Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 88/
Ședința publică din 07 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de reclamanții, domiciliați în B,-,.2,.5, sector 2 și de pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN, Rm.V,-, județul V, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, B,-, sector 5, SC SA RM. V- PRIN ÎN DREPTURI SC" ", FOSTĂ SC" "SA, Rm.V,-, județul și SC"- "SA, Rm.V,-,.1,. nr.9, județul V, împotriva sentinței civile nr.175 din 08 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.4520/2000, venit spre rejudecare după casare.
Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că dezbaterile asupra apelului s-au desfășurat în ședința publică din data de 24 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la 30 aprilie 2009 și ulterior, astăzi, 07 mai 2009, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 5 mai 1998, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Direcția Sanitară a Județului V, Leagănul pentru Copii Râmnicu V și "" Râmnicu V pentru a fi obligați să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul casă cu 5 camere, hol mare și dependințe, plus construcția alăturată acestui imobil principal, construcție ce este prevăzută cu etaj, imobile aflate în folosința Leagănului pentru Copii Râmnicu V, situate în Râmnicu V, str.-.- -, precum și terenul aferent acestor construcții în suprafață de 1.200 Reclamanții au solicitat a se judeca și în contradictoriu cu "" Râmnicu V, pentru ca și această pârâtă să respecte dreptul de proprietate și posesie asupra unui teren situat în Râmnicu V, str.-.- - nr.3, în suprafață de 340 (10 x 34 )pe care pârâta a amplasat o unitate de desfacere a produselor de panificație nr.14.
În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art.480 și urm.Cod civil, reclamanții au arătat că în calitate de fii sunt moștenitorii defunctului, decedat la 9 decembrie 1959 și că acesta a dobândit în proprietate la data de 15 ianuarie 1924, prin act de vânzare-cumpărare, un imobil compus din 5 camere, hol mare, dependințe, numită "corp de casă principal" și o altă construcție cu etaj situată în partea dinspre Serviciul tehnic, ambele imobile fiind situate în Râmnicu V,-, cu B-dul - -.
Același autor comun a cumpărat prin contractul autentic de vânzare-cumpărare din 2 septembrie 1940, un teren în suprafață de 340 de la G (4-5 dosar).
Ambele imobile sus individualizate au trecut abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, fiind preluate de stat de la, tatăl inginerului, autorul reclamanților figurând la poziția nr.171 din anexa la decretul de naționalizare.
Mai arată reclamanții că în prezent imobilele construcții sunt folosite de Leagănul pentru Copii Râmnicu V, aflat în subordinea Direcției Sanitare V și că această pârâtă nu are un titlu de proprietate.
Nici pârâta "" nu are un titlu valabil cu privire la terenul în suprafață de 340 unde aceasta și-a amplasat o unitate de desfacere a produselor de panificație.
Pârâtul Leagănul pentru Copii Râmnicu Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât imobilele revendicate au trecut cu titlu în proprietatea statului și în prezent fac parte din domeniul public.
Același pârât a formulat o cerere de intervenție forțată a Ministerului Finanțelor Publice prin Râmnicu
S-a mai susținut că acțiunea în revendicare este inadmisibilă, deoarece trebuia urmată procedura de restituire în baza Legii nr.112/1995, ipoteză în care reclamanții nu ar fi avut dreptul la restituire în natură, ci doar la acordarea de despăgubiri, conform prevederilor art.38 din Legea nr.112/1995, imobilul primind o altă destinație la data preluării de către stat.
Reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită respectarea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1.672 rezultați în urma măsurătorilor din cadrul expertizei, din care pârâta "" deține 60
La data de 8 octombrie 1998, Consiliul Județean Vaf ormulat cerere de intervenție în interes propriu, în motivarea căreia a arătat că la 22 septembrie 1998, între acesta și Direcția Sanitară Județului Vaf ost semnat protocolul de predare-primire prin care activul și pasivul Leagănului pentru Copii Râmnicu Vaf ost preluat de Consiliul Județean V, conform prevederilor art.47 din nr.OG26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate, aprobat prin Legea nr.108/1998.
În drept au fost invocate prevederile art.49-56 din Codul d e procedură civilă.
În ședința publică din 18 decembrie 1998, Consiliul Județean Vad epus precizare la cererea de intervenție, arătând că în conformitate cu prevederile art.3 din nr.HG205/1997 s- înființat, conform Hotărârii nr.37/1997, Direcția Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului V, în cadrul Consiliului Județean V, aceasta funcționând ca instituție publică cu personalitate juridică.
Același intervenient a opus cererii de chemare în judecată a reclamanților o întâmpinare și o cerere reconvențională, aceasta din urmă neprimită însă de instanță.
