Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 893/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 893/R/2009 | |
Ședința publică din 1 aprilie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ASOCIAȚIA DE DIN ROMÂNIA împotrivadeciziei civile nr. 90/A din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe reclamanta ASOCIAȚIA DE - FILIALA B-N, având caobiect pretenții.
Se constată depuse la dosar concluzii scrise din partea pârâtei-recurente Asociația de din România la data de 30 martie, precum și din partea reclamantei-intimate Asociația de - Filiala B-N la data de 31 martie 2009.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1369 din 9 aprilie 2008 s-a admis în parte, acțiunea civilă modificată formulată de reclamanta Asociația de - Filiala B-N împotriva pârâtei Asociația de din România B, și, în consecință: a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 183.376,41 lei, cu titlu de drept de creanță; s-a respins capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului situat în B,-, jud. B-N, înscris în CF nr. 3336/S/P/I B nr. top. 2119/2/S/P, ca fiind rămas fără obiect. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 5.321,12 lei.
Analizând probele administrate, pe fondul cauzei s-a reținut că în municipiul Baî nceput în anul 1990 construirea unui sediu la parterul blocului situat în-, bloc care avea drept coordonator de investiție pe Direcția de Poștă și Telecomunicații B-N, încheindu-se în acest sens convenția nr. 39/5073/21.06.1990, între pârâtă și B-
Beneficiara construcției, reclamanta, urma să asigure fondurile necesare finanțării și decontării directe a antreprenorilor, iar pentru verificarea lucrărilor executate, precum și decontarea lor, a fost desemnat, care îndeplinea la acea dată calitatea de secretar tehnic al Filialei Județene B-N, filială ce aparținea de pârâta din România.
În anul 1991 conducerea din România a emis Decizia nr. 727/1.03.1991, în baza căreia toate filialele județene și ale municipiului B dobândesc personalitate juridică, iar pentru desfășurarea activității acestora s-a atribuit în folosință și administrare patrimoniul existent la aceea dată, art. 4 din decizie, stipulând expres că patrimoniul din România este indivizibil și că este interzisă diminuarea sau înstrăinarea acestuia.
Cu toate acestea, ulterior finalizării lucrărilor de construire a spațiului de pe strada - -, profitându-se de faptul că între timp, făcându-se abstracție de dispozițiile arătate mai sus, s-a admis cererea Asociației de - Filiala B-N, acordându-i-se personalitate juridică (în baza Încheierii civile nr. 25/PJ/1991 a Judecătoriei Bistrița ), constituindu-se astfel o persoană juridică nou înființată care nu mai avea nici o legătură cu pârâta, s-a procedat la întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, cu titlu de investiție.
Prin sentința civilă nr. 311/2004 a Judecătoriei Bistrița, s-a constatat nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, dispunându-se radierea înscrierilor din cartea funciară, precum și intabularea dreptului de proprietate asupra spațiului în favoarea pârâtei, cu titlu de edificare.
Sentința a fost menținută prin Decizia civilă nr. 398 /A/2005 a Curții de APEL CLUJ, reținându-se că, faptul plății unor lucrări la spațiul din litigiu, fără acceptul pârâtei și chiar profitând de ignoranța prestatorilor de servicii, nu conferă reclamantei dreptul de proprietate asupra spațiului.
Martorii audiați în cauză au precizat că până în anul 1991, imobilul a rămas în faza în care a fost repartizat, fiind doar pilonii de rezistență, lucrările de construcții - montaj, instalațiile electrice, de canalizare și cele făcute în vederea asigurării agentului termic, descrise în raportul de expertiză contabilă efectuat în prezenta cauză, fiind executate după dobândirea personalității juridice de către reclamantă și achitate din fondurile proprii ale acesteia, respectiv din sumele de bani provenite de la membrii - Filiala B-N.
Martorii - -, au menționat că o parte din bani au fost plătiți direct de către pârâtă, iar o parte au fost transferați din contul pârâtei în contul Filialei B, existând dispoziții de transfer în acest sens (pârâta nereușind să probeze cu înscrisuri transferarea acestor sume și nici plățile făcute de ea).
Potrivit procesului verbal întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc la data de 4.04.2007, în dosarul execuțional nr. 93/ex/2007, reclamanta a fost evacuată din imobilul din litigiu.
