Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 85/
Ședința publică din 4 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 797, județul H, împotriva sentinței civile nr. 973 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 14 octombrie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru datele de 21 octombrie 2008, 28 octombrie 2008 și apoi pentru astăzi, 4 noiembrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 973/3 iunie 2008, Tribunalul Harghitaa disjuns capătul de cerere privind restituirea de metale prețioase, cu privire la care a dispus formarea unui nou dosar, stabilindu-se termen de judecată la data de 24.06.2008, iar referitor la capătul de cerere privind revendicarea mobiliară, a adoptat următoarea soluție:
- a respins excepția lipsa calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta Banca Națională a României;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Banca Națională a României, a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Banca Națională a României,reprezentată prin Sucursala M, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
- a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de instanță din oficiu;
- a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, susținând că acțiunea i-a fost în mod greșit respinsă ca prescrisă, întrucât, deși a formulat cererea de revendicare cu privire la bunurile mobile aparținând antecesorilor săi în anul 2004, încă din anul 1991 început demersurile pentru recuperarea acestora, formulând repetate cereri către instituțiile statului, în vederea obținerii proceselor-verbale de confiscare a averii predecesorilor săi.
În cauză au formulat întâmpinare pârâții Banca Națională a României și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând respingerea apelului ca nefondat, pe considerentul legalității hotărârii primei instanțe.
Examinând sentința atacată, prin raportare la motivele de apel invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv consacrat de art. 294 - 295 Cod procedură civilă,Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Gheorgheni la data de 20 iulie 2004, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Banca Națională a României și Ministerul Economiei și Finanțelor la restituirea a 6,320 kg aur și la acordarea de despăgubiri pentru bunurile expropriate de la antecesorii săi în baza Decretului nr. 83/1949, respectiv: animale în valoare de 229.760 lei (ROL), cartofi în valoare de 10.800 lei (ROL) și inventar casnic în valoare de 394.230 lei (ROL).
Învestit prin declinare de competență și după două desființări cu trimitere spre rejudecare, dispuse de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ ( prin deciziile nr. 72/A/7 aprilie 2006 și nr. 101/A/30 octombrie 2007), Tribunalul Harghitaa respins ca prescrisă cererea având ca obiect despăgubirea pentru bunurile expropriate în baza Decretului nr. 83/1949, reținând incidența prevederilor art. 1 și 8 alin. 1 din Decretul nr.167/1958.
S-a mai avut în vedere faptul că, până în anul 1989 reclamantul s-a aflat în imposibilitate de a revendica respectivele bunuri, din cauza existenței regimului comunist, situație în care termenul de prescripție de 3 ani trebuie calculat din anul 1990, astfel că, acțiunea fiind formulată în anul 2004, este prescrisă.
Curtea nu împărtășește, însă, acest punct de vedere, deoarece, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, abia prin adresa nr. 86.272/19 februarie 2004, emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Arhivele Naționale, Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, i-au fost comunicate reclamantului copii - extras din situația cuprinzând bunurile expropriate de la antecesorii săi în baza Decretului nr. 83/1949.(filele 8-11, dosar nr.951/2004 al Judecătoriei Gheorgheni ).
Or, acestea sunt tocmai înscrisurile pe care reclamantul își întemeiază acțiunea, invocând încălcarea prevederilor art. 3 din decretul de expropriere, care enumeră bunurile exceptate de la o astfel de măsură.
În atare situație, acțiunea dedusă judecății nu poate fi apreciată ca prescrisă, cu atât mai mult cu cât legiuitorul român nu a înțeles să adopte până în prezent vreun act normativ cu referire specială la revendicarea bunurilor mobile preluate abuziv de regimul comunist în baza Decretului nr. 83/1949, astfel cum a procedat în cazul imobilelor - terenuri și construcții ( prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001) sau al restituirii metalelor prețioase ( nr.OUG 190/2000).
Curtea reține, de asemenea, că abordarea rigidă a unei situații juridice de genul celei din speță - prin calcularea termenului de prescripție de 3 ani începând cu anul 1990, este de natură a îngrădi accesul liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil, garantate atât de Constituția României, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiecărei persoane deposedate de bunul său fără o dreaptă și justă despăgubire trebuind să i se recunoască dreptul ca cererea de revendicare, chiar și prin echivalent, să-i fie examinată pe fond de către o instanță de judecată imparțială.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că acțiunea reclamantului a fost în mod greșit respinsă ca prescrisă, astfel că, în temeiul prevederilor art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, va admite apelul reclamantului, va desființa în parte hotărârea atacată și va dispune trimiterea capătului de cerere privitor la revendicarea mobiliară pentru rejudecarea acestuia pe fond, menținând soluția disjungerii cererii privind restituirea metalelor prețioase.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 797, județul H, împotriva sentinței civile nr. 973/3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Desființează în parte hotărârea atacată și dispune trimiterea spre rejudecare primei instanțe, pe fond, a capătului de cerere privind revendicarea mobiliară.
Menține soluția disjungerii capătului de cerere privind restituirea de metale prețioase.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 noiembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier
Red.
Tehnored.
8 exp./06.01.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
