Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 937/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(458/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 937
Ședința publică din 1.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1619 din 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă și cu intimatul chemat în garanție Municipiul B prin Primarul General.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru revendicare imobiliară.
La apelul nominal se prezintă avocatul pentru recurentul reclamant, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București - pe care o depune la dosar și avocatul pentru intimata pârâtă, în baza împuternicirii nr. 28/2009, eliberată de Baroul București (fila 13 din dosar); lipsește intimatul chemat în garanție Municipiul B prin Primarul General.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar recurentul reclamant a depus la dosar, prin registratura instanței, un set de înscrisuri, enumerate în nota anexată, în dublu exemplar, dintre care unul este comunicat apărătorului intimatei pârâte.
La prima strigare a cauzei, pe lista pricinilor solicitate la amânare fără dezbateri, avocatul intimatei pârâte solicită acordarea unui termen pentru a studia înscrisurile depuse la dosar de către recurent.
Curtea lasă dosarul la ordine pentru a da posibilitate părților prezente să ia cunoștință de înscrisurile depuse de partea adversă.
La reluarea pricinii, avocații recurentului și al intimatei arată că au studiat înscrisurile
Avocatul intimatei depune la dosar note scrise și practică judiciară, respectiv decizia nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Avocatul recurentului arată că nu se opune la depunerea acestor înscrisuri.
La solicitarea instanței, acesta arată că procedura administrativă, inițiată în baza Legii nr. 10/2001, nu a fost finalizată, soluționarea acesteia fiind suspendată până la judecarea cauzei de față.
De asemenea, precizează că inițialele din cuprinsul adresei nr. -/2005 eliberată de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 (fila 15 din dosarul de fond), reprezintă instituția deținătoare a imobilului, nu o persoană fizică.
Avocatul intimatei pârâte arată că nu este în măsură să facă aprecieri cu privire la această problemă.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de noi probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, apreciind că, în raport de înscrisurile depuse la dosar pentru termenul de astăzi, nu se mai impune depunerea sentinței civile nr. 5055/1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B - în întregime, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință anterioară.
Avocatul recurentului reclamant susține că excepția nerespectării principiului unanimității, invocată prin notele scrise, a fost soluționată în fazele anterioare ale procesului și a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind atacată de către intimata pârâtă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii și a recursului, solicită a se observa că partea adversă nu a criticat soluțiile pronunțate de către instanța de fond și cea de apel, astfel că nu pot fi invocate în calea de atac a părții adverse.
Solicită admiterea recursului și,în principal, modificarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința admiterii acțiunii, respectiv a primului capăt de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului și a celui de-al doilea capăt de cerere în sensul de a se da preferabilitate titlului deținut de reclamant.
Solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise în sensul indicării unor cauze soluționate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Susține că în apel nu au fost analizate toate motivele și nici toate probele administrate în cauză, instanța limitându-se la preluarea interpretărilor date de judecătorie, care a reținut că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită și nu justifică un interes în sensul art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Solicită a se observa că, în speță, sunt aplicabile chiar prevederile textului de lege mai sus amintit, reclamantul adresându-se autorităților cu notificare (este adevărat suspendată în prezent). Atâta vreme cât reclamantul și-a exercitat dreptul, acesta are calitatea de persoană îndreptățită.
Instanța de apel a schimbat natura și temeiul juridic al acțiunii de față, motivându-și soluția pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, deși cererea de chemare în judecată a fost promovată pe temeiul prevederilor dreptului comun, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
În subsidiar, solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriului pe aspectul valabilității titlului statului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea cererii de recurs și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la valabilitatea titlului statului, arată că s-au făcut suficiente probe, chiar și prin înscrisurile depuse la dosar astăzi. Așa fiind, este dovedită și valabilitatea titlului pârâtei, obținut cu respectarea prevederilor legii în vigoare la data cumpărării, respectiv ale Legii nr. 112/1996.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 18 din Legea nr. 10/2001.
