Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.84/CM
Ședința publică de la 16 februarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC SERVICII SA, cu sediul în C, Port, 34, împotriva sentinței civile nr.879/19.08.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, str. -, nr.73,.3,.7, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă Servicii, avocat, conform împuternicirii avocațiale din 17.09.2009 depuse la dosarul cauzei, iar pentru intimatul reclamant a, d-na avocat, conform împuternicirii avocațiale din 19.01.2010, depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Apărătorul intimatului reclamant depune la dosarul cauzei un set de acte: contracte colective de muncă la nivel de ramură pe anii 2006, 2007 și 2008, arătând că a comunicat un set de acte și părții adverse.
Totodată, apărătorul intimatului precizează că Anexele 4 și 5 sunt atașate la filele 58 și 70 din dosarul de fond iar contractul de prestări servicii se află la fila 196 dosar fond.
Fiind întrebați, atât apărătorul recurentei cât și apărătorul intimatului reclamant precizează că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere declarația părților potrivit căreia în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Precizează totodată că drepturile bănești au fost acordate și se acordă în continuare, fiind cuprinse în salariul de bază.
Mai arată apărătorul recurentei pârâte că s-a invocat excepția prescripției drepturilor salariale și a depus la termenul anterior note scrise în acest sens, prin care solicita admiterea excepției invocate.
Apărătorul intimatului, având cuvântul solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la excepția prescripției solicită de asemenea respingerea acesteia, ca nefondată.
Precizează apărătorul intimatului că practica instanței a statuat că drepturile solicitate au calitatea de drepturi salariale
Consideră apărătorul intimatului că hotărârea este legală cu privire la acordarea suplimentărilor toamnă iarnă. Deși se menționează că drepturile au fost incluse în salariul de bază, recurenta nu a făcut dovada pentru fiecare salariat în parte.
Mai arată apărătorul intimatului că societatea pârâtă avea obligația în baza protocolului încheiat să respecte drepturile salariale ale personalului salariat, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
Apărătorul intimatului precizează că s-a depus la dosarul cauzei contractul de prestări servicii, unde se arată că beneficiarul se obligă să plătească contravaloarea serviciilor astfel încât prestatorul să-și poată achita obligațiile salariale și cele prevăzute în contractul colectiv de muncă și să acorde creșterile salariale în cuantumurile și la datele stabilite de pentru personalul propriu iar la fila 198 din dosarul de fond se arată că acest contract s-a încheiat pe o perioadă de 5 ani consecutivi, cu posibilitatea negocierii lunare a clauzelor și tarifelor pentru primele trei luni de la semnarea contractului și poate fi prelungit cu acordul părților.
Apreciază apărătorul intimatului că nu s-a făcut dovada că suplimentele salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdusă în salariu, pentru perioada solicitată. În contractul încheiat la nivel nu există prevederea suplimentărilor privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
CURTEA
Dosar nr-
Cu privire la recursul civil de față Curtea reține următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Servicii, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea a 4.000 mc gaze naturale, pentru perioada 2006-2008 și la plata contravalorii aprovizionării de toamnă-iarnă în cuantumul unui salariu minim la nivel de SNP, pentru aceeași perioadă, sume actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că până în anul 2005 fost angajat al, fiind ulterior transferat la societatea pârâtă la data de 01.07.2005, în baza unui protocol încheiat între cele două societăți.
Prin acest protocol pârâta se obliga sa le respecte salariaților preluați, toate drepturile derivate din contractele individuale de muncă încheiate cu SNP, precum și cele stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul acestei unități.
Prin art.176 din CCM la nivel se stabilea dreptul salariaților la plata unui ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc gaze naturale la prețul zilei, acest drept fiind prevăzut și în prezent în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
În ce privește suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, aceasta a fost reglementată prin dispozițiile art.170 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, reglementare ce se regăsește și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură petrol, gaze și energie electrică.
În drept, au fost invocate prevederile art. 283 lit.c, art.161 alin.4 și art.236 alin.4 Codul muncii, art.1088 civ. art.30 și art.243 din Legea 130/1996.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capătul de cerere referitor la plata contravalorii a 4.000 mc gaze naturale aferente anilor 2006 și 2007 deoarece aceste pretenții nu se circumscriu drepturilor salariale, astfel încât sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit. e Codul muncii, prin care se prevede un termen de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cererii, pârâta a susținut că la data preluării reclamantului de la SNP, contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul acestei unități pentru anul 2005 nu conținea nici o reglementare referitoare la ajutorul material pretins constând în contravaloare a 4000 mc gaze naturale, această suplimentare fiind inclusă în salariul de bază încă din anul 1997.Formularea din art.176, invocat de reclamant, a fost preluată în CCM la nivel până în anul 2008, când s-a prevăzut în mod expres că acest articol a rămas fără obiect încă din 1997.