Prin sentința civilă nr.32 din 10 februarie 1999, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea în revendicare și cererea de intervenție formulată de Consiliul Județean
A fost obligat Consiliul Județean V, în subordinea căruia se află Leagănul pentru Copii din V, să respecte proprietatea și posesia reclamanților asupra imobilului în care își desfășoară activitatea Leagănul pentru Copii situat în Râmnicu V (str.- nr.1, compus din două corpuri de clădire, unul cu 5 camere și dependințe, având numai parter și celălalt compus din parter și etaj din paiantă, 6 camere și teren, în suprafață de 1673,08
A fost obligată pârâta "" Râmnicu V să respecte proprietatea și posesia reclamanților asupra unui teren în suprafață de 60,92 situat la aceeași adresă.
Prin aceeași sentință s-a respins excepția ridicată de pârâtul Consiliul Județean V privind faptul că imobilul s-ar afla cuprins în domeniul public.
Astfel, instanța de fond și-a motivat soluția în sensul că statul a dobândit imobilele de la un neproprietar, respectiv de la, cu aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr.92/1950. Drept urmare, preluarea imobilului în proprietatea statului s-a făcut de la un neproprietar și nu de la adevăratul proprietar care nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra acestuia.
În cadrul acțiunii în revendicare, instanța a comparat titlurile proprietarilor, constatând că cel al reclamanților este mai bine caracterizat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții "" Râmnicu V și intervenientul Consiliul Județean V criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.55/A/7 octombrie 1999, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă a respins ca nefondate apelurile, păstrând motivarea instanței de fond.
Intervenientul Consiliul Județean V și pârâta "" Râmnicu V au formulat recurs împotriva deciziei de mai sus, pe care au criticat-o pentru motivele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, Consiliul Județean V adus critici ce vizează greșita aplicare a legii, susținând în esență, că trecerea în proprietatea statului imobilului revendicat operat cu titlu, acesta făcând parte din domeniul public al statului, întrucât autorul reclamanților era industriaș și că cererea reconvențională a fost restituită fără bază legală.
Recurenta "" a invocat critici în sensul greșitei aplicări a legii, arătând că aceasta a obținut terenul revendicat de la stat, care la rândul său l-a obținut cu titlu.
Prin decizia nr.1538 din 5 mai 2000, Curtea Supremă de Justiție - Secția Civilă a admis recursurile, a casat decizia și sentința civilă nr.32 din 10 februarie 1999 a Tribunalului Vâlcea și a trimis cauza aceleiași instanțe de fond, pentru rejudecare, sub aspectul rezolvării cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Consiliul Județean
Instanța de control a apreciat ca legale și temeinice interpretările instanțelor de fond și apel în ceea ce privește preluarea de către stat a imobilului fără titlu, întrucât acest transfer a operat de la o altă persoană decât adevăratul proprietar.
S- menționat că instanțele nu au soluționat legal cererea de intervenție în interes propriu a Consiliului Județean V și nu au lămurit situația juridică a construcției edificată de pârâta "" pe o parte din terenul revendicat, instanței de fond revenindu-i obligația fie de a judeca cererea reconvențională odată cu cererea principală, fie de a dispune respingerea ei, conform art.120 alin.(2) din Codul d e procedură civilă, greșeală imputabilă instanței, care a luat măsura restituirii cererii reconvenționale.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare, urmând ca instanța de trimitere să soluționeze cererea reconvențională.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.175 din 8 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-au admis în parte cererile reclamanților, precum și cererea reconvențională introdusă de Consiliul Județean V, cu modificările și completările ulterioare (84 dosar), în contradictoriu cu Direcția Județeană pentru Protecția Copilului V, Leagănul de Copii Râmnicu V și "" Râmnicu
fost obligată pârâta "" Râmnicu V să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 98,175m.p. pe care se află amplasat un chioșc alimentar de desfacere produse panificație nr.14 (7,70 x 12,75 ) - situată în Râmnicu V, str.- nr.3 (152 dosar).
Intervenientul Consiliul Județean Vaf ost obligat la plata sumelor de: 195.244.030 lei cu titlu de daune reprezentând contravaloarea terenului grevat de sarcini și 47.325.079 lei contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor în litigiu - construcții și teren, începând cu data de 7 octombrie 1999.
S-a instituit în favoarea Consiliului Județean V și unitățile administrativ-teritoriale aflate în subordine, respectiv Direcția Județeană pentru Protecția Copilului V și Leagănul de Copii din Râmnicu V, pe terenul proprietatea reclamanților, un drept de superficie în suprafață de 195,70, identificat pe planșa nr.2 a raportului de expertiză, cu vecinătățile: E - construcția existentă a Leagănului pentru Copii, N - clădirea parter plus etaj + Ear eclamanților, V - terenul reclamanților, S - proprietate Ghidu G; reprezentând terenul aferent Centrului maternal.
A fost constituit în favoarea acelorași pârâți o servitute de trecere de la Centrul maternal la calea publică, str.-, pe terenul proprietatea reclamanților și în suprafață de 21,72 (lungimea = 18,05 ) redată în planșa nr.3 prin culoare galbenă.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea Consiliului Județean V privind despăgubirile civile și de instituire drept de retenție.
A fost obligat Consiliul Județean V la plata sumei de 5.000.000 lei și "" Râmnicu la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată față de reclamanți.