Având în vedere starea de fapt reținută mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 494 cod civil și a principiului îmbogățirii fără justă cauză, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta să-i plătească acesteia suma de 183.376,41 lei, cu titlu de drept de creanță. A fost respins capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până în momentul achitării dreptului de creanță, ca fiind rămas fără obiect (reclamanta fiind evacuată din imobil în timpul procesului).
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 5.321,12 lei (400 lei - onorariu expert; 4.921,12 lei - taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar).
Prin decizia civilă nr. 90 din 20.11.2008 a Tribunalului Bistrița -N fost admis apelul declarat de pârâta Asociația de din România, împotriva sentinței civile nr. 1396/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr-, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 177.775,6 lei cu titlu de drept de creanță, menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat intimata Asociația de Filiala B-N, să plătească apelantei suma de 630,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, litigiul poartă asupra reclamatului drept de creanță al Asociației de B la edificarea sediului Asociației de din România, din municipiul B, str. -,. 11, cu consecința instituirii dreptului de retenție până la achitarea despăgubirii.
În dosarul civil nr. 190/2003 al Judecătoriei Bistrița, soluționat prin sentința civilă nr. 311/2004 irevocabilă, s-a statuat asupra proprietății imobilului înainte menționat, disputat de aceleași litigante, cu putere de lucru judecat stabilindu-se titularul dreptului de proprietate în persoana actualei pârâte Asociația de din România.
Prin apelul exercitat în prezentul litigiu, eronat reiterează apelanta autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești înainte evocată, fără a face distincție între puterea lucrului judecat și excepția dirimantă a autorității de lucru judecat, secunda circumscriindu-se întrunirii triplei condiții a identității de părți, obiect și cauză. Or, prezenta pricină nu poartă asupra proprietății, ci asupra aportului pecuniar la edificarea imobilului. Cu ocazia stabilirii titularului dreptului de proprietate, în dosar civil nr. 190/2003 soluționat prin sentința civilă nr. 311/2004, s-a discutat și aspectul contribuției la edificare, actuala reclamantă-intimată Asociația de - Filiala B-N pretinzând că plata majoritară a lucrărilor din spațiul în litigiu i-ar conferi dreptul de proprietate, ocazie cu care s-a statuat irevocabil în sens contrar fără însă a se determina cuantumul creanței. Acest aspect este de lămurit în prezentul litigiu.
Nici excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată în apărare în fața primei instanțe și reiterată prin apel, nu-i poate fi dat curs. Independent de buna sau reaua credință a, valorificarea creanței acestuia la edificare este prescriptibilă în termenul general de 3 ani instituit de Decretul lege nr. 167/1958 privind prescripția dreptului la acțiune, al cărui moment de debut nu este cel indicat de pârâta apelantă, ci este reprezentat de data la care constructorul a pierdut posesia bunului deținut: în cauză s-a statuat irevocabil asupra proprietății disputate de litiganți prin decizia civilă nr. 2659/R/24 noiembrie 2005 Curții de APEL CLUJ dată în dosar civil nr. 16.793/2005, iar evacuarea reclamantei-intimate s-a înfăptuit la 4 aprilie 2007. Cum acțiunea în pretenții a fost exercitată la 17 iunie 2005 (fiind înregistrată inițial la Tribunalul Bistrița -N sub nr. 2394/C/2005), este evident că demersul juridic a fost promovat în termenul legal instituit de lege.
Nu pot fi împărtășite, decât în parte, criticile pârâtei-apelante vizând fondul dreptului litigios. Prima instanță a examinat amănunțit probele administrate și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, dând câștig de cauză reclamantei. Nu-i poate fi imputată instanței neproducerea probelor în susținerea afirmației că "banii pentru lucrările în litigiu au fost transferați de la B", o atare obligație revenindu-i pârâtei apelante în a cărei evidență contabilă se găseau invocatele înscrisuri. Chiar dacă în mod repetat instanța de fond a solicitat demonstrarea acestui aspect, pârâta nu a produs probele ce ar fi putut argumenta propriile aserțiuni. Nici în calea de atac aceste susțineri nu au fost dovedite. Astfel, invocata nepronunțare asupra mijloacelor de apărare este exclusă, la fel ca și pretinsa interpretare greșită a actului dedus judecății ori schimbarea naturii obiectului pricinii fixat de reclamant la 8.02.2006. Pretențiile deduse de reclamant judecății au fost indicate prin acțiunea principală promovată și precizarea acesteia și analizate de instanță în consecință.
