Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 894/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 894
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - Agro SRL și de pârâta Direcția Silvică T împotriva deciziei civile nr. 372 din 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.10.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 372/13.04.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis atât apelul formulat de apelanta - AGRO SRL, cât și apelul formulat de apelanta Direcția Silvică T împotriva sentinței civile nr. 1402/06.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
A schimbat în parte sentința civilă apelată și, în consecință:
A redus cuantumul despăgubirilor pe care pârâta Direcția Silvică Taf ost obligată să le plătească reclamantei - AGRO SRL de la 441.304,22 lei la 116.653 lei.
A redus cuantumul cheltuielilor de judecată pe care pârâta le datorează reclamantei, de la 8.004,56 lei la 3.785,26 lei.
A menținut în rest dispozițiile sentinței civile recurate, respectiv de respingere în rest a acțiunii.
A compensat cheltuielile de judecată în apel și a obligat apelanta reclamanta - AGRO SRL să plătească pârâtei apelante Direcția Silvică T suma de 1167,65 lei, cheltuieli de judecată în apel după compensare.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1402/6.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea precizată formulata de reclamanta - Agro SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică T, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 441.304,22 lei despăgubiri și a respins în rest acțiunea precizată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8.004,56 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 998, 999 și 1001 cod civil și că din procesele - verbale depuse la dosar a rezultat că reclamanta a asigurat paza culturilor, au existat vetre de foc, talăngi și triunghiuri metalice, ca a solicitat de la gestionarul fondului instalații de speriat vânatul, respectând astfel prevederile art. 2 din HG 784/2002, pentru aprobarea normelor privind protecția culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vânat, fiind deci exonerată de răspundere potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ.
Prima instanță a reținut ca in cazul gestionarilor fondurilor de vânătoare, se consideră că și-au îndeplinit obligațiile ce le revin pentru asigurarea protecției bunurilor, numai când fac dovada că au realizat toate acțiunile prevăzute la art. 4, așa cum prevede art. 5 alin. 2 din aceste norme. Ori, pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acțiunilor prevăzute la art. 4 din norme, astfel că gestionara fondului de vânătoare nu este exonerată de răspunderea civilă delictuală.
A reținut că răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de vânatul din speciile prevăzute în anexa nr. 1 revine gestionarului fondului de vânătoare, iar pentru cele cauzate de vânatul din speciile prevăzute în anexa nr. 2, autorității publice centrale care răspunde de silvicultură așa cum se prevede în art. 14 alin 1 din Legea 103/1996 republicată.
Coroborând raportul de expertiză judiciară, cu expertizele extrajudiciare și cu înscrisurile depuse de către reclamantă și pârâtă, instanța a conchis că reclamanta a suferit un prejudiciu rezultat în urma distrugerii culturilor agricole de către animalele sălbatice ce se află în paza juridică a pârâtei.
În privința întinderii prejudiciului, din valoarea stabilită prin expertiza agricolă s-au scăzut cheltuielile neefectuate de reclamantă cu transportul și depozitarea, fără a scădea contravaloarea recoltatului, deoarece paguba s-a produs aleatoriu în parcelele cultivate, iar combina s-a deplasat pe toată suprafața pentru recoltare, așa cum s-a stabilit în răspunsul la obiecțiuni.