Referitor la plata contravalorii aprovizionării de toamnă-iarnă, pârâta a susținut că în aplicarea art. 170 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, încă din anul 2000, această suplimentare solicitată de reclamant a fost introdusă în salariul de bază, astfel cum rezultă din art.168 alin.2 din CCM pentru perioada 2000-2004.
În cuprinsul capitolelor privind protecția socială a salariaților din CCM la nivel pentru anii 2006-2007, respectiv 2007-2008, nu se regăsește nici un text care să oblige societatea la acordarea acestui spor, astfel ca el nu este datorat.
Prin sentința civilă nr.879/19.08.2009 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a unui salariu minim pe societate, reprezentând suplimentare pentru aprovizionare de toamnă-iarnă corespunzător perioadei 2006 - 2007, actualizat cu indicele de inflație și cu dobânda legală, la data plății efective.
A fost respins ca prescris capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata c/val. a 4.000 mc gaze naturale pentru anii 2006, 2007 iar celelalte pretenții au fost respinse ca nefondate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
-Prin încheierea interlocutorie din 29.04.2009 instanța a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capătul de cerere referitor la plata contravalorii celor 4000 mc gaze naturale, pretenții aferente perioadei 2006-2007 reținând că nu a fost respectat termenul de prescripție de 6 luni, calculat de data la care reclamantului i s-ar fi cuvenit drepturile bănești pretinse prin cererea de față.
Instanța a apreciat că aceste pretenții fac parte din măsurile de protecție socială luate de angajator, prin urmare nu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 154 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat și cuprinde - în raport de prevederile art. 155 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Față de data sesizării instanței-30.01.2009, s-a constatat că pentru pretențiile aferente perioadei 2005 - 2006 sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, astfel că aceste pretenții au fost respinse ca prescrise.
-Cât privește pretențiile referitoare la plata contravalorii a 4000 mc gaze naturale pentru anul 2008 instanța a constatat că sunt nefondate.
Reclamantul a fost salariatul SNP până la data de 01.07.2005, când prin Protocolul încheiat de această societate cu SERVICII a fost preluat de, cu menținerea tuturor drepturilor și obligațiilor ce derivă din contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă la nivelul - Sucursala ar.
Conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 rep. contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Astfel fiind, la data încheierii protocolului de preluare a activelor și a personalului aferent, părțile urmau a avea în vedere prevederile referitoare la salarizare cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel SNP.
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel în anul 2005 s-a menționat în art. 176 alin. 1 că,ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997.
Pe cale de consecință, acest drept cuprins în capitolul,Protecția socială nu a fost negat salariaților cărora le este aplicabil contractul colectiv de muncă, însă partenerii sociali au stabilit prin voința comună că aceste drepturi sunt incluse în valoarea drepturilor salariale acordate, încă din anul 1997. Astfel fiind, în măsura în care această clauză nu a fost contestată sub aspectul legalității, prevederile sale se impun cu forță de lege ambelor părți semnatare - administrație și patronat precum și salariaților care nu pot pretinde distinct acordarea acestor drepturi, cu încălcarea disp. art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 130/1996.
Ca urmare a protocolului încheiat cu SNP, societatea pârâtă l-a preluat deci pe reclamant cu salariul de bază existent la nivelul acestei unități și care, potrivit raționamentului anterior dezvoltat, includea și ajutorul material în discuție.
La data de 16.12.2005 a fost înregistrat însă la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială C contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte. Prin urmare, cu începere de la această dată drepturile acordate reclamantului urmau a fi raportate la reglementările cuprinse în CCM la nivelul și care nu puteau fi completate cu cele ale contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul unei alte unități.
Din analiza contractului colectiv de muncă valabil în cadrul societății pârâte în anul 2008, rezultă că în cadrul capitolelor "Salarizare" și "Protecție socială" părțile semnatare nu au mai inclus ajutorul material pentru gaze, tocmai în considerarea împrejurării că acesta era deja cuprins în salariul de bază.
Nu au fost reținute nici susținerile reclamantului referitoare la acordarea acestui ajutor material în temeiul art.187 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, întrucât și prin aceste dispoziții se prevedea obligația angajatorului de a acorda respectivele drepturi bănești numai în cazul în care nu au fost compensate prin majorarea salariului de bază.