Dimpotrivă, în raport de înscrisurile depuse de litiganți la dosar, circumstanțe confirmate prin probele testimoniale administrate, expertul contabil a concluzionat că la edificarea imobilului proprietatea pârâtei reclamanta a avut o contribuție actualizată de 105.969,02 lei (anterioară promovării acțiunii) și de 77.407,39 lei (după promovarea acțiunii, reprezentând încălzirea cu gaz a construcției, total 183.376,41 lei.
Deși s- invocat de către apelantă acordarea de către instanță a mai mult decât s-a pretins, 183.376,41 lei față de 169.188 lei, s-a ignorat împrejurarea că suma finală include și actualizarea debitului, calculată de expertul contabil.
Ceea ce nu a observat însă prima instanță este faptul că, în considerarea înscrisurilor depuse de părți, a fost luat în calcul la determinarea contribuției reclamantei la edificare și suma de 7.408.920 lei vechi (740,89 lei noi) reprezentând "mobilier", sumă ce a fost inclusă în cea de 10.240,34 lei. Fiind evident că dotarea cu mobilier a construcției nu semnifică deloc contribuție la edificare, se impune a fi înlăturată, astfel că suma actualizată reprezentând contribuția reclamantei la edificare este de 177.776 lei în loc de 183.376,41 lei (alcătuită din 105.969,02 lei; și, în loc de 77.407,39 lei reprezentând actualizarea sumei de 10.240,34 lei, suma de 71.806,95 lei reprezentând actualizarea sumei de 9.499,45 lei, conform regulii matematice "3 simplă" după înlăturarea costului mobilierului).
Pe cale de consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a fost admis apelul pârâtei, sentința atacată schimbată în parte în sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 177.775,6 lei cu titlu de drept de creanță, celelalte dispoziții ale instanței impunându-se a fi menținute.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata Asociația de - Filiala B-N a fost obligată să plătească apelantei suma de 630,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru în apel, aferentă sumei reprezentând creanța acordată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal pârâta Asociația De Din România, solicitând în principal admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru suma de 1.616.300.558 ROL; în subsidiar respingerea acțiunii inițiale cu privire la suma de 1.616.300.558 ROL, ca nefondată, având în vedere precizarea acțiunii depusă în ședința publică din 15.02.2006 prin care solicita să-i fie achitată creanța de 7.588 lei (RON); sau în temeiul art. 312 alin. 5 Cod proc.civ. dacă se va aprecia că raportat la materialul probator (raportul de expertiză, facturi, chitanțe, oferta de plată care vizează alte persoane decât reclamanta) - instanțele au intrat în cercetarea fondului, fără clarificarea aspectelor esențiale ale cauzei, fără de care nu se poate trece la soluționarea legală și temeinică pretențiilor deduse judecății - să fie casate ambele hotărâri și trimisă cauza spre rejudecare, în fond; cu cheltuieli de judecată la fond, apel, recurs, în cuantum de 7500 lei.
În motivarea recursului s-a arătat că dreptul la acțiune formulată de reclamantă este prescris, deoarece aceasta este constructor de rea credință și termenul de 3 ani de la care începe să curgă termenul de prescripție este acela de la care proprietarul terenului ridicat pretenții cu privire la cosntrucție. În cauza de față, termenul de prescripție început să curgă din 07.03.2000, când fost sesizat Parchetul B, cu plângere împotriva împuternicitului Asociația de - B și acțiunea putea fi introdusă până cel târziu în 7.03.2003.
Recurenta a arătat în al doilea motiv de recurs că este incidentă excepția autorității de lucru judecat, constatându-se irevocabil faptul dobândirii exclusive dreptului de proprietate recurentei asupra imobilului în litigiu prin edificare, prin hotărâri judecătorești pronunțate în dosarele nr. 190/2003 a Judecătoriei Bistrița și nr. 7188/2004 al Curții de APEL CLUJ.
Pe fondul cauzei, recurenta invocat incidența disp. art. 304 pct. 8 Cod proc.civ. apreciind că ambele instanțe au interpretat greșit actul dedus judecății, deoarece reclamanta în data de 15.02.2006 și-a precizat acțiunea, renunțând la pretențiile inițiale, recunoscând benevol că singura contribuție la îmbunătățirea spațiului fost instalația de încălzire, cărei contravaloare era de 7558 lei. Cu toate acestea, instanța de fond stabilit, ulterior precizării acțiunii, obiectivele la expertiza contabilă și solicitat stabilirea dreptului de creanță pentru lucrările de investiție făcute în 1992 - 2005.