Prima instanță a apreciat întemeiată acțiunea reclamantei, obligând astfel pârâta să plătească acesteia suma de 441.304,22 lei, despăgubiri reprezentând prejudiciu suferit de reclamantă, astfel: la cultura de porumb pe anul 2005 de 26.497,17 lei, la cultura de pe anul 2006 de 10.739,52 lei și la cultura de soarelui pe anul 2006 de 404.067,53 lei și văzând prev. art. 1169 Cod Civil instanța de fond a respins ca neîntemeiat petitul privind obligarea pârâtei la plata contravalorii prejudiciului produs de animalele sălbatice la cultura de porumb pe anul 2006.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1403/6.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, reclamanta - Agro SRL a solicitat admiterea apelului si modificarea in parte a sentintei, in sensul admiterii în tot a actiunii precizate, cu motivarea că prima instanță a admis doar in parte actiunea precizata pe motiv ca atat timp cât nu s-au efectuat cheltuieli de transport si depozitare, acestea nu pot face parte din prejudiciul suferit si ca din fisa statistica nu a rezultat ca reclamanta ar fi cultivat porumb in anul 2006, scazand astfel în mod nelegal si neteminic din pretentiile totale ale reclamantei, contravaloarea transportului si a depozitării si totodata contravaloarea prejudiciului stabilit prin raportul de expertiza judiciara pentru cultura de porumb pe anul 2006. Mai arata ca si cu privire la deducerea din valoarea prejudiciului total a c/val. prejudiciului suferit de reclamanta la cultura de porumb pe anul 2006, prima instanta s-a pronuntat in mod gresit prin excluderea acestuia, ori raportul de expertiza efectuat in cauza pentru determinarea valorii actualizate prejudiciului, nu a fost repudiat de parata.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și pârâta Direcția Silvică T, care a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, iar pe fond, rejudecând cauza, respingerea acțiunii formulată de reclamanta, aratand ca instanta de fond in mod gresit a retinut ca pârâta Directia T se face vinovată de producerea pagubelor in culturi infiintate de către reclamanta, aratand ca vânatul face parte din categoria lucrurilor fără stapân(el fiind un bun de interes national), iar fondurile de vanatoare nu sunt amplasate exclusiv in terenurile impădurite, habitatul de vanatoare îl constituie nu numai pădurea, ci întreg fondul de vânătoare care este format atât din pădure cât si din terenuri cultivate cu culturi agricole.
A arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1001.civ. si invocarea de către reclamanta a prev.art. 998.civ. nu are suport legal, deoarece condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ nu sunt întrunite, respectiv existenta vinovătiei, existenta faptei ilicite, existenta prejudiciului si raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
A susținut că reclamanta n ua făcut dovada obligațiilor legale ce îi reveneau pe linie de paza a culturilor potrivit Lg. 333/2003, iar Directia T si-a indeplinit toate obligatiile ce-i reveneau pentru protectia culturilor si in mod gresit prima instantă a apreciat ca aceste obligatii nu au fost indeplinite.
De asemenea, instanța a reținut că nu exista prevăzuta o sancțiune daca paguba se constata la mai mult de 3 zile de la constatare, in condițiile in care reclamanta a solicitat constituirea comisiei de evaluare la luni de zile după ce ea a constatat ca îi sunt afectate culturile, ori daca aceasta obligație nu a fost îndeplinita considera ca este imoral si ilegal de a se solicita despăgubiri pentru culpa proprie.
A arătat că referitor la prejudiciul constatat prin procesul verbal de constatare pagubei încheiat la 20.09.2006, coroborat cu raportul de expertiza extrajudiciara intocmit de expertul, procesul verbal a fost încheiat doar in prezenta reprezentantului administrației locale si daca paguba ar fi fost pe toata suprafata cultivata cu soarelui, obligatoriu ar fi trebuit sa se incheie si un proces verbal cu reprezentantii administrației publice locale fiindca si pe raza administrativa a acestei primării au fost culturi de soarelui, fiind evident ca paguba la cultura de soarelui a avut loc doar pe raza administrativa a com., respectiv pe cele doua parcele care au fost prinse in raportul de expertiza extrajudiciara și că paguba nu este certa in conditiile in care în raportul de expertiza nu s-au folosit preturile de vanzare practicate de reclamanta.
Tribunalul a apreciat ca fondate ambele apeluri, pe care le-a admis și a dispus în sensul celor mai sus menționate.
Instanța de apel a reținut că din înscrisurile de la dosar, rezultă că pârâta nu a îndeplinit în totalitate obligația de extragere integrala a cotelor anuale de recoltă pentru a menține efectivele de vânat la nivelul efectivelor optime, deoarece pentru fondul de vânătoare nr. 14 la speciile de vânat la care evaluarea nu se face pe sexe, se constată că nu s-a realizat integral cota de recoltă pe anul 2005/2006, de asemenea nici la speciile de vânat la care nu se face evaluarea, astfel că nu au fost respectate dispozițiile art. 4 din anexa 1 din nr.HG 748/2002.