În rejudecare, cadrul procesual a fost modificat prin întâmpinarea depusă de Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului (în calitate de succesoare a Leagănului pentru Copii Râmnicu V) prin care aceasta a invocat lipsa calității procesuale pasive, arătând că titularul dreptului este Consiliul Județean
Reclamanții, în contradictoriu cu Consiliul Județean V, Direcția Județeană pentru protecția Drepturilor Copilului V și "", au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilelor, calculată începând cu ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii (84 - dosar nr.4520/2000).
Consiliul Județean Vad epus o cerere modificatoare a cererii reconvenționale, solicitând plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la cele două construcții finalizate din fonduri PHARE, instituirea unui drept de retenție asupra construcțiilor revendicate până la achitarea integrală a contravalorii despăgubirilor solicitate, constituirea unei servituți de trecere pe terenul revendicat de reclamanți și a unui drept de superficie asupra terenului aferent construcției "Centru Maternal".
Cererii de chemare în judecată, cum a fost modificată, pârâta "" i-a opus "întâmpinare", solicitând respingerea acțiunii modificate, întrucât terenul în suprafață de 60,92 situat în Râmnicu V, str.-.- nr.3, este proprietatea sa, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria 07 nr.0242.
Pentru hotărî astfel, instanța a reținut pe baza probatoriilor administrate în toate fazele procesuale, că imobilele revendicate sunt proprietatea reclamanților, iar Consiliul Județean Vac onstruit pe terenul acestora Centrul Maternal pentru Direcția Județeană pentru Protecția Copilului V, construcție ce nu face obiectul restituirii, astfel că s-a respins capătul de cerere privind acordarea contravalorii construcției de 593.632.000 lei.
S- admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei "" Râmnicu V să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 98,175, cu motivarea că certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M 07 nr.0242 din 15 martie 1996, de care se prevalează pârâta, într-o acțiune de comparare a titlurilor de proprietate invocate de părți, nu este preferabil titlului reclamanților, acesta din urmă fiind mai bine caracterizat, dându-i astfel preferabilitate acestuia.
S-a precizat că potrivit art.46 din nr.OUG26/1997 republicată, patrimoniul Leagănului de Copii a fost preluat de Consiliul Județean V, cu această motivare ilustrându-se împrejurarea că Direcția Județeană pentru Protecția Copilului se află în subordinea Consiliului Județean
Cererea de intervenție a Consiliului Județean Vaf ost respinsă în ceea ce privește despăgubirile (reprezentând contravaloarea investițiilor executate la cele două construcții), întrucât lucrările menționate nu au fost identificate, evaluate, neexistând nici un început de dovadă scrisă, singura documentație prezentată de intervenient vizând construcția nouă - Centrul Maternal și a fost executată prin fonduri Phare și guvernamentale și nu interesează cauza de față.
Instanța a apreciat că dreptul de superficie în favoarea intervenientului a fost născut în puterea legii, cu privire la terenul de sub construcție, astfel că urmează ca superficiarului să i se permită accesul la construcția respectivă, cu dreptul proprietarului terenului de a primi o despăgubire corespunzătoare de la superficiar, stabilită în raportul de expertiză.
Ca atare, în temeiul art.616 Cod civil, tribunalul a admis capătul de cerere privind instituirea unei servituți de trecere și a dispus crearea unei căi de acces pe terenul reclamanților, de la Centrul Maternal la calea publică.
Cererea de introducere în cauză (intervenție forțată) Ministerului Finanțelor Publice a fost respinsă cu motivarea că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și pârâții Consiliul Județean V, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și "" Râmnicu
Reclamanții au susținut că în mod greșit, față de statuările Curții Supreme de Justiție prin decizia civilă nr.1538 din 5 mai 2000, nu s-a dispus obligarea Consiliului Județean V în subordinea căruia se află Leagănul de Copii să le respecte dreptul de proprietate și posesie asupra imobilului situat în str.- nr.1, compus din două corpuri de clădire, unul cu 5 camere și dependințe, având numai parter și celălalt compus din parter și etaj și terenul de 1.673,08 identificat pe planul de situație anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul nr.2713/1998.
Prin apelul său, Consiliul Județean Vas usținut că hotărârea este nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
- instanța de fond nu a analizat cererea reclamanților în momentul admiterii acțiunii, respectiv nu s-a avut în vedere decizia Curții Supreme de Justiție care a casat cele două soluții pronunțate de Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond pentru ca, odată cu cererea principală, să fie judecată și cererea reconvențională formulată de acesta. Sub acest aspect se impunea ca instanța de fond să constate dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat în favoarea acestuia, având în vedere dispozițiile art.46 din Legea nr.108/1998 care arată că patrimoniul transferat își păstrează destinația de organizare și desfășurare a activității de protecție a copilului aflat în dificultate, reclamanții putând beneficia conform Legii nr.10/2001, de despăgubiri bănești;
- instanța de fond în mod greșit a respins cererea privind acordarea despăgubirilor civile și de instituire a unui drept de retenție pentru restituirea contravalorii actualizate a investițiilor efectuate la cele două construcții care formează imobilul revendicat.
