer al dreptului de proprietate.
Au precizat că au fost notificați numai cu privire la valoarea de despăgubire, care a fost stabilită, numai de comisie, la o valoare cu mult sub valoarea reală a imobilului proprietatea lor, și cu care nu au fost de acord.
Consiliul Local al municipiului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, apreciind că în cauză au fost respectate dispozițiile Legii 33/1994 privind exproprierea, declararea utilității publice făcându-se în conformitate cu prevederile legale, respectându-se și celelalte etape.
Curtea de APEL CRAIOVA - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.413 din 13.10.2005, a respins ca neîntemeiată acțiunea.
S-a apreciat că s-au respectat condițiile din Legea 33/1994 privind etapa administrativă și cea de declarare a utilității publice și că în ce privește nemulțumirile reclamanților privind cuantumul despăgubirilor urmează să fie soluționate în etapa judiciară a exproprierii în fața instanței de drept civil.
Împotriva sentinței Curții de APEL CRAIOVAs -a declarat recurs de către reclamanți, susținându-se că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor Legii nr.33/1994 și că cererea privind despăgubirile trebuia disjunsă și trimisă spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj.
Prin decizia nr.962/21 martie 2006, pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamanților și a trimis cauza la Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ, spre competentă soluționare.
S-a reținut că în conformitate cu prevederile art.21 din Legea 33/1994,soluționarea contestațiilor privind exproprierea pentru utilitate publică aparține tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru a fi expropriat.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.1067/10.10.2006, pronunțată în dosarul nr-, a respins acțiunea reclamanților.
A reținut tribunalul că s-au parcurs toate etapele administrative prealabile și că instanța de contencios poate să exercite numai controlul privind legalitatea declarării de utilitate publică, iar cercetarea prealabilă nu presupune consultarea titularilor dreptului de proprietate sau exprimarea acordului acestora în vederea exproprierii.
S-a mai avut în vedere că la filele 12-14 ale dosarului sunt depuse copii ale articolelor din presa locală, care fac dovada îndepliniri cerințelor art.11 din Legea nr.33/1994 și copia notificărilor trimise către proprietari, fiind astfel îndeplinite și cerințele art.13 din Legea 33/1994.
Împotriva sentinței Tribunalului Doljs -a declarat recurs de către reclamanți.
S-a arătat că Tribunalul Dolj, Secția contencios administrativ și fiscal a soluționat cauza cu încălcarea normelor de competență materială.
De asemenea, s-a arătat că instanța nu a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.11-13 din legea 33/1994, așa cum s-a dispus prin decizia de casare.
Prin decizia civilă nr.3908/4 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr-, a fost admis recursul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței numărul 1067 din 10.10.2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.1015/CAF/2006.
A fost casată în parte sentința Tribunalului Dolj și trimisă cauza pentru soluționarea cererii privind despăgubirile, la Tribunalul Dolj - Secția civilă.
A fost menținută soluția primei instanțe, referitoare la petitul privind declararea cauzei de utilitate publică.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că acțiunea formulată de reclamanți are două petitorii, respectiv aceștia au contestat declararea de utilitate publică a zonei în care se află situate proprietățile lor, cât și cuantumul despăgubirilor.
Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul reclamanților, a reținut numai criticile acestora privind cauza de utilitate publică, motiv pentru care, ținând seama că și expropriatorul este o autoritate publică locală, a stabilit competența de soluționare la Tribunalul Dolj, Secția contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul Dolja procedat la analizarea speței, numai prin prisma îndeplinirii condițiilor cauzei de utilitate publică.
Sub aspectul analizei cauzei de utilitate publică, Tribunalul Dolja dat o corectă și justă interpretare probelor administrate în speță, precum și textelor legale aplicabile.
Critica din recurs vizând neverificarea de către judecătorul fondului a îndeplinirii cerințelor art.11 din Legea nr.33/1994 a fost respinsă ca nefondată, întrucât, așa cum s-a reținut și de către acesta, la 27 septembrie 2003 s-a publicat în presa locală Hotărârea Consiliului Județean D nr.76/31.07.2003, prin care s-a declarat de utilitate publică de interes local lucrarea "Deschidere, aliniere și lărgire a străzii - din Municipiul C",porțiunea cuprinsă între Complexul meșteșugăresc și strada -.-.
