Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 91/A/2009
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA
Procuror -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului, în rejudecare după casare, formulat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 419/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect pretenții.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de reclamantul intimat, prin mandatar ales.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 142 din 21 februarie 2007, Tribunalul Hunedoara - Secția civilă a admis excepția de tardivitate a introducerii acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 46.320 lei daune materiale și a sumei de 350.000 lei daune morale, cuvenite în temeiul art. 504 alin. 2 și 3 din codul d e procedură penală, pentru perioada în care a fost arestat ilegal, de la 5 martie 2003 la 13 august 2004.
Reclamantul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 194 alin. 1 și 2 din codul d e procedură penală, iar prin sentința penală nr. 275/2003 Tribunalul Hunedoaral -a condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. "b" din codul penal.
Curtea de APEL ALBA IULIA, rejudecând cauza sub aspectul laturii penale, a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj și, prin decizia penală nr. 259/A/2004, a decis achitarea și punerea de îndată în libertate a inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" din codul d e procedură penală.
Soluția a fost confirmată de ICCJ la data de 20 ianuarie 2005, prin decizia penală nr. 440/2005, dată de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea dreptului la acțiune.
Față de această dată, a reținut tribunalul, acțiunea reclamantului, înregistrată la data de 11 mai 2006 este tardivă, prin raportare la dispozițiile art. 96 alin. 8 din Legea nr. 303/2004.
Prin decizia civilă nr. 199/A/15.06.2007, Curtea de APEL ALBA IULIAa admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Hunedoara.
Instanța de apel a reținut că tribunalul a interpretat art. 96 alin. 8 din Legea nr. 303/2004, ca norme speciale, derogatorii de la prevederile art. 506 din codul d e procedură penală, dar aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cazurile în care este antrenată răspunderea statului pentru erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
Baza legală care stabilește în ce constă erorile judiciare pentru care poate fi angajată răspunderea statului se regăsește în capitolul IV din codul d e procedură penală, respectiv art. 504 - 507 din cod, iar acțiunea pentru repararea pagubei poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată sau a ordonanței procurorului.
Reinvestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 419/17.10.2007, a admis în parte acțiunea civilă, a obligat pârâtul la plata sumei de 200.000 RON, cu titlu de despăgubiri actualizate la data plății efective, precum și la plata sumei de 2.000 lei RON cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că reclamantul are, potrivit art. 504 - 506 din codul d e procedură penală și art. 5 paragraful 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul de a fi despăgubit efectiv de stat pentru eroarea judiciară ce s-a comis asupra sa.
În ceea ce privește daunele materiale pretinse, tribunalul a constatat că acestea nu sunt dovedite, pentru că reclamantul nu a probat că, la momentul arestării, exercita sub orice formă, o meserie, iar perioada de probă nu poate constitui dovada concludentă pentru despăgubiri civile.
De asemenea, reclamantul nu a dovedit prin înscrisuri fiscale că ar fi obținut venituri în calitate de interpret vocal și prin comercializarea unui album muzical cu repertoriul său.
În ceea ce privește daunele morale, tribunalul a reținut că reclamantul a suferit un prejudiciu moral pe perioada procesului penal în care a figurat ca învinuit și inculpat, și în perioada în care a fost încarcerat, prejudiciu care constă în încălcarea dreptului la libertate, onoare, demnitate și la imagine în comunitatea în care trăia, de natură a-i afecta inclusiv viața de familie.
De asemenea, reclamantul a suferit fizic și psihic din cauza regimului de penitență. În plus, acesta a fost afectat de faptul că nu a putut participa la înmormântarea unchiului său, de suferința adusă mamei sale, care s-a îmbolnăvit și de faptul că femeia care urma să-i devină parteneră de viață, l-a părăsit.
Tribunalul a constatat că, raportat la probele administrate în cauză și având în vedere perioada de detenție, vârsta, profesia, prestigiul și întreaga personalitate a reclamantului, precum și consecințele în plan sentimental, afectiv și social, reclamantului i se pot acorda 200.000 RON, cu titlu de daune materiale.