Se arată că în mod greșit au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză, deși expertul nu a înțeles să identifice investițiile executate la cele două construcții revendicate de reclamanți;
- tribunalul a soluționat greșit cererea reconvențională formulată de acesta și cu privire la cele două capete având ca obiect constituirea unei servituți de trecere pe terenul revendicat de reclamanți de la Centrul Maternal,la stradă și constituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcției acestui dispozitiv în suprafață de 195,07, obligându- la o sumă totală de 195.244.030 lei, în loc să admită această cerere contra unei prestații actuale, reprezentând lipsa de folosință a terenului;
- este nefondată și cererea de completare a acțiunii principale a reclamanților cu privire la acordarea contravalorii dreptului de superficie solicitată pentru terenul aferent Centrului Maternal, calculată în funcție de prețurile practicate pe metru pătrat pe piața liberă;
- tot nefondată este și obligarea Consiliului Județean V la plata sumei de 47.325,79 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului - construcții și teren - începând cu data de 7 octombrie 1999, cererea reclamanților sub acest aspect fiind inadmisibilă în raport de decizia Curții Supreme de Justiție prin care fost casată hotărârea de restituire a imobilelor revendicate;
- în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000.000 lei, în loc de 500.000 lei.
În principal, acest apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii în revendicare a reclamanților, iar în subsidiar, în cazul în care se va admite acțiunea în revendicare și se va dispune restituirea în natură a imobilelor, să se admisă și cererea reconvențională formulată de acesta, în sensul obligării reclamanților la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la cele două construcții revendicate, finanțate din fonduri Phare, conform contractului încheiat în 1995 și instituirea unui drept de retenție asupra celor două construcții până la achitarea integrală a contravalorii despăgubirilor cerute. S-a mai solicitat și constituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcției Centrului Maternal contra unei prestații anuale de 11.423.063 lei și constituirea unei servituți de trecere contra unei prestații anuale în sumă de 1.267.802 lei.
Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, a susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru că în dispozitiv tribunalul nu se pronunță față de acesta în sensul respingerii acțiunii.
Pârâta "" Râmnicu Vas usținut că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- instanța de fond nu a clarificat poziția juridică în cauza dedusă judecății, prin aceea că revendicarea terenului privește pe "" Râmnicu V, care îl deține cu titlu și care a edificat pe acesta o construcție cu bună-credință;
- nu s-a avut în vedere că valoarea imobilului deținut de aceasta și destinația sa comercială îl fac preponderent față de valoarea terenului revendicat de reclamanți;
- în mod greșit a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 198,75, deși aceasta, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate în strada respectivă are numai suprafața de 60,92
Prin decizia civilă nr.60/A din 9 octombrie 2002, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă a admis apelurile declarate de reclamanți și de intervenientul Consiliul Județean V, schimbat în parte sentința atacată, a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanți și obligat Consiliul Județean V, în subordinea căruia se află Leagănul de Copii Râmnicu V, să respecte proprietatea și posesia a două corpuri de clădire alcătuite, unul din 5 camere și dependințe, având numai parter, iar celălalt compus din parter și etaj din paiantă, cu 6 camere și teren în suprafață de 1673,08
Reclamanții au fost obligați să plătească Consiliului Județean V suma de 1.260.364.700 lei cu titlu de despăgubiri civile și s- instituit în favoarea ultimei apelante drept de retenție asupra clădirilor până la achitarea efectivă de către reclamanți a despăgubirilor.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, s-au respins apelurile formulate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și "" Râmnicu V împotriva aceleiași sentințe și au fost obligați acești apelanți-pârâți să plătească apelanților-reclamanți suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea Supremă de Justiție prin decizia civilă nr.2611 din 17 iunie 2003 a admis recursurile declarate de reclamanți și intervenientul Consiliul Județean V împotriva deciziei civile nr.60/A din 9 octombrie 2002 a Curții de APEL PITEȘTI, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor declarate de reclamanți și intervenient.
Recursurile formulate de " " și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția -ă a Finanțelor Publice V, împotriva aceleiași decizii, au fost respinse.
Primind dosarul spre rejudecare, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, prin decizia civilă nr.1577/A din 2 iulie 2004 a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea competența de soluționare a apelurilor declarate de reclamanți și de intervenientul Consiliul Județean V, reținând că pricina, rămasă în pronunțare, a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuția părților suplimentarea expertizei "în sensul de a impune expertului să arate pe fiecare categorie de lucrări durata normală de amortizare și respectiv uzura concretă a fiecărei lucrări în parte".
În motivarea acestei decizii instanța de apel a reținut că, fiind adoptată Legea nr.195/2004 de aprobare a nr.OUG58/2003, s- pus în discuție competența materială de soluționare acțiunii în revendicare, cu toate capetele de cerere incidente și accesorii.