De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse notificarea cu nr.3211/14.01.2005, prin care li s-a adus la cunoștință reclamanților din prezenta cauză că, pentru imobilul proprietatea acestora, situat în strada - nr.24, oferta de despăgubiri a fost stabilită la valoarea de 2.322.000.000 lei, de către evaluatorul desemnat prin licitație publică la 16.12.2004.
Având în vedere probele analizate, judecătorul fondului a stabilit în mod întemeiat că exproprierea s-a făcut cu respectarea cerințelor art.11 și 13 din Legea nr.33/1994, așa încât soluția primei instanțe este temeinică și legală sub acest aspect.
Instanța reținut că hotărârea tribunalului este însă greșită sub aspectul modului de soluționare a plângerii acestora împotriva cuantumului despăgubirilor propuse de către expropriator.
Astfel, prima instanță a apreciat că acestea se vor rezolva în etapa judiciară a exproprierii.
A mai reținut, cu privire la cuantumul despăgubirilor, faptul că instanța de contencios administrativ nu are competența de a analiza și pronunța o hotărâre, se impunea ca prima instanță să pună în discuția părților necompetența materială a Secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dolj și să disjungă această cerere pentru aoî nainta Secției civile a tribunalului.
Potrivit art.22, 23 din Legea 33/1994, stabilirea cuantumului despăgubirilor, dacă părțile nu se înțeleg, este de competența instanței civile, respectiv a tribunalului în care este situat imobilul propus pentru expropriere.
Având în vedere prevederile art.158 Cod pr.civ. tribunalul trebuia să disjungă cererea privind stabilirea cuantumului despăgubirilor, întrucât nu avea competență de a se pronunța asupra acesteia și să o trimită la Secția civilă a aceleiași instanțe, pentru care legiuitorul a stabilit expres competența materială și teritorială.
Primind dosarul această instanță l-a înregistrat sub nr- și a dispus citarea părților, iar la termenul de judecată din data de 30 octombrie 2007 pus în discuție necesitatea precizării acțiunii sub aspectul cadrului procesual al cauzei.
Prin cererea formulată la data de 13 noiembrie 2007, reclamanții au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât expropriatorul, respectiv Consiliul Local prin primar, în cauză fiind conceptată această parte în calitate de pârât.
În scop probator reclamanții au solicitat iar instanța încuviințat proba cu expertiza tehnică, conform art. 25 din Legea nr.33/1994 stabilindu-se ca obiective ale lucrării, individualizarea imobilului casă și teren, determinarea acesteia prin amplasament, dimensiuni, vecinătăți în raport de actele de proprietate prezentate, întocmirea schiței aferente, precum și evaluarea imobilelor, respectiv, stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, în urma exproprierii, în funcție de valoarea reală imobilului, de prejudiciul concret, urmând se avea în vedere prețul cu care s-ar vinde pe piața liberă, imobilele de acest fel,luându-se în considerare demersurile prezentate și având în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994-
Pentru efectuarea expertizei dispus numirea unei comisii de experți evaluatori cu competențe de a efectua evaluarea imobilelor construcții și teren, conform adresei comunicate de Biroul de Expertize Judiciare din cadrul Tribunalului Dolj ( fila 136 dosar ), comisie compusă din experții, .
La termenul din 1 aprilie 2008 s-a depus lucrarea de expertiză, față de care s-au formulat obiecțiuni, instanța constatând nulitatea absolută a acesteia și dispunând refacerea lucrări, fiind astfel depus un nou raport la 19 septembrie 2008.
Și față de această lucrare, s-a invocat excepția nulității și s-au formulat obiecțiuni de toate părțile.
Ca atare, s-au efectuat verificări de către instanță sub aspectul convocării părților și, constatând că experții au respectat dispozițiile privind convocarea, instanța a respins excepția invocată și, apreciind că experții s-au confirmat obiectivelor stabilite au fost respinse obiecțiunile formulate.
Prin sentința nr.312 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului - Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor depuse de proprietarii afectați de realizarea obiectivului "Deschidere, aliniere și lărgire a străzii Al. - din municipiul C" și Consiliul Local C - prin Primar, având ca obiect despăgubiri.
S-a respins petitul privind acordarea beneficiului nerealizat.
S-a anulat în parte Hotărârea nr.2 din 24.03.2005 cu privire la cuantumul despăgubirilor înscrise în aceasta.