Nici cu privire la obligația prevăzuta la art. 14 lit. din HG 748/2002 apelanta pârâtă nu a făcut nicio dovadă pentru îndeplinirea ei. Rezultă, în schimb ca a pus la dispoziția apelantei - Agro, la cererea acesteia ( prin adresa din 03.08.2006-fila 82 dosar fond) instalații de speriat vânatul, acest lucru rezultând din procesul verbal de predare primire nr. 87/04.09.2006 încheiat de Direcția Silvică T - Ocolul Silvic(83).
S-a apreciat astfel că motivul de apel ce vizează aspectul că pârâta și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de lege și nu poate fi atrasă răspunderea sa civilă delictuală, nu este întemeiat, iar neîndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute cumulativ de art. 5 alin. 2 din nr.HG 748/2002 va fi avută în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei.
S-a apreciat ca nefiind întemeiată critica potrivit căreia animalele sălbatice nu intră sub incidenta art. 1001.civ. si ca prin urmare, Direcția Silvică T nu poate avea vânatul în paza sa juridică, cu motivarea că potrivit art. 14 alin.1 din Legea 103/1996 (în prezent inlocuita cu Lg. 407/2006 - legea vânătorii si a protectiei fondului cinegetic) gestionarul este obligat la repararea prejudiciului produs din culpa sa.
Tribunalul a reținut ca apelanta pârâta nu si-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute cumulativ de lege (conf. art.5 alin.2 din HG 748/2002), prin urmare, se face vinovat de producerea prejudiciului creat apelantei reclamante, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru a fi atrasa răspunderea civila conform art. 998-999 si 1001. civ..
Cu privire la cuantumul prejudiciului, s-a reținut că din raportul de expertiza tehnica agricola din 26.09.2006(9) rezultă ca reclamanta avea cultivată soarelui pe parcelele A 1713( 35 ha) si A 1639( 34 ha), in total 69 ha.
Arată că în procesul verbal de constatare a pagubelor încheiat la 20.09.2006, se face referire atât la societatea reclamanta din prezenta cauza, cât si la - SRL, precum si la terenurile unde s-a făcut constatarea, anume pe fondul de vânătoare 59 si 14, la cultura de porumb si soarelui, a cărei suprafață este de 63 ha, respectiv 444 ha; ca suprafața de 444 ha reprezintă cultura de soarelui a ambelor societăți, iar nu doar a reclamantei - Agro SRL. rezultând astfel că, în mod greșit expertul a reținut în raportul de expertiza ( 131) suprafața de 444 ha. Suprafața cultivată de reclamantă cu soarelui in 2006 era de doar 69 ha, așa cu rezultă din raportul de expertiza tehnică agricola extrajudiciara efectuat de expertul.
Reține că în mod corect expertul stabilește cuantumul pagubei luând în calul atât prețurile de vânzare a produselor din momentul producerii pagubei, cât și nivelul valoric actualizat, cu precizarea că nu se putea exclude culpa reclamantei care nu și-a îndeplinit obligațiile ce rezultă din art. 2 lit. a și b din HG748/2002, obligație prevăzută de art. 2 lit. b, reclamanta îndeplinit -o doar în ce privește parcela A 1639, concluzie impusa de adresa nr.68/03.08.2006(82) prin care solicită pârâtei sa-i pună la dispoziție instalații de speriat vânatul si procesul verbal 87/din 04.09.1006- fila 83 prin care pârâta i-a pus la dispoziție aceste instalații.
Tribunalul a reținut astfel culpa concurentă a părților la producerea prejudiciului pentru cultura de soarelui pe parcela A 1713 ( pentru care nu exista instalații de speriat vânatul ), iar pentru parcela A 1639, reținut culpa exclusivă a pârâtei în producerea prejudiciului, astfel că la cultura de soarelui, tribunalul a apreciat că i se cuvine reclamantei suma de 49.557 lei, respectiv 75% din prejudiciul de 66.074 lei.
Referitor la prejudiciul creat culturii de pe 2006, s-a reținut un prejudiciu de 11.933,04 lei, instanța acordând reclamantei doar 50%, apreciind culpa concurentă a părților care nu și-au îndeplinit cumulativ toate obligațiile prevăzute de lege.