Prin decizia civilă nr. 39/A din 21.02.2008, Curtea de APEL ALBA IULIAa respins apelurile declarate de reclamant, de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Instanța de apel a reținut că tribunalul a analizat probele și a stabilit situația în care s-a aflat reclamantul anterior arestării sale și a argumentat în mod lămuritor nedovedirea prejudiciului material.
Reluarea argumentelor din fața instanței de fond și justificarea criticilor doar pe situații prezumtive nu pod conduce la reținerea procedurii efective a prejudiciului material.
În privința daunelor morale, criticate sub aspectul cuantumului, instanța de apel a reținut că tribunalul a avut în vedere împrejurările esențiale de natură a acorda și cuantifica aceste daune, prin raportarea efectivă la perioada de detenție, vârsta, profesia, prestigiul, personalitatea reclamantului, precum și a consecințelor produse de eroarea judiciară, atât pe plan sentimental, afectiv cât și social.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din codul d e procedură civilă și a arătat că cererea de acordare a daunelor materiale a fost în mod nelegal respinsă ca nedovedită, deoarece, prin martorii audiați în cauză s-a făcut dovada că reclamantul era angajat ca bodyguard pe o perioadă de probă, iar neîncheierea contractului de muncă a fost consecința arestării.
Prejudiciul material suferit îl constituie salariul minim pe economie, raportat la numărul de luni de încarcerare pe nedrept. De asemenea, reclamantul este cunoscut în cadrul comunității ca un apreciat cântăreț de muzică populară, fiind solistul unei formații și ar fi putut obține venituri și din prestarea acestei activități.
A mai arătat recurentul, că instanțele trebuiau să aibă în vedere și dispozițiile art. 505 alin. 1 din codul d e procedură penală, care stabilește o serie de criterii pentru stabilirea prejudiciului nepatrimonial, printre care durata privării de libertate și consecințele produse asupra familiei celui lipsit de libertate.
Or, prin probele administrate în cauză, recurentul a făcut dovada că starea de sănătate a mamei sale a fost afectată în urma arestării, că logodnica l-a părăsit și că nu a putut participa la funeraliile unchiului său, de care era foarte apropiat.
Recurentul a mai arătat că prejudiciul moral suferit se datorează și presiunii psihice cauzate de procesul penal, de viața cotidiană în penitenciar, de consecințele negative asupra statutului social, familial, profesional și afectiv.
Recurentul Statul Român a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă și a arătat că decizia este nelegală, pentru că aplicabilitatea art. 504 cod procedură penală prevede că are dreptul la repararea pagubei persoana privată de libertate în cursul procesului penal, ori persoana căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
În cauză nu s-a făcut dovada că a existat o eroare judiciară și pentru acest motiv nu pot fi acordate nici daune materiale și nici daune morale.
A mai arătat recurentul că nu s-a făcut dovada cuantumului prejudiciului moral suferit.
Prin decizia 6981/2008, ICCJ a admis recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - PHî mpotriva deciziei nr. 39/A/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, pe care a casat-o și a trimis cauza spre judecarea apelului declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - P
Prin aceiași decizie a fost respins recursul reclamantului împotriva aceleiași decizii.
Pentru a pronunța această decizie, ICCJ a reținut că, în ceea ce privește recursul declarat de reclamant, criticile referitoare la modul în care instanța a evaluat probatoriul nu permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 din codul d e procedură civilă, deoarece pct. 11 al acestui articol, care se referea la aprecierea probelor, a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Celelalte critici permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, dar nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 505 alin. 1 cod procedură penală, la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
În cauză, prima instanță, a cărei hotărâre a fost menținută de instanța de apel, a aplicat întocmai criteriile prevăzute de art. 505 alin. 1 cod procedură penală, ținând seama de durata privării de libertate, precum și de consecințele produse asupra persoanei și asupra familiei celui lipsit de libertate. În plus, prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 5 paragraf 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Dispozițiile legii interne și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale nu dau dreptul în mod automat la despăgubiri pentru prejudiciul material și moral și nici la un anumit cuantum al reparației, în lipsa dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu cauzat de încălcarea dreptului garantat de Convenție.