S-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru terenul expropriat, în suprafață de 131 mp., situat în C, str. -, nr. 24, (fost 34) la suma de - lei, iar pentru imobilul casă, situat la aceeași adresă, la suma de - lei, în total suma de - lei, ce va fi plătită de expropriator, respectiv Consiliul Local C, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei sentințe.
A fost obligat același pârât să plătească reclamanților suma de 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu expert.
Instanta a retinut, ca prin Hotărârea nr.2/24 martie 2005 s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite la suma totală de 2.322.000.000 lei vechi, sumă contestată în prezenta cauză, în care s-a dispus, așa cum s-a arătat, efectuarea unei lucrări care să calculeze cuantumul despăgubirilor în raport de dispozițiilor art. 26 din legea nr. 33/1994 și ale căror concluzii au fost însușite de către instanță, mai puțin cu privire la suprafața de teren pentru care s-au calculat despăgubiri.
Deși în cuprinsul lucrării s- avut în vedere suprafața de 213, instanța reține că prin hotărârea nr.2/24 iulie 2004 măsura exproprierii a fost luată pentru suprafața de 131 teren și pentru imobilul casă situat în C, str. - nr. 24 ( fost 34) iar în actele de proprietate prezentate de reclamanți este înscrisă suprafața de 131. teren, ci nu suprafața de 213. pentru care s-a solicitat calcularea despăgubirilor
S-a mai reținut că deși s-a solicitat de către reclamanți acordarea distinct a unei sume cu titlu de beneficiu nerealizat, o asemenea cerere este neîntemeiată.
Evaluarea imobilelor s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor în materie, respectiv art. 26, expertiza având stabilit ca obiectiv determinarea cuantumului despăgubirii, tocmai în raport de dispoziția legală.
Ca atare sumele altfel calculate, acoperă integral inclusiv prejudiciul cauzat proprietarilor,iar în această situație cererea privind beneficiul necalculat este lipsită de temei și fundament fiind respinsă.
Pe fondul cauzei instanța a avut în vedere starea de fapt reținută, precum și dispozițiile art. 24 din Legea nr. 33/1994, art.481 Cod Civil, care stipulează că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai de cazuri de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire, precum și Protocolului 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, care prevede că o măsură privativă de proprietate ( cum este cazul în speță) trebuie să păstreze un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele apărări fundamentale ale omului, în concret, exproprierea trebuind să fie în același timp convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de aceasta.
În considerarea celor mai sus expuse și a temeiurilor de drept reținute, instanța a admis în parte acțiunea cu consecința anulării Hotărârii nr.2/2005, cu privire la cuantumul despăgubirilor, constatând că reclamanții sunt îndreptățiți să primească suma de 351.211 lei pentru suprafața de 131 situat în C, str. - nr. 27( fost 34), respectiv suma de 334.777 lei, pentru imobilul casă expropriat, situat la aceeași adresă, în total suma de 685.988 lei, sume ce vor fi achitate de expropriatorul desemnat prin hotărârea 76/2003, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a acestei sentințe,conform art. 30din Legea 33/1994.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, și, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței civile și acordarea integral a despăgubirilor, întrucât în principal nu au fost respectate dispozițiile art.26 din Legea nr.33/1994,în sensul că la calcularea cuantumului despăgubirilor, s-a avut în vedere doar valoarea imobilului nu și prejudiciul cauzat, constând în beneficiu nerealizat.
Experții nu au analizat obiecțiunile la raportul de expertiză în acest sens, iar instanța nejustificat a considerat că sumele calculate de experți acoperă integral despăgubirile,inclusiv prejudiciul cauzat proprietarului.
Celălalt motiv de apel,se referă la faptul că,despăgubirile s-au acordat parțial pentru suprafața de 131 mp în loc de 213 mp. suprafață aferentă imobilului, așa cum s-a reținut prin expertiză.Chiar dacă prin Hotărârea nr.2/2005 a fost reținută suprafață mai mică, in expertiza se face referire la suprafața deci 213 mp și nu de 131 mp. cât în mod nejustificat s-a reținut de catre instanta, nefiind o expropriere parțială.
Cea de-a treia critică, vizează calculul greșit al despăgubirilor chiar și pentru cei 131 mp. prin raportare la valoarea metrului pătrat din expertiză, acesta în mod real,la un calcul corect, fiind mult mai mare decât cel reținut de către instanță.