Recurenta a apreciat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, deoarece avut la bază o expertiză contabilă în care actele avute în vedere de expertă sunt ilizibile sau nu au nici legătură cu lucrările de edificare spațiului în litigiu, ci atestă cheltuieli de administrare curentă imobilului. Apoi, parte din cheltuielile pretinse de reclamantă au fost făcute de alte persoane juridice, sau SC SRL ( 164-168). Apoi, majoritatea documentelor justificative vizează perioada 1994 - 2005, ulterioară finalizării lucrărilor de edificare, fiind cheltuieli de întreținere spațiului și nu cheltuieli de edificarea imobilului.
Aceste critici nu au fost reținute de instanța de apel, care arătat că" prima instanță examinat amănunțit probele administrate".
Recurenta a arătat că în mod greșit fost calculată valoarea actualizată, adunându-se suma de 105.969 lei cu 77.407,39 lei (valoarea instalației de încălzire, care de fapt era 7.558 lei, nu 77.407 lei, cum conchide instanța).
Prin urmare, recurenta arată că ambele instanțe au intrat în cercetarea fondului fără a clarifica aspecte esențiale, motiv pentru care solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În ședința publică din 25.03.2009 recurenta Asociația de din România invocat excepția lipsei capacității intimatei Asociația de Filiala B- de a avea drepturi și obligații potrivit art. 33 din Decretul nr. 31/1954, precum și lipsa calității procesuale active, de a formula prezenta acțiune.
A arătat că Asociația de Filiala B- fost radiată din evidența Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița N la data de 17.05.2004, iar acțiunea a fost înregistrată ulterior, 01.06.2005.
Prin întâmpinare, reclamanta Asociația de din România Filiala B- solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 137 Cod proc.civ. vor fi analizate în primul rând excepțiile invocate de recurentă, care sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Asociația de din România fost înființată în temeiul art. 28 din Decretul nr. 31/1954, ca o organizație obștească, apolitică, profesională, economică, cu personalitate juridică, având filiale județene. Această asociație înainte de anul 1990 avea o filială constituită la nivelul județului B-N și subordonată Asociației de din România din Republica România ( 44 dosar nr. 190/2003).
Potrivit statutului Asociației de din România, 28 februarie 1991, asociația își păstrează structura organizatorică, în sensul că există filiale județene, care au personalitate juridică, iar în județul BNp reședinte al acestei filiale fost desemnat .
Asociația de din România fost înmatriculată la Registrul Comerțului în 1991, însă activitatea economică asociației fost înscrisă eronat, ca fiind desfășurată în sistem cooperatist și a fost radiată în 23.12.1997 ( 25). Asociația de filiala B N, având codul fiscal nr. - atribuit în 18.02.1993 fost radiată din Registrul Comerțului, în data de 17.05.2004 (ca urmare radierii societății mame), după cum rezultă din adresa emisă de Oficiul Registrului Comerțului (26).
În paralel cu această filială județeană a Asociația de din România, în 1991 s- constituit o persoană juridică fără scop lucrativ, cu aceeași denumire "Asociația de Filiala B-N"înregistrată în registrul persoanelor juridice, potrivit Legii nr. 21/1924, potrivit încheierii nr. 25//1991 pronunțată de Judecătoria Bistrița (!?) ( 47 dosar conexat nr. 190/2003).
Din adeverința de la fila 48, rezultă că angajat și al acestei persoane juridice fost, ca secretar tehnic în perioada 04.1991 - 01.07.1997.
Prin urmare, în perioada 1991-2004 au funcționat în paralel 2 persoane juridice, având aceeași denumire "Asociația de din România Filiala B-N" și fiind conduse de aceeași persoană până în 1997 -, însă ceea ce le diferențiază este codul fiscal - atribuit vechii filiale a Asociației de din România și codul fiscal atribuit Asociației de - Filiala B- (este - - atribuit în 20.12.2004, - 22).
Cu toate acestea, curtea constată că reclamanta are calitate procesuală pasivă pentru promovarea acțiunii. Asociației de Filiala B-N înregistrată la nr. 4/1991 în registrul special persoanelor juridice, fără scop patrimonial și- modificat denumirea, devenind "Asociația de " cu sediul în, potrivit încheierii nr. 539/CC/2005, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 2108/2005, împrejurare atestată de certificatul eliberat de Judecătoria Bistrița la data de 06.04.2005 (23 dosar recurs).