-Instanța a apreciat ca cererea cu privire la aprovizionarea de toamnă-iarnă este întemeiată doar în ce privește perioada 2006-2007, având în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art. 170 din CCM la nivel de grup de unități, salariații unităților semnatare ale contractului colectiv de muncă urmau a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, într-un cuantum minim de un salariu minim pe agent economic.
Acest text a fost preluat, în esență, în Contractul colectiv de muncă pentru perioada 1998 - 2002.
Potrivit art. 168 alin.1 și 2 din CCM la nivel pe anul 2002: "Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
Începând cu anul 2003, despre aceste suplimentări nu s-a mai făcut vorbire în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, alineatul 2 privind exclusiv introducerea în salariul de bază pentru 2003 doar a suplimentărilor cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În speță, părțile Contractului colectiv de muncă la nivel de au convenit asupra aplicării clauzei cuprinse în art. 168 alin. 3 din contractul colectiv de muncă, prevăzându-se că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pe anul 1998, iar din aplicarea normelor de interpretare legală rezultă faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și în anii în următori. Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale ar fi fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea convenție fiind făcută doar în anul 2008.
Prin urmare, la data transferului său la, reclamantul era îndreptățit la plata suplimentării salariale aferente aprovizionării de toamnă-iarnă, în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel.
acestui contract colectiv de muncă a încetat însă în privința reclamantului la data de 16.12.2005 astfel ca de la acest moment raportarea se face la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, în care nu se mai face referire la drepturile salariale menționate, acestea nefiind incluse de altfel în salariul de bază al angajaților preluați de la.
În aceste condiții, instanța a apreciat că sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de la nivel imediat superior, în raport de disp. art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996.Deși reclamantul s-a prevalat în acest sens de prevederile art.170 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, din examinarea extrasului depus la dosar rezultă că societatea pârâtă nu se regăsește în anexa 1 acestui contract, fără ca prin apărările formulate să conteste însă aplicabilitatea lui în ceea ce o privește.
Pornind de la prevederile art. 241 Codul muncii, potrivit cu care clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel (lit. c), s-a reținut că reclamantul poate beneficia de toate drepturile salariale prevăzute prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură petrol, gaze și energie electrică.
Prin art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, valabil pentru anii 2006-2007,s-a prevăzut acordarea unei suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, prin raportare la nivelul unui salariu minim pe agent economic astfel că, pentru această perioadă pârâta datorează reclamantului drepturile salariale stabilite printr-un contract colectiv de muncă ce își produce efecte și în privința sa.
Pentru anul 2008 reclamantul nu a probat existența unei prevederi contractuale similare care sa îl îndreptățească la plata acestor suplimentări salariale, prin urmare pretențiile aferente acestei perioade au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâta SC Servicii SA care a formulat următoarele critici:
Arată recurenta, ca soluția instanței de fond rezultă dintr-o interpretare greșită a clauzelor din contractele colective de muncă aplicabile.
Este adevărat că în art. 176 din CCM/ramura s-a prevăzut că salariații vor beneficia de o suplimentare salarială pentru aprovizionare toamnă iarnă însă condițiile și criteriile de acordare trebuiau stabilite în CCM incheiate la nivel inferior prin negociere cu sindicatele.
Potrivit art. 170 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități din industria petrolieră această suplimentare se acordă numai dacă nu a fost introdusă în salariul de bază.
Aceeași formulare o are și art. 176 din CCM la nivel de ramură.
Astfel, începând cu anul 1997 suplimentările salariale pretinse de reclamanți au fost introduse în salariul de bază astfel cum s-a stabilit în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul SC SA.
Întrucât la nivelul SC SA această suplimentare a fost introdusă în salariul de bază încă din 1996 iar angajații societății pârâte au fost angajați prin transfer de la SC SA, această suplimentare nu s-a aplicat niciodată având în vedere că salariul lor fusese deja majorat din anul respectiv.
Mai arată recurenta că partenerii de dialog social au stabilit introducerea în salariul de bază atât a primelor de Paște și C cât și a sumelor corespunzătoare pentru aprovizionarea toamnă iarnă, acest procedeu fiind urmat în fiecare an astfel că, începând cu 1998 nu se mai impunea ca în CCM să se prevadă în mod distinct acest lucru.