Cu privire la cultura de porumb din 2005, prin procesul verbal de expertiza tehnica agricola extrajudiciara încheiat la 26.10.2005(7) s-a stabilit că aceasta cultură a fost pe parcelele si A 1717, totalizând 34,94 ha. S-a stabilit ca paguba reprezintă 17,5 % din cantitatea de porumb boabe care s-ar fi putut obține, ceea ce la suprafața de 34,94 ha reprezintă 41.273 kg, porumb boabe, astfel că, pentru 41.273 kg (6750 kg/ha boabe x 34,94 ha x 17,5% prejudiciul este de 30.954,75 lei.
Și la cultura de porumb pe anul 2005 tribunalul a reținut culpa ambelor părți la producerea pagubei, astfel că a stabilit valoarea prejudiciului la 15.477,37 lei, cu privire la prejudiciul la cultura de porumb pentru anul 2006, s-a reținut că aceasta s-a aflat pe 35 ha, că paguba a fost de 38%, rezultând un prejudiciu de 59.850 lei.
Tribunalul a apreciat că raportat la împrejurarea că pârâta prin înscrisurile depuse la dosar, nu a făcut dovada extragerii integrale a cotelor anuale de recoltă (obligație prevăzută la art.4) din HG748/2002, prejudiciul produs la cultura de porumb pe anul 2006 va fi acoperit în întregime.
S-a apreciat că prețul de piață pentru fiecare produs în parte (actualizat) include si cheltuielile deținătorului/proprietarului de teren agricol pentru recoltare, depozitare si transport. De aceea, considera ca suma la care o va îndreptății pe reclamantă va reprezenta doar c/val. (actualizata) a prejudiciului (constând în prețul de piață al produselor care include in el si prețul recoltatului, deoarece rezulta ca aceasta operațiune s-a efectuat), în consecință, prejudiciul pentru culturile de (2006) porumb (2005 și 2006) si soarelui (2006) este de 130.850,77 lei( 49.557 lei soarelui; 59.850 lei-porumb 2006; 15.477,37 lei - porumb 2005 si 5.966,4 lei - 2006).
Cum, din cuantumul de 130.850,77 lei tribunalul a scăzut c/v transportului și a depozitării a redus cuantumul despăgubirilor pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantei prin sentința civilă nr. 1402/6.02.2008 a Judecătoriei Timișoara, de la 441.304,22 lei la 116.653 lei.
Cu privire la cheltuielile de judecată acestea au fost compensate de către instanța de apel, după compensare reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei 1167,65 lei.
În termen, împotriva deciziei civile nr. 372/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs atât reclamanta - Agro SRL, cât și pârâta Direcția Silvică T.
Prin recursul declarat, reclamanta a solicitat admiterea recursului, în principal casarea deciziei civile atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța competentă, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului reclamantei, respingerea apelului declarat de pârâtă, în sensul schimbării sentinței pronunțată de judecătorie, respectiv admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
În motivare arată că tribunalul a soluționat greșit excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara ca primă instanță; prin încheierea de ședință din data de 16.03.2009 instanța de apel a privit chestiunea necompetenței primei instanțe ca pe o excepție procesuală invocată distinct de motivele apelului și a respins-o ca atare, fără a observa că ea a fost formulată ca și critică a sentinței, în cuprinsul motivelor de apel. Aceasta obliga tribunalul să o verifice odată cu soluționarea apelului și să se pronunțe asupra ei în cuprinsul deciziei atacate, iar nu separat. Procedând astfel, tribunalul a omis să se pronunțe asupra unui motiv de apel.
Arată că în mod greșit excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoaraa fost respinsă, reținându-se că pretențiile reclamantei inițial ar fi fost de 282.068,8 lei și că, în condițiile art. 18 ind. 1. pr. civ.,majorarea lor ulterioară prin precizarea de acțiune nu poate determina schimbarea competenței.
Susține că este greșită această teză, întrucât în cererea introductivă reclamanta a solicitat despăgubiri în sumă de 282.068,8 lei, actualizate până la data plății efective, iar competența materială în primă instanță trebuia stabilită în funcție de valoarea actualizată a despăgubirilor, respectiv prin raportare la suma de 527.911,95 lei, situație în care în raport de dispozițiile art. 2 pct.1 lit. b pr. civ. competența de soluționare revenea tribunalului.