Prezenta acțiune a fost înregistrată de reclamanta "Asociația de Filiala B", în data de 17.06.2005, după modificarea denumirii persoanei juridice înființată prin încheierea nr. 25(P)/1991. Prin urmare, atât acțiunea, cât și precizarea de acțiune au fost formulate de aceeași persoană juridică și, în consecință, excepția calității procesuale active reclamantei nu este fondată, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei, curtea constată că nici această excepție nu este fondată, deoarece reclamanta nu a fost radiată din Registrul persoanelor juridice fără scop lucrativ. A fost radiată din Registrul comerțului vechea filială județeană B-N Asociației de din România, dar aceasta este o persoană juridică diferită de reclamantă (o perioadă de timp cele două persoane juridice au avut aceeași denumire, care a generat numeroase confuzii). Reclamanta nu este radiată din registrul persoanelor juridice, deci are capacitate de folosință.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta "Asociația de din România", curtea constat că unele motive de recurs sunt fondate, iar altele nu, după cum urmează:
Recurenta susține că este prescris dreptul la acțiune, deoarece reclamanta este constructor de rea credință și termenul de prescripție început să curgă de la data când proprietara (recurenta) și-a manifestat intenția de a-și însuși construcția, respectiv anul 2000, când aceasta a formulat plângere penală împotriva împuternicitului pârâtei "Asociația de B".
Această critică formulată de pârâta recurentă este nefondată. Potrivit art. 1 și 3 din 167/1958, prescripția dreptului la acțiune având un obiect patrimonial este de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune sau dreptul de cere executarea silită.
În cazul de față, reclamanta investit instanța cu o acțiune în despăgubiri, deoarece, ca urmare acțiunii în revendicare și rectificare CF, promovate pârâta recurentă pierdut proprietatea și posesia imobilului.
Prin sentința civilă nr. 311/28.01.2004 pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a demonstrat dreptul de proprietate al reclamantei Asociația de din România și asupra imobilului situat în B, str. - nr. 11; s- radiat înscrisul în favoarea pârâtei Asociația de filiala B N și fost obligată pârâta să-i recunoască dreptul de proprietate reclamantei asupra imobilului identificat și să-i predea posesia și folosința. Această hotărâre rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtei - decizia civilă nr. 398/A/05.04.2005 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2659/R/2005 Curții de APEL CLUJ.
Termenul de prescripție pentru realizarea dreptului de creanță curge de la data manifestării de voință proprietarului terenului de a prelua construcția. În cazul de față, recurenta a promovat acțiunea de stabilirea dreptului de proprietate în 06.01.2003, dată de la care putem aprecia că a început să curgă termenul de prescripție. Prezenta acțiune a fost înregistrată în 17.06.2005, în termenul de prescripție de trei ani.
Având în vedere aceste considerente, curtea constată că este nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune și în mod corect această excepție fost respinsă de Tribunalul Bistrița N.
Nu este fondată nici excepția autorității de lucru judecat reiterată în motivele de recurs de către pârâtă.
Puterea de lucru judecat unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată numai o singură dată (bis de eadem re ne actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (res judiciata pro veritate habetur).
Puterea de lucru judecat poate fi invocată într-un proces ulterior, prin intermediul excepției autorității de lucru judecat, prev. de art. 166 Cod proc.civ.
Această excepție autorității lucrului judecat este incidentă în situația în care cel de-al doilea proces se poartă între aceleași părți, are același obiect și este întemeiat pe aceeași cauză, potrivit art. 1201.civil.
Se poate observa cu ușurință că nu există autoritate de lucru judecat, chiar dacă părțile au mai purtat un proces (au calități inversate) în aceea cauză s-a discutat dreptul de proprietate asupra unui spațiu și în această cauză obiectul acțiunii îl constituie despăgubiri civile solicitate de reclamanta intimată. Este real că în procesul anterior s-a reținut în considerente și aspectul că reclamanta (din prezenta acțiune) a plătit unele lucrări, însă nu s-a determinat și cuantumul creanței. Mai mult, partea din hotărâre care intră în puterea lucrului judecat este dispozitivul hotărârii, în care este cuprinsă soluția care urmează să se execute. Acest efect al puterii lucrului judecat se extinde și acelor considerente, în lipsa cărora nu ar fi posibilă înțelegerea dispozitivului.