La data de 2 martie 2009 s-a depus o precizare a motivelor de apel solicitând în principal - admiterea apelului,schimbarea în tot a sentinței civile, si admiterea acțiunii. S-a solicitat și efectuarea unui nou raport de expertiză care să determine valoarea despăgubirilor, reprezentând beneficiul nerealizat datorită exproprierii. În subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. S-au reiterat motivele invocate în apelul inițial depus.
În plus s-a mai solicitat ca la pronunțarea hotărârii stabilirea sumei să se facă și in valoarea euro.
S-au depus la dosar: delegație, împuternicire avocat.
Apelul este nefondat.
Pentru a putea fi analizată prima critică, prioritară în examinare este cea de-a doua, fiind necesar a se răspunde acesteia în privința întinderii suprafeței expropriate, pentru a putea ulterior avea o bază reală de raportare a despăgubirilor, în funcție de suprafața identificată în mod real si efectiv, ca fiind expropriată.
În primul rând, în urma măsurătorilor efectuate cu ocazia întocmirii documentației tehnice cadastrale efectuată de către reclamanți, în scopul înscrierii în cartea funciară (fila 16 dosar nr.510/N/2005) s-au identificat doar 131 mp. aspect necontestat la acel moment de către reclamanți, așa încât nu se impune efectuarea unei expertize având ca obiectiv măsurarea din nou a suprafeței de teren.
Mai mult,prin contestația promovată inițial la secția contencios administrativ, nici una dintre cerințele reclamanților nu se referă la întinderea suprafeței expropriate.
Trebuie ținut seama că expropriată efectiv, așa cum rezultă din adresa nr.19658/2005 și documentația tehnică cadastrală,a fost numai suprafața de 131 mp. atât cât s-a găsit ca teren aferent în materialitatea lui, fizic la fața locului, în urma măsurătorilor efectuate.
Este firesc ca la acordarea despăgubirilor să se aibă în vedere ceea ce s-a expropriat efectiv, cât se găsește concret, materialmente la fața locului, neprezentând în această situație relevanță susținerea reclamanților,că scriptic în acte ar figura o suprafață mai mare.
Despăgubirile nu pot fi acordate pentru o suprafață ce rezultă doar din acte și care nu corespunde în mod real cu suprafața preluată.
Acestea se acordă numai pentru suprafața care se expropriaza efectiv și care a reieșit din măsurători, despăgubirile neputând viza o suprafață în acest caz abstractă ce rezultă din acte, atâta vreme cât nu se regăsește în realitate la momentul exproprierii, expropriatorul neputând plăti ceva ce nu ia.
Nu se impune, față de cele expuse, efectuarea unei expertize pentru determinarea unei suprafețe de teren.
Raportul de expertiză efectuat la fond a avut ca obiectiv numai evaluarea, nu și măsurarea terenului, iar expertul, in expertiza efectuată (fila 112) - reiese clar că a avut în vedere nu suprafața de 131 mp. expropriată ci, pe cea de 213 mp. - întrucât, așa cum arată expres, s-a raportat la actul de donație nr.1071/1998.
Așadar, expertul evaluator de la fond a ținut seama de suprafața reieșită din acte pentru a face evaluarea și nu de măsurarea efectivă sau actele prin care s-au făcut aceste măsurători sau actele de expropiere, pentru a supune evaluării suprafața reală expropriată.
În acest context, susținerile reclamanților că în privința întinderii și stabilirii suprafeței de teren, expertiza efectuată la fond este relevantă, nu pot fi primite, atâta vreme cât această expertiză nu a avut ca obiectiv decât evaluarea terenului nu și măsurarea, iar suprafața pe care a avut-o în vedere expertul a menționat-o din actele propuse de părți, neținând seama de suprafața realmente expropriată în mod fizic si nici de hotararea de expropriere. Această expertiză are valoare de probă științifică și furnizează informații tehnice și științifice numai cu privire la evaluare, având-se în vedere specificul ei,și nu cu privire la întinderea suprafeței de teren expropriată, neavând fixat ca obiectiv aceasta și nefiind nici de specialitate in acest domeniu.
Prin urmare, despăgubirile nu puteau fi acordate decât pentru suprafața de 131 mp. efectiv expropriată și care exista în materialitatea sa la momentul respectiv, expropriatorul neputând fi obligat la acordarea de despăgubiri pentru o suprafață mai mare ( ce rezultă, susțin părțile, din acte), decât cea expropriată efectiv.