Apreciază astfel că, față de considerentele arătate, devin incidente dispozițiile art. 304 pct. 3. pr. civ. ce impun casarea deciziei recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Timiș.
Arată că tribunalul a diminuat în mod nelegal cuantumul despăgubirilor care s-au acordat reclamantei în primă instanță, modificând sumele calculate prin expertiza de specialitate administrată în cauză. Or, calculul expus în considerentele deciziei trebuia realizat de către expertul judiciar în calitatea sa de specialist desemnat în condițiile art. 201 alin. 1. pr. civ. să lămurească împrejurările de fapt cu privire la producerea prejudiciului și întinderea lui.
Susține că respingerea cererii Direcției Silvice T de efectuare a unei noi expertize și modificarea sumelor calculate de expert, de către instanța de apel însăși constituie o încălcare a dreptului reclamantei la apărare și a dispozițiilor art. 201 alin. 1. pr. civ..
Arată că în mod nelegal tribunalul a reținut că societatea reclamantă nu și-ar fi îndeplinit integral obligațiile prevăzute de art. 2 din nr.HG 748/2002, decât în privința parcelei cu nr. top A 1639 de 3 ha, cultivată cu soarelui. Cu privire la această parcelă a reținut că reclamanta a solicitat instalații de speriat vânatul prin adresa nr. 68/03.08.2006 (fila 82 din dosarul primei instanțe) și că aceste instalații le-au fost predate în baza procesului-verbal nr. 87/04.09.2006 încheiat cu Direcția Silvică T (fila 83 din dosarul primei instanțe).
Susține că este greșită această teză, întrucât cererea privind punerea la dispoziție a instalațiilor de speriat vânatul nu a făcut-o numai pentru parcela A 1639, cum greșit a reținut instanța de apel, ci pentru întreaga suprafață cultivată de societate cu diverse tipuri de cereale.
Direcția Silvică T le-a pus la dispoziție 1 triunghi metalic și 2 talăngi, în situația în care culturile reclamantei se întindeau pe mai mult de 1.000 hectare de teren, astfel că, reținerea culpei reclamantei concurente la producerea prejudiciului pentru pretinsa neîndeplinire integrală de către societate a obligațiilor stabilite de art. 2 din nr.HG 748/2002, este contrară acestui text de lege, precum și prevederilor art. 998-999. civ..
Reclamanta recurentă arată că diminuarea de către instanța de apel a suprafețelor de culturi de soarelui distruse de vânat, este de asemenea nelegală; întinderea acestor suprafețe s-a determinat de către expertul judiciar în baza constatărilor făcute în cuprinsul procesului-verbal de constatare a pagubelor produse de către vânat culturilor agricole, încheiat în 20.09.2006.
Arată că prin răspunsul expertului judiciar la obiecțiuni, s-a specificat că societatea reclamantă a cultivat în anul 2006 soarelui pe 262 ha teren deținut în proprietate în raza comunei, 48 ha de teren deținut cu titlu de arendă și 138 ha de teren deținut în proprietate în raza comunei, deci în total o suprafață compactă de 448 ha, iar procesul-verbal de constatare a pagubelor din 20.09.2006, întocmit în prezența reprezentanților pârâtei nu face distincție în sensul că suprafața de soarelui ar aparține și altei societăți decât reclamantei.
Susține că în mod greșit Tribunalul Timiș, deși s-a pronunțat în sensul admiterii apelului reclamantei, a diminuat suma despăgubirilor care le-au fost acordate în prima instanță, pronunțând sub acest aspect o hotărâre contradictorie care, în realitate, îi înrăutățește situația în propria cale de atac.
Arată că apelul reclamantei s-a bazat pe două motive, respectiv scăderea nejustificată a contravalorii prejudiciului la cultura de porumb din anul 2006 și diminuarea nejustificată a prejudiciului cu valoarea cheltuielilor de transport și depozitare a cerealelor.
Tribunalul a inclus la calculul prejudiciului valoarea culturii de porumb pe anul 2006, dar a exclus valoarea cheltuielilor de transport și depozitare pe baza unui argument care nu poate subzista, s-a reținut că nu se poate ști cu certitudine dacă depozitarea s-ar fi făcut în depozitele proprii sau în altă parte.