Art.III din legea sus menționată statuează că hotărârile pronunțate în primă instanță, în materia fondului funciar, sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel și că, în aceste situații, apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare legii se trimit la tribunale. Hotărârea pronunțată de tribunal fiind dată în materia fondului funciar și obiectul principal al revendicării constituindu-l terenul care aparține acestui fond (construcțiile fiind accesorii), instanța competentă să soluționeze apelurile este Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și intervenientul Consiliul Județean
Invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, reclamanții au susținut că hotărârea atacată este nelegală în raport de obiectul pricinii și de faptul că instanța era investită cu soluționarea apelului prin hotărârea Curții Supreme de Justiție.
Au mai susținut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.III din Legea nr.195/2004 care privesc hotărârile pronunțate de judecătorii în materia fondului funciar. Problema revendicării a fost tranșată în primul ciclu procesual, iar casarea s-a dispus numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor datorate de părți.
Consiliul Județean V și-a încadrat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că la termenul când s- invocat excepția (2 iulie 2004) părțile s-au opus la admiterea ei și instanța, deși a acordat termen pentru rediscutarea excepției la 9 iulie 2004, ulterior, după închiderea dezbaterilor, a revenit asupra termenului și a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea. Întrucât sentința a fost pronunțată de tribunal este impropriu ca și apelul să fie soluționat tot de tribunal, iar prin decizia civilă nr.2611/17 iunie 2003, Curtea Supremă de Justiție a trimis cauza curții de apel.
Recurentul-intervenient a susținut că pricina nu se încadrează în cauzele precizate de art.II și III din Legea nr.195/25 mai 2004.
Prin cererea înregistrată sub nr.6820/26 octombrie 2005, intimata " " a arătat că este de acord cu recursul formulat de intervenientul Consiliul Județean V, solicitând să se caseze hotărârea atacată.
Prin decizia nr.9403 din 17 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursurile declarate de reclamanții, și intervenientul Consiliul Județean V împotriva deciziei civile nr.1577/A din 2 iulie 2004 a Curții de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pe care a casat-o și a trimis cauze aceleiași instanțe pentru soluționarea apelurilor.
În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele:
Dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă sunt incidente în cauză, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art.III din Legea nr.195/2004 și art.3 (2) Cod procedură civilă.
Legea nr.195/2004, în art.III, reglementează aspecte procesuale privind căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în materia fondului funciar.
Textul prevede în alin.1, că hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel, iar în alin.2 dispune că apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii se trimit la tribunale.
"în materia fondului funciar" se circumscrie reglementărilor legale care privesc fondul funciar și litigiilor întemeiate pe dispozițiile legilor speciale privitoare la fondul funciar.
Textul citat se aplică hotărârilor judecătorești date în plângerile formulate împotriva hotărârilor comisiilor județene sau ordinul prefectului și celor date în acțiuni care privesc constituirea, reconstituirea dreptului de proprietate ori constatarea nulității titlului de proprietate, potrivit art.III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.18/1991.
Or, în prezenta cauză, litigiul care are ca obiect revendicarea unor imobile nu este în materia fondului funciar, în sensul art.III din Legea nr.195/2004, așa cum greșit s-a reținut prin hotărârea atacată.
Prin acțiunea întemeiată pe art.480 Cod civil, recurenții-reclamanți își valorifică dreptul de proprietate asupra imobilelor care fac obiectul cererii (teren și construcții), iar instanțele competente material să soluționeze cauza în fond și căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate se stabilesc în raport de prevederile art.1 și următoarele Cod procedură civilă, competența fiind determinată de valoarea imobilelor revendicate.
De aceea, față de valoarea imobilelor de 5.457.230.254 lei, precizată de recurentul-pârât prin adresa nr.8589 din 7 noiembrie 2005, conform art.3 (2) Cod procedură civilă, competentă să soluționeze apelul este Curtea de APEL PITEȘTI și nu Tribunalul Vâlcea, în favoarea căruia s-a declinat competența prin hotărârea atacată.
Față de aceste considerente, în baza art.312 (5) Cod procedură civilă au fost admise recursurile, casată hotărârea atacată și trimisă cauza pentru soluționarea apelurilor la Curtea de APEL PITEȘTI.
Cu ocazia rejudecării, la termenul de judecată din 25 iunie 2007, Curtea a pus în discuția părților procesuale tardivitatea cererii de la fila 119 formulată de procuratorul, prin care acesta a solicitat în numele moștenitorilor autorilor restituirea în natură a construcției făcută fără autorizație.
Prin decizia civilă nr.2611 din 17 iunie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția Civilă s-a dispus ca la rejudecare să se lămurească cadrul procesual privind cererile modificatoare și precizatoare și dacă rejudecarea fondului a vizat sau nu toate cererile sau numai acelea stabilite prin decizia civilă nr.1538 din 5 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție - Secția Civilă, precum și lămurirea situației juridice a construcției.