Prin urmare, în mod corect ambele instanțe au respins cererea privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul material, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că un astfel de prejudiciu s-ar fi produs.
În ceea ce privește prejudiciul constând în venituri pe care recurentul le-ar fi putut realiza dacă nu ar fi fost arestat, se constată că potrivit dispozițiilor art. 998 și urm. cod civil, în noțiunea de prejudiciu se include nu doar prejudiciul deja produs la data când se cere repararea lui, ci și prejudiciul viitor.
Prejudiciul viitor este, însă, supus reparării numai dacă există siguranța procedurii sale, precum și elemente suficiente pentru a-i determina întinderea.
Lipsa unor posibile venituri, ce ar putea proveni din participarea reclamantului la diferite evenimente mondene și imposibilitatea de a înregistra un album muzical, precum și eventualitatea încheierii unui contract de muncă nu pot constitui un prejudiciu viitor cert.
Instanțele de judecată nu pot face speculații asupra certitudinii de participare la astfel de evenimente, asupra intenției unei persoane de a fi angrenată în astfel de evenimente, ori asupra șanselor de succes în viitor și cuantumului eventualelor venituri.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate cu titlu de prejudiciu moral, dovedirea și cuantificarea acestuia ridică probleme atât pentru solicitant cât și pentru instanțele de judecată. Este important însă, ca atunci când circumstanțele cauzei justifică acordarea de reparații, aceasta să nu fie teoretică și iluzorie, căci altfel s-ar gol de conținut dreptul garantat de art. 505 alin. 1 din codul d e procedură penală și protecția oferită de art. 5 din paragraful 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Instanțele au avut în vedere, așa cum s-a arătat, perioada de detenție, vârsta, profesia, prestigiul și întreaga personalitate a reclamantului, precum și consecințele în plan sentimental, afectiv și social, reținând că pe perioada încarcerării, reclamantul " a pierdut segmente din viață, întrucât i-au decedat rude apropiate", sănătatea mamei sale a fost afectată iar relațiile cu femeia ce urma să-i fie parteneră de viață au fost compromise.
Prin urmare, față de cele arătate, recursul declarat de reclamant a fost considerat nefondat, și în temeiul art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, a fost respins ca atare.
Întemeiat a fost considerat însă, recursul declarat de pârâtul Statul Român.
Pârâtul nu a susținut nici în cererea de declarare a recursului și nici oral, critici legate de faptul că instanța de apel nu a răspuns motivelor de apel formulate de acest pârât.
Acest aspect a fost invocat de reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia dezbaterii recursurilor și cum motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 din codul d e procedură civilă este de ordine publică, având prioritate în analizarea criticilor formulate la adresa deciziei atacate.
Astfel, împotriva sentinței civile nr. 419/17.10.2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, au declarat apel reclamantul, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin motivele de apel, apelantul - pârât Statul Român a invocat faptul că art. 504 cod procedură penală nu este aplicabil, pentru că nu a existat o eroare judiciară. Măsura arestării preventive nu a avut caracter nelegal, iar nelegalitatea arestării nu a fost constatată de către procuror sau de instanța de judecată.
Statul Român a criticat și cuantumul despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral suferit.
Instanța de apel nu a analizat apelul declarat de Statul Român, deși prin minuta și dispozitivul deciziei s-a respins și apelul declarat de acest pârât.
În considerentele hotărârii era menționat că doar reclamantul și Parchetul au declarat apel, iar analiza criticilor formulate de părți nu face nici o referire la apelul declarat de Statul Român.
Or, neprezentarea motivelor care au determinat respingerea apelului face ca decizia instanței de apel să fie nemotivată, ceea ce a atras incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din codul d e procedură civilă.
Cum, în lipsa motivării hotărârii atacate, instanța de control judiciar nu poate cunoaște considerentele de fapt și de drept care au condus la adoptarea soluției respingerii apelului declarat de Statul Român, s-a impus admiterea recursului, fără a mai fi necesar a fi verificate și celelalte motive de recurs prezentate de pârât, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași curți de apel.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA sub nr-.
