Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 859/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 859/
Ședința publică din 02 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta recurentă ( născută ) împotriva deciziei civile de apel nr.71 din 13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul A prin Primar, G și având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura completă.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18.09.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie si când s-a amânat pronunțarea pentru 25.09.2008 iar apoi s-a amânat pronunțarea pentru azi 02.10.2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. sentința civilă nr. 8807/2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de născută în contradictoriu cu Statul Român- Municipiul A prin Primar și cu G și și s-a constatat nevalabilitatea titlului de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris în CF 64916 - A nr. top. 505/b/6 compus din două camere, bucătărie, baie, antreu, boxă în suprafață de 107 mp.
A fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare 5829/15.03.2005 încheiat de Statul Român cu pârâții G și și cererea de rectificare CF.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că la data de 02.09.1937 mama reclamantei, a cumpărat imobilul din A,- (fostă ) înscris în CF nr. 4557 A, care se compunea din mai multe apartamente iar la data de 17 septembrie 1937 și-a întabulat dreptul de proprietate, fiind dată în acest sens încheierea de CF 5770/17.09.1937.
În urma Decretului Lege nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, imobilul a fost preluat și trecut în proprietate de către Statul Român în mod abuziv și fără nici un fel de despăgubire la data de 05.05.1961.
Imobilul s-a apartamentat în anul 1997 și s-a transcris în CF colectiv 55128 și individuale 55129-55131, după care acestea s-au sistat, s-a revenit în CF 4557 și imobilul s-a reapartamentat și s-a transmis în noi cărți funciare nr. 64910-64917.
După apariția Legii nr. 10/2001, Statul Român în baza Legii nr. 112/1995, a înstrăinat apartamentele din imobilul în litigiu.
Apartamentul 5 care face obiectul prezentei acțiuni a fost înstrăinat către pârâții G și prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5829 din 15.03.2005 încheiat între Statul Român prin SC SA și pârâți.
Prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Statul Român prin Municipiul A reprezentat prin Primar, nu este întemeiată, deoarece antecesoarea reclamantei a pierdut, ca urmare a naționalizării, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar reclamanta voiește prin acest prim demers judiciar ( prezenta acțiune) să dobândească o consacrare judiciară a nevalabilității titlului Statului cu privire la preluarea imobilului în litigiu în litigiu,finalitatea ultimă fiind aceea de a redobândi proprietatea imobilul.
A reținut că potrivit dispozițiilor art.20 alin 2 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol Adițional la aceeași Convenție, acțiunea este admisibilă în ceea ce privește capetele de cerere opuse Statului Român cel care a realizat preluarea pretins abuzivă iar în ceea ce privește cererea reclamanteiopusă unor terți,respectiv pârâților G și, a reținut că față de aceștia, dreptul reclamantei la a cerere constatarea nulității absolute a contractului lor de vânzare-cumpărare nr. 5829 din 15.03.2005 este prohibit de dispozițiile Legii speciale invocate de pârâți, respectiv de art. 45 alin 5 din Legea 10/ 2001 care statuează (coroborat cu HG 250/ 2007) că cererea reclamantei împotriva pârâților putea fii promovată până la 14.08.2007.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr.71 /13.03.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civilă de mai sus, reținând în esență că prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea atacată a avut în vedere o stare de fapt corectă, susținută și de probatoriul administrat, prin precizarea de acțiune, reclamanta solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, dar această solicitare este - practic - făcută de persoană fără calitate, căci pârâții sunt proprietari ai apartamentului în litigiu și reclamanta trebuia să-l revendice de la aceștia.