Cât privește motivul de apel invocat și anume că despăgubirile nu au fost calculate în conformitate cu dispozițiile art.26 din Legea nr.33/1994, necuprinzând și prejudiciul, este neîntemeiat.
Cadrul legislativ incident în speță este stabilit prin dispozițiile art.5-29 din Legea nr.33/1994, care reglementeaza procedura ce trebuie urmată. A fost declanșată declararea cauzei de utilitate publică, condiție esențială pentru declanșarea procedurii de expropriere.
Aceste dispoziții menționate stabilesc exact și precis cadrul și condițiile privind exproprierea și stabilirea despăgubirilor, și în funcție de aceste reglementări se vor examina și cauzele deduse judecății.
Această reglementare aplicabilă în speță,prevede expres în art.13 din lege că " propunerile de expropriere a imobilului și procesul verbal prevăzute de art.10 alin.2 se vor notifica persoanelor fizice/juridice titulare de drept real" iar art.14 alin.1 prevede " cu privire la propunerile de expropriere, proprietarii și titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză pot face întâmpinare.", alin.3 al aceluiași articol reglementează faptul că " Primarul va primi și înregistra întâmpinarea și va consemna ofertele de despăgubiri și pretențiile proprietarilor". Dosarul cuprinzând documente și întâmpinare, urmează să fie înaintat Consiliului Județean în cazul lucrărilor de interes local.
Aceste dispoziții vin să completeze dispozițiile art.27 din lege, acestea din urmă netrebuind privite în mod izolat, singular, ci împreună, coroborate cu cele de mai sus, dispozițiile art.12, 13, 14 și urm. din lege, instituind prin procedura reglementată o bază de raportare, prevăzând elementele inițiale și esențiale ce trebuie avute în vedere ulterior, în cadrul desfășurării procedurii exproprierii și stabilirii despăgubirilor.
Art.27 din Legea nr.33/1994 prevede că " Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.
Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
Este esențial de stabilit momentul la care se raportează instanța, față de dispozițiile art.27, atunci când compară oferta cu pretențiile și anume, ce sume cerute de reclamant va avea în vedere, fie cele cerute de acesta prin întâmpinarea formulata in conditiile art.14 al.1,fie prin acțiune.
Din interpretarea coroborată a textelor de lege, reiese că momentul de referință al solicitării reclamanților este cel al indicării cuantumului, prin întâmpinarea adresată în condițiile art.14 alin.1 din Legea nr.33/1994.
De reținut, că prin această întâmpinare,fila 13 dosar nr.510/N/2005, reclamanții arată pretențiile lor expropriatorului și anume solicitând despăgubiri ca urmare a exproprierii în cuantum de 4.500.000.000 lei în totalitate.
Nu prezintă relevanță faptul că prin acțiunea formulată și ulterior prin precizările făcute - reclamanții solicită alt cuantum, majorat la pretențiilor, atâta timp cât actul inițial primar de investire și stabilire a pretențiilor solicitate îl reprezintă întâmpinarea, care a și fost formulată, în condițiile art.14 din lege.
Că acest act trebuie avut în vedere și nu acțiunile ulterioare formulate de către părți, rezultă și din formularea textului de lege care în art.27 arată că instanța va compara expertiza cu oferta și pretențiile părților, deci actul de bază pe care legea îl are în vedere atunci când se exhibă pretențiile, este corelativ la ofertă și anume, așa cum prevede legea: întâmpinarea formulată în cadrul procedurii exprese prevăzută de lege.
Este necesar să existe în astfel de situații un moment și un act unic,fixat deja o intr-un în mod precis, la care să se raporteze instanța si care să nu mai poată fi supus modificărilor.
A da o altfel de interpretare, înseamnă a da posibilitatea părților să-și modifice pretențiile la nesfârșit, fără ca instanța să poată avea o bază fixă și exactă de referință.
Prin aceste modificari succesive,se ajunge la imposibilitatea verificării, comparării de către instanță în mod real a balanței ofertă-pretenții, atâta vreme cât aceste modificări ulterioare nu au fost avute în vedere de către expropriator la derularea procedurii și nu au putut fi supuse analizării acestuia.