Or, reținerea faptului că unele plăți au fost făcute de reclamantă într-o acțiune în revendicare, nu poate fi interpretat că au intrat în puterea lucrului judecat, în prima cauză dezbătându-se dreptul de proprietate asupra imobilului, iar în această cauză s-a solicitat stabilirea cuantumului creanței.
Excepțiile invocate nu sunt fondate și au fost analizate de către instanța de recurs, potrivit art. 316 Cod proc.civ. pentru a nu mai fi reiterate în rejudecare.
În ceea ce privește criticile potrivit cărora instanța de apel nu a stabilit corect starea de fapt, întrucât s-a bazat pe expertiză contabilă în care unele acte contabile sunt ilizibile și altele nu au nici o legătură cu edificarea imobilului precum și împrejurarea că unele acte doveditore a plăților susținute că ar fi fost făcute de către reclamantă, provin de la alte persoane juridice, sunt fondate.
Verificând susținerile recurentei, curtea a constatat că ordinele de plată și obiectivele justificative avute în vedere la stabilirea expertizei contabile (155-160) sunt parțiale ilizibile. Apoi, copia după registrul de casă (166) este la fel ilizibilă - nu se poate descifra numele persoanei juridice căreia îi aparține aceasta. sunt și ordinele de plată aflate la 161-162.
Martorul a arătat că imobilul fost finalizat până în 1993, iar finisajele tencuieli și montare gresie au mai durat 2 ani. Această susținere este confirmată și de împrejurarea că imobilul fost intabulat în 24 februarie 1995, în favoarea intimatei "Asociația de B". Cu toate acestea, în raportul de expertiză au fost menționate lucrări din 1992 până în 2005 (ceea ce depășea cu mult termenul de edificarea construcției).
fost arătat în motivele de apel, că unele cheltuieli probate prin actele depuse de reclamantă ar fi cheltuieli de întreținere și administrarea spațiului în perioada 1995-2004 și nu cheltuieli de edificare. Această critică nu fost analizată de instanța de apel, care în considerente s-a rezumat a arăta că "prima instanță examinat amănunțit probele administrate". Practic, instanța de apel nu cercetat această critică și nici cele referitoare la raportul de expertiză.
Fiind vorba de două persoane juridice, având aceeași denumire, care au funcționat în paralel timp de mai mulți ani, curte constată că actele depuse de reclamantă în justificarea dreptului de creanță nu provin numai de la aceasta, ci și de la alte persoane juridice.
Astfel, contractul de execuție antrepriză din 1993 poartă ștampila Filialei Județene B N ( vechea filiala județeană "Asociația de România" - altă persoană juridică decât reclamanta).
La fel dispoziția de plată din 21.XII.1992 (163 dosar fond), poartă ștampila Filialei Județene B N (care în centrul ștampilei are gravat cu patru foi sau o ), iar reclamanta are în centrul ștampilei menționate cuvintele BN( vezi 142 verso).
Fiind vorba de două persoane juridice cu aceeași denumire, care au funcționat în paralel în aceeași perioadă, doar ștampilele celor două persoane juridice sunt diferite și, în funcție de acestea se puteau verifica și actele justificative pretențiilor reclamantei. Apoi, se constată că o parte din actele justificative sunt pe numele SC Central Com SRL, care este o persoană juridică cu patrimoniu distinct de cel al reclamantei, chiar dacă aceasta este unicul acționar.
Prin urmare, având în vedere toate aceste neconcordanțe existente în materialul probator, curtea apreciază că starea de fapt nu fost pe deplin lămurită de instanța de apel. Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, curtea în temeiul art. 312 alin. 5 Cod proc.civ. va admite recursul și va casa decizia civilă nr. 90/A/20.11.2008 și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, se va administra o contraexpertiză contabilă precum și toate probele necesare pentru stabilirea dreptului de creanță al reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile lipsei capacității de folosință și a calității procesuale active a reclamantei ASOCIAȚIA DE B-
Admite recursul declarat de pârâta ASOCIAȚIA DE DIN ROMÂNIA împotriva deciziei civile nr. 90/A din 20 noiembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, Tribunalului Bistrița N.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
3ex/29.04.2009
Jud. apel:,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