Susține că societatea deține spații de depozitare autorizate, iar în raportul de expertiză s-a determinat în mod distinct contravaloarea depozitării și a transportului, conform suplimentului la expertiză întocmit ca răspuns la obiecțiunile pârâtei.
Arată că încălcând dispozițiile art. 201 și urm. pr. civ., instanța de apel a făcut un calcul propriu în urma căruia rezultă o cheltuială cu transportul de 4.396,44 lei pentru o distanță de 10 km, ca și cum depozitarea s-ar fi făcut în spațiile reclamantei, însă deși a diminuat cantitățile de cereale, a ajuns la o sumă de 4 ori mai mare decât cea calculată de expertul judiciar pentru această situație (1.055,24 lei).
Susține că suma de 9.801,23 lei calculată ca și cheltuieli de depozitare, această sumă nu se regăsește în nici unul din rapoartele de expertiză, fiind împotriva probelor de la dosar, respectiv a concluziilor expertului judiciar, care a stabilit că nu s-a efectuat această cheltuială.
Reclamanta recurentă apreciază că pentru stabilirea cuantumului corect al prejudiciului, se impunea completarea raportului de expertiză judiciară cu calcularea prejudiciului într-o altă variantă, pe baza criteriilor pe care instanța ar fi trebuit să le indice în temeiul art. 129 alin. 5. pr. civ. și nu să efectueze ea însăși calcule de specialitate pentru care nu este abilitată, astfel că pe lângă pronunțarea unei hotărâri bazate pe motive contradictorii, în înțelesul art. 304 pct. 7. pr. civ, devin incidente și dispozițiile art. 304 pct. 8. pr. civ. pentru că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, dând o soluție care nu se bazează pe probele tehnice administrate.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 3,7,8 și 9. pr. civ..
Prin recursul declarat, pârâta Direcția Silvică Tas olicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
În motivare a arătat că în mod greșit instanța de judecată a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile legale cu privire la paza culturilor agricole.
Arată că în toate procesele-verbale de constatare încheiate cu ocazia ieșirilor în teren la solicitarea reclamantei, aceasta doar declara că a asigurat paza culturilor, fapt ce nu a fost niciodată dovedit.
A arătat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 333/2002, privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor, lege care obligă proprietarul sau deținătorul de terenuri agricole să asigure paza corespunzătoare a culturilor agricole în perioada în care acestea sunt frecventate de vânat.
Arată că în mod greșit a reținut tribunalul că Direcția Silvică nu a realizat integral cota de vânat aferentă anului 2005-2006, solicitând să se aibă în vedere faptul că acele specii de vânat care au produs pagube în culturile reclamantei, sunt comun și mistrețul.
Susține că nu se poate reține o culpă a Direcției Silvice T pentru pagubele produse la culturile de soarelui și porumb, în condițiile în care nu a fost realizată integral cota de vânat la speciile, fazan și. Aceste specii nu produc pagube în culturile sus amintite.
Arată că în ceea ce privește vinovăția Direcției Silvice T pentru producerea culpei, aceasta nu există, în condițiile în care nu există o culpă a instituției deoarece prin prisma acțiunilor efectuate de a preveni și a limita pagubele produse de vânat, respectiv extragerea integrală a cotelor de vânat, asigurarea hranei complementare vânatului pentru a-l menține departe de terenurile cultivate, executarea de patrulări cu acțiuni specifice pentru a îndepărta vânatul din zonele periclitate.
Susține că prin toate acțiunile depuse de către Direcția Silvică T, s-a urmărit cu precădere evitarea producerii de pagube culturilor agricole de către vânat. Nu există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ..
Prin întâmpinare, pârâta recurentă Direcția Silvică Tas olicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, cu motivarea că în mod corect, cu respectarea competenței materiale, Judecătoria Timișoaraa soluționat cauza, având în vedere că pretențiile solicitate au fost în cuantum de 282.068,8 lei.