De asemenea, prin aceeași decizie de casare s-a dispus ca instanța să se pronunțe cu privire la cererea reclamanților referitoare la despăgubirile civile acordate reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, cerere formulată de reclamanți la 21 noiembrie 2000, care nu poartă rezoluție de primire, dar este păstrată la dosar și neanalizată, avându-se în vedere că această cerere a fost formulată după casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin decizia nr.283/A din 28 iunie 2007, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile declarate de reclamanți în contradictoriu cu pârâții, împotriva sentinței civile nr.175 din 8 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a desființat această sentință și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
A respins ca tardivă cererea formulată de procuratorul, de restituire în natură a construcției făcută fără autorizație.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut cererea formulată de procuratorul, prin care acesta a solicitat în numele moștenitorilor autorilor, restituirea în natură a construcției făcută fără autorizație, este tardivă în raport de prevederile art.132 Cod procedură civilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Prevederile art.297 Cod procedură civilă au fost modificate și în prezent instanța de apel nu mai poate anula hotărârea pronunțată de prima instanță în care nu s-a rezolvat fondul cauzei și nici nu mai poate reține cauza spre rejudecare, fiind obligată conform noilor dispoziții legale să desființeze hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecarea primei instanțe.
Având în vedere prevederile deciziei de casare nr.2611 din 17 iunie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția Civilă, Curtea constată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea reconvențională formulată la data de 18 decembrie 1998 de Consiliul Județean V (fila 209 dosar nr.2713/1998 al Tribunalului Vâlcea - Secția Civilă) și pe cererea reconvențională modificatoare introdusă tot de aceeași parte procesuală, aflată la fila 87 dosar nr.4520/2000 al Tribunalului Vâlcea, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului, se impune desființarea hotărârii pronunțată de tribunal și trimiterea spre rejudecare acestei instanțe, conform art.297 Cod procedură civilă.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță s-a pronunțat și pe cererea de lipsă de folosință aflată la fila 84 dosar nr.4520/2000 al Tribunalului Vâlcea - Secția Civilă, ținând seama că această cerere a fost formulată după casarea cu trimitere spre rejudecare.
Pentru aceste considerente, în baza art.297 Cod procedură civilă s-au admise apelurile declarate de reclamanții, și de pârâții Consiliul Județean V, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, "" Râmnicu V - prin succesoarea în drepturi " " Râmnicu V, fostă " " Râmnicu V, și "- " Râmnicu V și pe cale de consecință s-a desființat sentința civilă nr.175 din 8 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță trebuia să lămurească situația juridică a construcției și dacă rejudecarea fondului a vizat sau nu toate cererile sau numai acelea stabilite prin decizia civilă nr.1538 din 5 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție - Secția Civilă, lămuriri ce sunt obligatorii și au fost statuate prin decizia de casare nr.2611 din 17 iunie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția Civilă.
În baza art.132 Cod procedură civilă s-a respins ca tardivă cererea formulată de procuratorul, în numele moștenitorilor autorilor, aflată la fila 119 dosar și prin care a solicitat restituirea în natură a construcției făcută fără autorizație.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, arătând că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.315 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, în sensul că au fost încălcate statuările instanței supreme date prin deciziile nr.2611 din 17.06.2003 a fostei Curți Supreme de Justiție precum și prin decizia nr.9403/17.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
fiind cu judecata recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.3874 din 12 iunie 2008 a admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr.283/A/28.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel instanța supremă a decis că, prin decizia civilă nr.2611/2003 Curtea Supremă de Justiție a dispus ca la rejudecare să se lămurească cadrul procesual sub aspectul cenzurării cererilor modificatoare și precizatoare, iar instanța trebuia să aprecieze în ce măsură rejudecarea fondului a vizat sau nu toate cererile sau numai acelea stabilite prin decizia nr.1538/5.05.2000 a Curții Supreme de Justiție, precum și lămurirea situației juridice a construcției.
De asemenea, prin aceeași decizie de casare s-a statuat ca instanța să se pronunțe cu privire la cererea reclamanților referitoare la contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor, cerere formulată la data de 21.11.2000.
Or, instanța de apel a considerat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cerere reconvențională formulată de Consiliul Județean V la 18 decembrie 1998 și pe cererea reconvențională modificatoare formulată de aceeași parte, pretinzând că aceasta echivalează cu necercetarea fondului și încălcând dispozițiile art.315 alin.1 și 3 Cod pr.civilă în sensul că nu a ținut cont de statuările instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate și eronat a reținut că Tribunalul Vâlcea nu a analizat cererea reconvențională și modificatoare, când de fapt, prin sentința civilă nr.175 din 8 octombrie 2001, Tribunalul Vâlceaa admis în parte cererile reclamanților, precum și cererea reconvențională formulată de Consiliul Județean V, cu modificările și completările ulterioare (fila 84 din dosar).