Prin notele de ședință depuse de recurentă se invocă și excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capetele de cerere reprezentând suplimentari salariale aferente perioade 2006-2008, deoarece s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 litera"e" Codul muncii.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea constată: Pentru perioada 2006-2007 instanța de fond a respins ca fiind prescrise pretențiile reclamantului în legătură cu plata c/val. a 4000 mc gaze astfel că în condițiile în care reclamantul nu a formulat recurs la soluția instanței de fond, excepția invocata de recurenta este lipsita de interes.
Cererea privind plata C/val. a 4000 mc gaze aferenta anului 2008 fost de asemenea respinsa ca nefondata de către instanța de fond,cu motivarea ca în acest an pârâta SC nu a prevăzut în CCM plata unui astfel de ajutor material.
Așadar, soluția este favorabilă și din acest punct de vedere recurentei și nu se impune analizarea acestui capăt de cerere din moment ce partea îndreptățită să critice soluția instanței de fond, nu a declarat recurs.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile ce au ca obiect plata c/val. aprovizionării toamnă iarnă nu este întemeiată având în vedere că aceste drepturi salariale nu cad sub incidența art. 283 litera "e" din Codul muncii astfel că dreptul la acțiune nu este prescris, încadrându-se în termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 2 Codul muncii.
Pe fondul cererii criticile recurentei pârâte sunt neîntemeiate având în vedere următoarele:
Singurul capăt de cerere admis de către instanța de fond se referă la plata drepturilor salariale ce reprezintă aprovizionare toamnă iarnă pentru perioada 2006-2007, soluție care are la bază reglementarea acestui drept prin CCM/ramură încheiat pentru aceeași perioadă.
Recurenta consideră că aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază al salariaților încă din anul 1997, astfel că la data preluării reclamantului prin transfer de la SC SA nu exista o reglementare distinctă în CCM/ cu privire la aceste drepturi.
Instanța de fond nu a negat faptul că în CCM la nivel de unitate nu era reglementat acest drept ci, a arătat că unitatea era obligată să prevadă acest drept în mod distinct deoarece în CCM la nivel de ramură se făcea mențiunea expresă că aceste suplimentări salariale nu se mai acordă doar în situația în care în CCM /unitate s-a stabilit includerea în salariul de bază.
Astfel, în art.176 din CCM la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze/2006 se prevedea:
" 1)Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă) salariații vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos, în sumă fixă.
2) Fiecare dintre adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Aceste texte au fost menținute și în CCM/ramură la nivelul anului 2007.
Recurenta este pe lista agenților economici cărora li se aplică acest CCM conform Anexei 1, ceeace înseamnă că și în situația în care în CCM la nivel de unitate nu s-a prevăzut plata acestor adaosuri către salariații societății recurente ii revine obligația de a le plăti în baza dispozițiilor din CCM la nivel de ramură conform prevederilor art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996.
Deși recurenta se prevalează de disp. alin. 6 din CCM/ramură și susține că a inclus aceste adaosuri în salariul de bază al salariaților, la dosarul cauzei nu s-a depus nicio probă în acest sens.
Includerea acestor adaosuri în salariul de bază al salariaților în anul 1997, și împrejurarea că la data preluării reclamantului prin transfer de la SC SA nu exista o reglementare distinctă în CCM/ cu privire la aceste drepturi, nu înlătură obligația recurentei la plata drepturilor solicitate de reclamant deoarece, deoarece potrivit dispozițiilor din CCM/ramură, salariații beneficiau în fiecare an de aceste adaosuri ceeace înseamnă că se plăteau distinct în cazul în care, nu se includeau în salariul de bază aferent fiecărui an în parte.
Includerea acestor adaosuri în salariul de bază în anul 2007, nu înseamnă că din acel an, nu se vor mai acorda suplimentele salariale prevăzute în CCM/ramură deoarece dreptul salariaților la aceste adaosuri salariale este aferent fiecărui an în parte așa că în CCM/unitate trebuia să se prevadă în fiecare an care este valoarea acestor adaosuri și includerea lor în salariul de bază, care în aceasta varianta ar fi trebuit să fie mai mare decât în situația în care nu se includeau.
În lipsa unor dovezi care să ateste că societatea recurentă a dat curs dispozițiilor din CCM/ramură, în mod legal și temeinic instanța de fond a obligat societatea la plata drepturilor solicitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de pârâta SC SERVICII SA, cu sediul în C, Port, 34, împotriva sentinței civile nr.879/19.08.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, str. -, nr.73,.3,.7, ca nefondat.
Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehniored.jud. /10.03.2010
dispozitiv - gref. -
2 ex./10.03.2010
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