Consideră că tribunalul s-a pronunțat cu privire la valabilitatea titlului statului, reprezentat de Decretul nr. 92/1950 - care nu a fost contestat.
În subsidiar, solicită a se reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Susține, de asemenea, problema vizând uzucapiunea scurtă, astfel cum a arătat pe larg în cuprinsul întâmpinării formulate în apel și în conținutul concluziilor scrise, apărări care nu au fost contestate de partea adversă.
Susține și excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerespectarea principiului unanimității, arătând că reclamantul nu a dovedit faptul că este unicul moștenitor al autorului său, fiind încălcat astfel dreptul eventualilor co-proprietari.
Arată, la rândul său, că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține dosarul spre soluționare, urmând aprecia asupra cererii recurentei privind amânarea pronunțării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 26 martie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului situat în B,-, sector 1, și să oblige pe pârâtă să-i restituie reclamantului, în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 1, parter, din imobilul susmenționat, format din cinci camere și dependințe.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat căîntregul imobilsituat în B,-, sector 1 (fostă str. - - până în 1927, str. - - până în 1947 și str. - - până în 1990) a fost proprietatea numiților (născută ) și, fiind transcrisă moștenitorilor, astfel că la data de 04 martie 1940 prin procesul - verbal de carte funciară nr. 2672 se consemnează ca proprietari "doamna, soția lui, născută " și ", născută ", iar cele două surori au folosit în indiviziune mansarda imobilului, împărțindu-și restul imobilului prin bună învoială, deținând etajul 1 (apartamentul 2), iar, parterul (apartamentul 1), astfel cum rezultă și din istoricul de rol comunicat cu adresa nr. - din 18 noiembrie 2005 de sector 1.
a avut ca moștenitori pe tatăl reclamantului, (în calitate de nepot de soră) și, frate pe linie maternă, în cote legale, conform certificatului de moștenitor nr. 1704 din 01 decembrie 1981 eliberat de fostul notariat al sectorului 1
a plecat din țară, cota sa de din apartamentul de la etajul 1 și cota de din mansarda imobilului (etajul 2), trecând în proprietatea statului conform Decretului nr. 223/1974 - și pe care reclamantul le-a obținut prin sentința civilă nr. 5055 din 03 mai 1996 Judecătoriei Sectorului 1 B, dar și ca moștenitor de la tatăl său.
În ce priveșteparterul imobilului, acesta a fost naționalizat potrivit Decretului nr. 92/1950, poziția 4796 de la, deci în mod nelegal, pentru că acesta era soțul proprietarei și nu proprietarul însuși, dar ambii fiind exceptați de la aplicarea decretului - art. II.
Reclamantul a încheiat cu soția supraviețuitoare a tatălui său, actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 21504 din 20 octombrie 1994 prin care acesta a preluat cotele succesorale din imobilul din B,-, sector 1 (în prezent str. - -).
Nici fosta soție a tatălui său, dar nicio altă persoană - a mai arătat reclamantul - nu și-a manifestat intenția și interesul de a redobândi, revendica acest imobil, reclamantul având calitate în acest sens potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, el depunând și notificare în acest sens.
Deși cunoștea că reclamantul este proprietarul imobilului, pârâta a cumpărat parterul imobilului potrivit Legii nr. 112/1995.
Reclamantul a arătat că acțiunea sa este admisibilă potrivit art. 480 Cod civil, indiferent și independent de acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare.
S-a invocat, în sprijinul acțiunii, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
S-a evaluat imobilul la suma de 300.000 lei pentru determinarea competenței.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului, solicitând și respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe fond, întrucât Decretul nr. 92/1950 a constituit titlul valabil al statului, iar pârâta a cumpăratapartamentul nr. 1, parterdin imobil, cu respectarea art. 9 din Legea nr. 112/1995, la data de 31 octombrie 1996, contractul de vânzare - cumpărare nr. 864/21294 este valabil potrivit art. 45 din Legea nr. 10/2001, reclamantul având doar dreptul la despăgubiri în temeiul art. 18 din lege, iar într-o revendicare prin compararea titlurilor, preferabilitate are titlul pârâtei.
Pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului B, în calitate de vânzător, care să fie obligată să-i achite valoarea bunului în situația admiterii acțiunii în revendicare, la prețul de circulație.
Prin încheierea din 12 octombrie 2007, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că acțiunea în revendicare, pentru restituirea în natură a imobilului rămâne singurul remediu juridic și mijloc procedural de a asigura finalitatea ei, unind excepția lipsei de calitate procesuală activă cu fondul cauzei, fiind necesare probe de administrat.
Pârâta a depus copia contractului său de vânzare - cumpărare la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1437 din 01 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța de judecată a procedat la compararea celor două titluri de proprietate - titlul reclamantului constând în actul dotal al autoarei și titlul pârâtei constând în contractul de vânzare - cumpărare nr. 864/1996 încheiat în baza Legii nr. 112/1995 - potrivit art. 480 Cod civil, dând preferabilitate titlului pârâtei, încheiat în baza Legii nr. 112/1995, față de titlul vechi al reclamantului neconfirmat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă sau un act administrativ de restituire, titlul pârâtei fiind obținut cu bună - credință, operând și principiul validității aparenței de drept și având în vedere și respectarea principiului asigurării stabilității circuitului civil, reclamantul având deschisă calea obținerii de despăgubiri, potrivit art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, reclamatul a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe fondul cauzei, întrucât deși s-a formulat distinct un capăt de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului de preluare a imobilului în temeiul Decretului nr. 92/1950, instanța reține în compararea de titluri, că titlul reclamantului nu a fost confirmat printr-o hotărâre judecătorească, or reclamantul a solicitat chiar prin primul capăt de cerere, această confirmare, cerere pe care instanța a omis a se pronunța, ca și pe cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului B formulată de către pârâtă.
S-au arătat apoi aspecte ce țin de dovedirea calității sale procesuale active și de dovedirea preluării abuzive a imobilului la stat.
În întâmpinarea depusă de intimata - pârâtă s-au reiterat excepțiile formulate la fond, inclusiv de inadmisibilitate a acțiunii și s-a invocat și uzucapiunea scurtă în favoarea pârâtei, solicitându-se respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr. 1619 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, s-au respins excepțiile de inadmisibilitate și netimbrare ca neîntemeiate și s-a respins apelul ca nefondat.
S-a respins excepția de netimbrare a acțiunii și a căii de atac, constatându-se incidența art. 15 lit. c din Legea nr. 146/1997.
Excepția inadmisibilității acțiunii pe aspectul nerespectării principiului unanimității a fost respinsă, întrucât s-ar încălca un alt principiu, cel al accesului liber la justiție.
Excepția uzucapiunii s-a reținut spre analiză pe fondul cauzei.
Privitor la criticile din apel formulate de către reclamant, s-a reținut în considerentele Tribunalului București, că sunt neîntemeiate susținerile că în mod greșit prima instanță ar fi reținut nelegal că părțile invocă existența unui titlu de proprietate valabil, dimpotrivă, prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de prevederile art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001.
Iar opțiunea între cele două titluri este făcută în favoarea cumpărătoarei de bună - credință a imobilului, întrucât apelantul - reclamant nu justifică un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în lipsa unei hotărâri prin care să se constate, fie nulitatea contratului de vânzare - cumpărare, fie recunoașterea calității de proprietar al reclamantului.
S-a mai reținut că prin respingerea întregii acțiunii, prima instanță s-a pronunțat pe toate capetele de cerere, neavând relevanță faptul că nu s-a pronunțată pe cererea de chemare în garanție a pârâtei, aceasta neatacând sentința sub acest aspect.