Instanța de apel fiind sesizată din nou cu rejudecarea după casare și având în vedere îndrumările obligatorii date prin decizia nr.3874 din 12 iunie 2008 cu privire la pronunțarea obligatorie pe anumite capete de cerere, la termenul din 7 noiembrie 2008 părțile, respectiv apelanții-reclamanți și apelantul-pârât Consiliul Județean V au solicitat instanței acordarea unui termen de judecată în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
Ulterior, s-au acordat mai multe termene de judecată pentru ca părțile să rezolve litigiul pe cale amiabilă, având în vedere și statuările obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă și interesele reciproce ale acestora și ținând cont de faptul că în cauza dedusă judecății efectuarea unei tranzacții nu era posibilă, deoarece există mai mulți apelanți-pârâți care nu s-au prezentat în fața instanței de judecată, practic neavând interes (Statul Român - prin Ministerul Finanțelor și SC SA Rm.V, precum și alți intimați-pârâți), iar referitor la apelanții-reclamanți numai unul dintre aceștia, respectiv, s-a prezentat în fața instanței de judecată, s-au depus note scrise și susțineri cu ocazia cuvântului pe fondul apelului, prin care, practic, atât apelanții-reclamanți cât și apelantul-pârât Consiliul Județean V înțeleg să nu mai susțină motivele de apel, cu alte cuvinte, există o înțelegere și o renunțare reciprocă la pretențiile deduse judecății.
Astfel, apelanții-reclamanți susțin numai critica care vizează nepronunțarea instanței de fond cu privire la admiterea acțiunii în revendicare, și precizează că nu mai insistă în critica care vizează contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor în litigiu începând cu data de 7.10.1999 și până în prezent, și arată că sunt de acord cu instituirea în favoarea apelantului Consiliul Județean Vau nui drept de superficie fără plată pe terenul proprietatea lor, precum și a unei servituți de trecere, tot fără plată, în favoarea aceluiași apelant-pârât.
Apelantul-pârât Consiliul Județean Vaa rătat că este de acord cu acțiunea în revendicare, problema fiind tranșată de drept în mod irevocabil și nu mai insistă în critica referitoare la plata despăgubirilor civile și la instituirea unui drept de retenție.
Examinând actele și lucrările dosarului și decizia apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelanții-reclamanți, curtea va constata că apelul acestora este fondat pentru o singură critică și anume, critica privind faptul că în mod greșit instanța de fond a omis să se pronunțe pe acțiunea în revendicare.
Astfel, deși prima instanță a reținut în considerente că instanța supremă a statuat că cele două imobile revendicate, respectiv construcție și teren au fost preluate de stat fără titlu valabil, întrucât naționalizarea s-a făcut de la o altă persoană decât de la adevăratul proprietar, ulterior, prin dispozitiv, a omis să se pronunțe cu privire la acest capăt de cerere situație față de care sentința va fi schimbată cu consecința admiterii acțiunii în revendicare.
Referitor la apelul declarat de către pârâta SC SA V și continuată de succesorii acesteia, respectiv SC și SC"- "SA, urmează să se constate de către curte că acesta este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.
Situația juridică a terenului deținut de către aceștia a fost analizată prin decizia Curții Supreme de Justiție, respectiv nr.1538/5 mai 2000, în care s-a statuat că imobilele proprietatea apelanților-reclamanți au fost preluate de la autorul acestora, fără titlu valabil, inclusiv terenul pe care îl ocupă pârâții.
Instanța de fond, în mod corect a reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 15 martie 1996, de care se prevalează pârâții, nu conferă caracter de opozabilitate reclamanților, prin compararea celor două titluri, cel prezentat de reclamanți este determinant, întrunind elementele caracterului de preferabilitate și al unei bune determinări.
Terenul ocupat de către aceste pârâte a fost identificat de către expertiza efectuată în cauză și redat în planșa nr.1 și nu are nici un fel de relevanță faptul că în certificatul de atestare al dreptului de proprietate este trecută numai suprafața de 62,9, din moment ce s-a stabilit cu expertiza tehnică întocmită în cauză că ocupă efectiv din terenul reclamanților suprafața de 98,175
În ceea ce privește apelul declarat de Ministerul Finanțelor, prin care s-a susținut că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru că nu se pronunță în mod expres față de această parte în sensul respingerii acțiunii, curtea constată că acest apel este lipsit de interes și urmează a fi respins atâta vreme cât, din dispozitivul sentinței apelate rezultă în mod clar că instanța s-a pronunțat numai față de Consiliul Județean V și SC Rm.
În plus, din considerentele sentinței apelate rezultă că cererea față de Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, este nejustificată raportat la lipsa calității procesuale pasive, deoarece imobilele în litigiu nu se află în proprietatea statului, ci în folosința unităților administrative aflate în subordinea Consiliului Județean
De altfel, cu privire la aceste apeluri (ale Statului Român, prin Ministerul Finanțelor și apelul declarat de SC SA Rm.V), prin decizia civilă nr.2611 din 17 iunie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost respinse recursurile declarate de aceste părți, situație față de care, în privința lor, soluția a rămas irevocabilă.