Se prevede clar, că în urma ofertei expropriatorului și a întâmpinării formulate, comisia, conform art.17, va analiza documentele prezentate, oferta expropriatorului și pretențiile proprietarului urmând să fie consemnate într-un proces verbal.
Prin urmare cadrul procesual sub aspectul obiectului, al pretențiilor formulate a fost cel determinat prin voința inițial exprimată a reclamanților, prin întâmpinarea făcută în condițiile art.14 din lege, intimata făcând o analiză în raport și în limitele acestui cuantum al despăgubirilor solicitate, pe baza elementelor concrete oferite de reclamanți. Aceasta este baza în care a fost investită cu privire la această sumă, nu o alta majorată ulterior. Instanța va examina această situație prin prisma elementelor examinate de intimată prin Hot.2/2005, singurele asupra cărora s-a pronunțat, neputând fi spuse controlului judiciar alte elemente noi, pe care intimata nu le-a analizat nepronunțându-se asupra lor.
Intimata nu a cunoscut faptul că prin acțiune,reclamantii, ulterior își vor majora pretențiile, așa încât se va analiza cauza în funcție de actele ce au determinat fixarea cadrului sub aspectul pretențiilor, prin corespondența ofertă-pretenții cerute prin întâmpinare. Se are în vedere așadar valoarea solicitată prin întâmpinarea in conditiile art.14, acesta fiind cadrul legal deja stabilit, cu care intimata și instanța a fost investită.
Singurele elemente care pot fi supuse controlului instanței sunt cele care au fost deja examinate, analizate și cu privire la care s-a pronunțat intimata prin hotărârea emisă nr.2/2005, și în care în mod expres se prevede că s-a avut în vedere și întâmpinarea formulată de reclamanți, hotărârea pronunțându-se și cu privire la valoarea despăgubirilor. Prin aceste acte: ofertă, întâmpinare cadrul procedurii a fost deja fixat sub aspectul valorii cerute de reclamanți la care se face raportarea prin prisma art.27 din Legea nr.33/1994.
Prin această întâmpinare, reclamanții au cerut în total suma de 4.500.000.000 lei, iar prin expertiza efectuată conform legii de către instanță s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților ca fiind suma de 6.859.880.000 lei, deci cu mult mai mult decât au solicitat reclamanții.
Art.27 alin.2 din Legea nr.33/1994 prevede că despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator ( și aceasta a fost de 2.322.000.000 lei) și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat (4.500.000.000 lei).
Or, instanța a acordat suma de 685.988 lei,mai mult decât au cerut reclamanții prin întâmpinarea ce reprezintă manifestarea lor de voință, însă având în vedere principiul "non reformatio in peius", nu se poate înrăutăți părții situația în propria cale de atac.
Se apreciază, în consecință, de către instanță raportat la valoarea stabilită de către expertiza ce a avut ca obiect individualizare imobil și evaluare conform dispozițiilor art.26 din Legea nr.33/1994, că despăgubirea acordată este justă și acoperă pretențiile reclamanților, neimpunându-se efectuarea unei alte expertize în acest sens.
Instanța acordând chiar o sumă mai mare decât s-a cerut inițial,prin fixarea cadrului pretențiilor în cadrul declanșării procedurii de expropriere, prin întâmpinare, acest motiv privind și calcularea prejudiciului cu privire la care reclamanții susțin că nu este cuprins în suma acordată, este neîntemeiat.
Reclamanții prin apărător au înțeles să nu mai insiste și să nu mai susțină motivul referitor la calculul greșit al despăgubirilor, drept pentru care acesta nu va mai fi supus examinării.
Cât privește solicitarea din apel, referitor la stabilirea sumei in dispozitiv și în valoarea euro, aceasta este neîntemeiată, intrucat vine în contradicție cu legislația națională, în conformitate cu care despăgubirile se stabilesc prin raportare la moneda națională.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, instanța va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții, cu domiciliul în C,-, județul D și, cu domiciliul în C, str. - I, -, B,.22, județul D, împotriva sentinței nr. 312 de la 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUN.C-COMISIA PT.SOLUȚIONAREA ÎNTÂMPINĂRILOR DEPUSE DE PROPRIETARII DE REALIZAREA OBIECTIVULUI"DESCHIDERE ȘI A STR.- DIN MUN.C", CONSILIUL LOCAL C - PRIN PRIMAR.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.6 ex
26.03.2009
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