Întrucât acțiunea în revendicare s-a soluționat dându-se preferabilitate titlului de proprietate al pârâtei, referitor la excepția privind uzucapiunea invocată s-a reținut de către instanța de apel - că nu mai prezintă relevanță, spre a fi analizată.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
Potrivit primului motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii - s-a arătat că instanța a respins apelul, fără a analiza în nici un fel aspectele invocate de către reclamant.
Astfel, s-a criticat faptul că acțiunea a avut capete distincte de cerere, iar unul din acestea îl constituia nevalabilitatea titlului statului, asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat, neanalizând argumentele susținute în sprijinul acestei cereri, iar instanța de apel, fără a cerceta această critică, a menționat doar că "prin soluția pronunțată, s-au avut în vedere toate capetele de cerere".
Potrivit celui de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă - s-a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbându-se natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia - s-a arătat că în loc de a se da preferabilitate titlului său provenind de la un autor originar, analizând probatoriul pe care reclamantul l-a administrat în cauză, s-a motivat soluția pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale deciziei nr. 33 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu își găsesc aplicabilitate în cauză.
Potrivit celui de-al treilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă - aplicarea greșită a legii - s-a arătat că instanța de apel respingând apelul și-a însușit opinia primei instanțe, perpetuând o greșeală de interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fără a face o analiză a celor două titluri de proprietate, ci întemeindu-se direct pe aparența de drept și făcând referire la aplicarea art. 18 din Legea nr. 10/2001 fără a explica în ce mod, actele de preluare și înstrăinare au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, încălcându-i-se reclamantului dreptul prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și admiterea acțiunii.
În sprijinul recursului s-au depus noi înscrisuri spre a justifica legitimarea procesuală activă în cauză, în copii certificate conform art. 139 Cod de procedură civilă: sentința civilă nr. 7540 din 06 aprilie 2007 Judecătoriei Sectorului 1 B privind anularea certificatului de moștenitor nr. 17/2006 emis de Biroul Notarului Public "- ", actul dotal nr. 27566 din 16 decembrie 1920 în favoarea, actul dotal nr. 25055/1919 în favoarea și declarația autentică nr. 2541 din 13 iunie 2008 prin care arată că nu are nici o pretenție la moștenirea surorilor la Biroul Notarului Public Asociația "".
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Curtea constată că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă invocat de către recurent, întrucât într-adevăr acțiunea are două capete de cerere:
1. constatarea nevalabilității titlului statului de preluare aîntregului imobilsituat în B,-, sector 1;
2. revendicarea de la pârâta a apartamentului nr. 1 de la parterul imobilului susmenționat, or prima instanță a ignorat complet analizarea primului capăt de cerere, pentru care reclamantul a prezentat susțineri și a administrat probatorii, determinând formularea unei critici distincte pe acest aspect în apel.
Or, instanța de apel nu a analizat această critică, menționând doar o frază generică "prin soluția pronunțată s-au avut în vedere toate capetele de cerere".
În realitate, în considerentele primei instanțe nu se face referire în nici un fel la nevalabilitatea titlului statului pentru întregul imobil, astfel cum s-a solicitat în primul capăt de cerere, ci analizează direct revendicarea îndreptată către pârâtă care viza o parte din imobil.
În apel se critica și faptul că fără argumentație s-a concluzionat că este aplicabil art. 18 din Legea nr. 10/2001, fără a fi analizat în prealabil titlul reclamantului, în raport de titlul pârâtei, inclusiv prin nesoluționarea primului capăt de cerere.
Curtea constată că instanța de apel nu s-a pronunțat astfel, pe criticile formulate în apelul declarat, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 raportat la art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă care atrag soluția de casare a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În rejudecare, instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici subsumate motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă care țin de soluționarea fondului cauzei, în raport, de analizarea celor două capete de cerere din acțiunea dedusă judecății.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă va fi admis recursul, va fi casată decizia recurată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță, Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1619 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și intimatul - chemat în garanție Municipiului B prin Primarul General.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
.
2ex./19.06.2009
-3.-;
Jud.1.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