În ceea ce privește susținerea reclamantei recurente cum că prin refuzul instanței de judecată de a admite cererea Direcției Silvice T de efectuare a unei contraexpertize i-a fost încălcat dreptul la apărare, arată că dacă au fost lezate drepturile unei părți, în această situație, acea parte nu poate fi decât Direcția Silvică Instanța în mod corect a avut în vedere și raportul de expertiză extrajudiciară întocmit în cauză, singurul document ce a fost încheiat la fața locului, în momentul în care s-a putut stabili exact realitatea din teren. Raportul de expertiză judiciară a fost întocmit la mai bine de un de zile de la producerea evenimentelor, calculele fiind făcute în mod tendențios, pe baza unor date furnizate de către reclamanta recurentă.
Arată că în mod corect și legal tribunalul a diminuat pretențiile reclamantei recurente cu privire la pagubele suferite la cultura de soarelui, procesul-verbal de constatare a pagubelor produse de vânat a fost întocmit doar în prezența reprezentantului administrației locale, or, dacă paguba ar fi fost pe toată suprafața cultivată cu soarelui, obligatoriu ar fi trebuit să se încheie și un proces-verbal cu reprezentanții administrației publice locale, fiindcă și pe raza administrativă a acestei primării au fost puse culturi de soarelui. Paguba suferită la cultura de soarelui a avut loc doar pe raza administrativă a comunei, respectiv pe cele două parcele care au fost prinse în raportul de expertiză extrajudiciară.
Examinând decizia atacată în raport de întreg probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile Legii nr. 333/2003, ale HG748/2002, ale art. 998 și urm. pr. civ. Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă, prima critică ce vizează respingerea excepției de necompetență materială a judecătoriei în judecarea cauzei ca instanță de fond, este neîntemeiată.
Întrucât excepția de necompetență materială a judecătoriei a fost invocată de ambele părți prin apelurile declarate, în mod corect s-a pronunțat tribunalul prin încheierea din 16.03.2009 (fila 72 dosar apel), reținând că în raport de dispozițiile art. 18 ind. 1. pr. civ. competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Timișoara.
Cum dispozițiile legale menționate prevăd că instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii, rămâne competentă să judece chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii obiectului, se constată că în mod corect a fost respinsă excepția necompetenței materiale a judecătoriei în judecarea cauzei ca primă instanță.
Nici critica cu referire la diminuarea cuantumului despăgubirilor nu este întemeiată.
Faptul că expertiza tehnică în agricultură solicitată de pârâtă a fost respinsă de instanța de apel, nu este de natură a aprecia că instanța a încălcat dreptul al apărare al reclamantei, precum și dispozițiile art. 201 alin. 1. pr. civ..
Nu este reală susținerea reclamantei în sensul că tribunalul ar fi înlăturat concluziile expertizei judiciare - probă obiectivă - și că le-a înlocuit cu calcule făcute în baza expertizei extrajudiciare a expertului, care conform afirmațiilor reclamantei, s-ar afla în relații contractuale cu pârâta.
La pronunțarea deciziei civile atacate, tribunalul a avut în vedere atât raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea agricultură, invocate de reclamantă în susținerea acțiunii, cât și raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic ing., valoarea despăgubirilor la care a fost obligată pârâta Direcția Silvică T, rezultând din coroborarea concluziilor expertizelor tehnice efectuate în cauză și a concluziilor din procesele-verbale de constatare a pagubelor.
Susținerea reclamantei în sensul că în mod nelegal tribunalul a reținut că această societate nu și-ar fi îndeplinit integral obligațiile prevăzute de art. 2 din nr.HG 748/2002 decât în privința parcelei nr. top A 1639 de 34 ha cultivată cu soarelui, nu este fondată, având în vedere că așa cum s-a reținut din cele două parcele cu soarelui, pentru parcela A 1713, conform procesului-verbal de constatare a pagubelor din 3.08.2006, nu existau instalații de speriat vânatul și nici solicitări din partea pârâtei la data semnalizării pagubelor începând cu luna mai 2006, fiind asigurată însă paza culturilor.
Reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute de dispozițiile art. 2 din.G nr. 748/2002, respectiv asigurarea pazei și amplasarea instalațiilor de speriat vânatul - aspect confirmat și de procesul-verbal de constatare a pagubelor produse de vânat în parcelele de A 2032 și A 2020 (din 4.07.2006, fila 29 dosar fond).
Nu este nelegală diminuarea de către instanța de apel a suprafeței de soarelui distrusă de vânat.