În ceea ce privește apelul declarat de Consiliul Județean V, acesta va fi admis cu privire la constituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea reclamanților, cât și constituirea unui drept de superficie, ambele fără plată, situație care rezultă din înțelegerea părților efectuată în apel, fondată fiind și critica prin care prima instanță a obligat această parte la plata sumei de 47325,79 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor - construcții și teren - începând cu data de 7 octombrie 1999 și până în prezent, în favoarea apelanților-reclamanți, ținând cont de faptul că apelanții-reclamanți au fost de acord să renunțe la această solicitare.
Esențial este că această parte a renunțat la despăgubirile civile ce reprezintă îmbunătățirile aduse la imobilele în litigiu și care profită apelanților-reclamanți, precum și la instituirea unui drept de retenție până la plata acestora.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă, va admite apelurile declarate de reclamanții, ȘI DE PÂRÂTUL CONSILIUL JUDEȚEAN V, va chimba în parte sentința în sensul că va admite acțiunea în revendicare și va obliga Consiliul Județean V, în subordinea căruia se află Leagănul de Copii V, să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie următoarele imobile: 2 corpuri clădire, unul cu 5 camere și dependințe, având numai parter și celălalt compus din parter și etaj din paiantă cu 6 camere și teren în suprafață de 1673,08, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză tehnică de la fila 55 dosar fond.
Va institui în favoarea apelantului Consiliul Județean V, pe terenul proprietatea reclamanților, un drept de superficie fără plată, respectiv pe terenul în suprafață de 195,70, cu următoarele vecinătăți: la -construcția existentă a Leagănului pentru Copii Râmnicu V, la Vest-terenul reclamanților, la Nord-clădirea parter plus etaj a reclamanților, la Sud-proprietatea Ghidu G, care reprezintă terenul aferent Centrului Maternal, identificat în anexa a doua a raportului de expertiză tehnică, din dosarul nr.4520/2000.
Va dispune constituirea în favoarea Consiliului Județean Vas ervituții de trecere fără plată de la Centrul Maternal la calea publică, strada -, pe terenul proprietatea reclamanților în suprafață de 21.72 (lungime 18,05,) redată în planșa nr.3 prin culoarea galben a raportului de expertiză tehnică.
Va respinge cererea reclamanților privind sumele ce reprezintă contravaloarea terenului grevat de sarcini și contravaloarea lipsei de folosință a imobilului in litigiu, respectiv construcții și teren, începând cu data de 07.10.1999 și până în prezent.
Va respinge ce nefondate apelurile declarate de pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, SC SA RM. V- PRIN ÎN DREPTURI SC " " A, FOSTĂ SC " " SA și SC "- " SA, împotriva aceleiași sentințe.
Va enține în rest sentința apelată. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamanții, domiciliați în B,-,.2,.5, sector 2 și de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN, Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.175 din 08 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.4520/2000, intimați fiind DIRECȚIA SANITARĂ V, cu sediul în Rm.V, Calea lui nr.331, județul V și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ V PENTRU PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în Rm.V, str.- nr.28, județul
Schimbă în parte sentința în sensul că admite acțiunea în revendicare și obligă Consiliul Județean V, în subordinea căruia se află Leagănul de Copii V, să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie următoarele imobile: 2 corpuri clădire, unul cu 5 camere și dependințe, având numai parter și celălalt compus din parter și etaj din paiantă cu 6 camere și teren în suprafață de 1673,08, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză tehnică de la fila 55 dosar fond.
Instituie în favoarea apelantului Consiliul Județean V, pe terenul proprietatea reclamanților, un drept de superficie fără plată, respectiv pe terenul în suprafață de 195,70, cu următoarele vecinătăți: la -construcția existentă a Leagănului pentru Copii Râmnicu V, la Vest-terenul reclamanților, la Nord-clădirea parter plus etaj a reclamanților, la Sud-proprietatea Ghidu G, care reprezintă terenul aferent Centrului Maternal, identificat în anexa a doua a raportului de expertiză tehnică, din dosarul nr.4520/2000.
Dispune constituirea în favoarea Consiliului Județean Vas ervituții de trecere fără plată de la Centrul Maternal la calea publică, strada -, pe terenul proprietatea reclamanților în suprafață de 21.72 (lungime 18,05,) redată în planșa nr.3 prin culoarea galben a raportului de expertiză tehnică.
Respinge cererea reclamanților privind sumele ce reprezintă contravaloarea terenului grevat de sarcini și contravaloarea lipsei de folosință a imobilului in litigiu, respectiv construcții și teren, începând cu data de 07.10.1999 și până în prezent.
Respinge ce nefondate apelurile declarate de pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, B,-, sector 5, SC SA RM. V- PRIN ÎN DREPTURI SC " ", FOSTĂ SC " " SA, Rm.V,-, județul și SC "- " SA, Rm.V,-,.1,. nr.9, județul V, împotriva aceleiași sentințe.
Menține în rest sentința apelată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
13.05.2009
Red.
EM/16 ex.
jud.fond.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Jeana Dumitrache