În prezentul dosar instanța urmează a analiza numai apelul declarat de Statul Român prin P, decizia 39/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA fiind casată numai în parte. Prin urmare, prin menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei casate parțial, au intrat în putere de lucru judecat soluțiile date cu privire la apelul reclamantului și al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, care nu vor mai fi analizate de instanța de rejudecare.
Prin recursul formulat ( cale de atac recalificată ca apel), pârâtul Statul Român prin - P H, a solicitat modificarea sentinței Tribunalului Hunedoara în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În expunerea motivelor de apel pârâtul a arătat că în speță nu s-a dovedit că privarea de libertate a reclamantului a avut caracter nelegal, nu s-a făcut dovada unei erori judiciare, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 504 cod procedură penală. Un al doilea motiv de apel s-a referit la acordarea daunelor morale pe care le-a considerat nedovedite și la cuantumul acestora, considerat nejustificat de mare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că prezentul apel nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 504 alin. 2 cod procedură penală, "are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal a fost privată de libertate în mod nelegal", iar art. 504 alin. 3 cod procedură penală, stabilește că "privarea de libertate trebuie stabilită prin hotărâre definitivă de achitare". Prin urmare, caracterul ilegal al măsurii preventive trebuie constatat de o instanță penală, în condițiile aliniatului 3 al art. 504 cod procedură penală, pentru reparația garantată de alin. 1 și 2 al aceluiași articol.
Reclamantul a fost arestat la data de 5.03.2003 pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 și 2 cod penal, în dosarul 177/P/2003. Ulterior, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoaras -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, care a fost condamnat de prima instanță, însă ulterior Curtea de APEL ALBA IULIAa dispus achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" cod procedură penală, reținând că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj. Soluția de achitare a rămas definitivă prin decizia 440/2005 a ICCJ, care a respins recursul Parchetului. Prin urmare, caracterul nelegal al măsurii arestării preventive a fost dovedit printr-o hotărâre definitivă de achitare, conform art. 504 alin. 3 cod procedură penală.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, prin decizia nr. 39/A/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, instanța a constatat că în mod temeinic a fost argumentată acordarea acestor daune prin reținerea împrejurărilor esențiale de natură a acorda și cuantifica aceste daune, prin raportarea efectivă la perioada de detenție, vârstă, profesia, prestigiul, personalitatea reclamantului și a consecințelor produse de eroarea judiciară în care s-a aflat reclamantul, atât pe plan sentimental, afectiv cât și social.
Instanța de apel a reținut în considerente aceste aspecte și prin urmare a respins atât apelul reclamantului cât și apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Aceste dispoziții ale instanței de apel au dobândit autoritate de lucru judecat întrucât prin decizia nr. 6981/2008 ICCJ a casat doar în parte decizia instanței de apel și a trimis spre judecare doar apelul Statului Român prin Mai mult, ICCJ s-a pronunțat asupra recursului reclamantului reținând că decizia instanțelor de fond este corectă în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, întrucât s-au reținut toate împrejurările relevante de natură să ducă la o apreciere corectă a daunelor morale. Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că daunele morale au fost acordate într-un cuantum corect, întrucât apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara care a fost respins de prima instanță de apel ( soluție rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare) a vizat și acest aspect al cuantumului daunelor morale acordate. Or, atâta timp cât atât instanța de apel cât și cea de recurs au stabilit că acest cuantum a fost corect apreciat raportat la probele aflate la dosar, instanța de rejudecare nu mai poate să analizeze acest aspect decât încălcând autoritatea de lucru judecat.
Pentru cele arătate mai sus, în temeiul art. 296 cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de Statul Român prin P împotriva sentinței civile nr. 419/2007 a Tribunalului Hunedoara pronunțată în dosar nr-.
Se va constata că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 91/A/30.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 419/2007 a Tribunalului Hunedoara pronunțată în dosarul civil nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.04. 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
7 ex/19.05.2009
Jud. fond -
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Carla Maria Cojocaru