Din coroborarea concluziilor din procesul-verbal de constatare a pagubelor produse de vânat culturilor agricole din 20.09.2006, cu cele ale raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert, rezultă că paguba la cultura de soarelui s-a produs pe o suprafață de 69 ha, respectiv pe solele A 1713 și A 1639 (în procent de 38%), astfel că nu este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că instanța a înlocuit expertiza cu calcule proprii și că a încălcat astfel dispozițiile art. 201. pr. civ..
Așa cum corect a reținut tribunalul în stabilirea cuantumului pagubei, s-a luat în calcul atât prețurile de vânzare a produselor la momentul producerii pagubei, cât și la nivelul valoric actualizat.
Nu este întemeiată nici susținerea reclamantei, că tribunalul a pronunțat o hotărâre contradictorie în sensul că, deși diminuează suma despăgubirilor la care a fost obligată pârâta, ca o consecință a admiterii apelului pârâtei, îi înrăutățește situația în propria cale de atac, deși admite și apelul declarat de reclamantă.
De menționat că tribunalul a admis ambele apeluri și a dispus conform dispozitivului hotărârii atacate, apreciind întemeiat apelul reclamantei în ceea ce privește prejudiciul produs la cultura de porumb pe anul 2006- prejudiciu neluat în considerare de către instanța de fond.
Excluderea valorii cheltuielilor de transport și depozitării nu este nelegală, instanța a scăzut din cuantumul despăgubirilor datorate de pârâtă reclamantei sumele reprezentând depozitarea și transportul, cu motivarea că aceasta nu le-a efectuat, iar în ceea ce privește afirmația că reclamanta nu a cheltuit suma de bani cu depozitarea întrucât are depozit propriu, în mod corect nu a fost reținută de instanța de apel, întrucât nu s-a făcut dovada că depozitarea s-a efectuat în depozitele proprii ale reclamantei
Sumele reprezentând contravaloarea transportului și a depozitării au fost stabilite în mod corect de instanța de apel și nu echivoc, cum susține reclamanta, acestea regăsindu-se în suplimentul de expertiză (fila 164 dosar fond), cu precizarea că la cultura de soarelui, tribunalul a luat în considerare în mod corect, cantitatea de 47.156 tone paguba cantitativă de 38% din suprafața de 69 ha soarelui (conform expertizei extrajudiciare).
Cum în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9. pr. civ. invocate de reclamantă în motivarea recursului, Curtea în baza art. 312 (1) pr. civ. va respinge recursul formulat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 372 din 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Referitor la recursul pârâtei, prima critică ce vizează reținerea greșită de tribunal a faptului că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile cu privire la paza culturilor agricole, este neîntemeiată.
S-a reținut corect de tribunal că din procesele-verbale de constatare a pagubelor (filele 28 și 29 dosar fond), rezultă că s-a asigurat paza culturilor, însă nu s-au observat instalații de speriat vânatul.
S-a reținut în mod justificat că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute cumulativ de art. 5 alin. 2 din HG nr. 748/2002.
A reținut corect tribunalul că, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 59 (dosar fond), pârâta nu a îndeplinit în totalitate obligația de extragere integrală a cotelor anuale de recoltă pentru a menține efectivele de vânat la nivelul efectivelor optime.
Este neîntemeiată critica privind reținerea greșită a vinovăției pârâtei în producerea pagubelor ca și cea a dispoizțiilor art. 1001. civ. în cauză făcându-se dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii pentru pagube produse de animale aflate în paza juridică a pârâtei, cât și ale dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 103/1996, actualmente Legea nr. 407/2006 - legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic, conform cărora, gestionarul este obligat la repararea prejudiciului produs din culpa sa.
Din întreg probatoriul administrat în cauză, a rezultat culpa concurentă a părților în producerea pagubelor, astfel că în mod corect tribunalul a admis apelurile părților, cu consecința diminuării cuantumului despăgubirilor pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantei.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) pr. civ., va respinge și recursul declarat de pârâta Direcția Silvică T împotriva deciziei civile nr. 372 din 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta - Agro SRL și de pârâta Direcția Silvică T împotriva deciziei civile nr. 372 din 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /27.10.2009
Tehnored. 2 ex./02.11.2009
Instanța de apel: C;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