Împotriva acestei decizii de apel a declarat recurs în termen legal, reclamanta născută, solicitând modificarea ei, în tot, în sensul admiterii acțiunii, privind rectificarea CF și radierea dreptului de proprietate al statului Român și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.5829/15.03.2005 încheiat între Statul Român - prin SC SA - și intimați, invocând în drept art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, reclamanta arară că i s-a respins, notificarea cu motivarea că ea nu este conformă cu prevederile Legii nr. 10/2001, că i s-a încălcat principiul "non reformațio in pejus", întrucât prima instanță s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea acțiunii sale de drept comun iar în apel nu i se poate crea - conform art. 296 Cod procedură civilă - apelantului în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, acțiunea reclamantei fiind de drept comun, neavând cunoștință, la data introducerii acțiunii, că imobilul în litigiu a fost înstrăinat, reclamanta îndreptându-și acțiunea împotriva proprietarului tabular înscris în CF, iar Statul Român - prin SA A - în calitate de vânzător cunoscând intenția ei clară și neechivocă de a revendica imobilul în litigiu, buna - credință a dobânditorului neprezumându-se, ci trebuie probată, ceea ce nu s-a realizat în dosar, de către intimații cumpărători, care nu aveau dreptul legal de a cumpăra, căci aceștia au acționat în frauda dispozițiilor legale, neputând invoca buna - credință.
Pârâții intimați G și, prin întâmpinare solicită respingerea recursului reclamantei, motivând în esență că reclamanta nu a invocat Legea nr.10/2001, ci dispozițiile art. 480 cod civil ea neformulând o acțiune în revendicare pe drept comun și nici nu a făcut notificare în sensul legii, iar acțiunea ei nu o putea promova decât până la 14.08.2002, termenul fiind de decădere, iar imobilul era liber de sarcini și nu era notată în CF nici o notificare și nici o altă acțiune.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art.299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele invocate în recurs, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamantei este admisibil, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare, mai jos.
Într-adevăr, examinându-se probatoriul administrat în cauză de către ambele instanțe de judecată anterioare, Curtea stabilește că acesta este insuficient pentru aflarea adevărului în cauză, prin stabilirea unei corecte stări de fapt și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, instanțele neexercitându-și rolul activ, impus de art.129 al.5 Cod procedură civilă, pentru lămurirea incidenței dispozițiilor art. 42-43 al.2 și 45 din Legea 10/2001, în condițiile în care, în speță nu s-a soluționat în mod irevocabil notificarea reclamantei, nefiind emisă încă o dispoziție motivată Primarului municipiului A, care poate fi - eventual - atacată, în condițiile legii, în cauză fiind vorba despre vânzarea unui bun litigios, asupra cărui aspect instanțele nu s-au pronunțat motivat și sub care aspect nu au cercetat deci întreg fondul cauzei cu care au fost investite prin acțiunea precizată a reclamantei (fila 58 dosar).
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantei și va casa ambele hotărâri judecătorești, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași prime instanțe, respectiv Judecătoriei Arad, în vederea administrării de probe noi - legale, concludente și pertinente - pentru determinarea modalității și regimului juridic privind încheierea, contractului de vânzare - cumpărare în discuție după apariția Legii nr. 10/2001, a modului de soluționare irevocabile a notificării formulată de reclamantă, cum și dacă s-a emis o dispoziție motivată și dacă aceasta a fost comunicată și atacată, în condițiile prevăzute de Legea 10/2001 sau dacă prin ea s-a dispus sau nu repunerea în termen a reclamantei, ori dacă - eventual- procedura vânzării - cumpărării bunului în litigiu a fost sau nu suspendată până la soluționarea notificării și în ce mod s-a realizat aceasta, pentru a se putea aprecia asupra bunei sau relei credințe a părților litigante, prin prisma textelor legale mai sus indicate.
Curtea consideră că fără administrarea acestor minime probe, care sunt esențiale și hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, precum și - eventual - a altora, pe care prima instanță le va considera necesare în cauză - chiar dacă părțile s-ar împotrivi - nu se poate stabili corectă stare de fapt în dosar și nici determina adevăratele raporturi juridice ale părților, instanța de trimitere având astfel îndatorirea legală să stăruie prin mijloacele legale de probă pentru a preveni orice greșeală în cauză,vizând înstrăinarea acestui imobil litigios.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta (născută ) împotriva deciziei civile de apel nr. 71 din 13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosar nr- și a sentinței civile nr. 8807 din 8.11.2007, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosar cu același număr, pe care le casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeași prime instanțe, respectiv Judecătoriei Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 02 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
- -
ed. TP/ 21.10.2008
Dact. NF/23.10.2008
Ex.2
Tribunalul Arad - Președinte,.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
