Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR. 94/
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-au luat în examinare, recursurile civile declarate de recurenții pârâți și, domiciliați în,- B, județul C și "" prin lichidator G, cu sediile în C,-, județul C și în de, județul T, împotriva deciziei civile nr. 372/24.07.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, județul C, ORAȘUL PRIN PRIMAR, județul C, " " C, cu sediul în-, județul C, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5 și intimații reclamanți, și, domiciliați în C,--3, - 6,. A,. 12, județul C, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenții pârâți și, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 48858/30.12.2008, depusă la dosar,pentru recurenta-pârâtă SRL prin lichidator G se prezintă consilier juridic, pentru intimatii-pârâti Consiliul Local și Orasul prin Primar se prezintă consilier juridic,pentru intimatii-reclamanti avocat conform delegatiei nr.192/15.01.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părti.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentilor-pârâti solicită termen pentru că nu i-au fost comunicate notele scrise depuse de consilierul juridic Orasul prin Primar.Mai arată că nu este legal îndeplinită procedura de citare cu Statul Român prin Ministerul economiei și Finantelor
Apărătorul intimatilor-reclamanti se opune cererii de amânare, întrucât notele scrise nu vizează fondul litigiului,nu se comunică,iar procedura de citare cu Statul Român este legal îndeplinită.
Instanta, deliberând respinge cererea de amânare, deoarece notele scrise nu se comunică, iar procedura de citare cu Statul Român este legal îndeplinită.
Instanta luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei,în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părtilor.
Apărătorul recurentilor-pârâti și, își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel,întregul proces civil s-a desfășurat față de pârâta SRL care își schimbase denumirea încă din 15.11.2001 în SRL.Raportat la art.105 al.2 și art.88 al.2 Cod pr.civilă suntem în cazul unei vătămări procesuale.
În ceea ce priveste netemeinicia și nelegalitatea hotărârilor atacate prin prezentul recurs precizează că instanta de apel a trecut peste faptul că SA nu a avut niciodată calitatea de unitate detinătoare a imobilului din această cauză.S-a ignorat faptul că autorul reclamantilor în anul 1937 cumpărat un teren situat în- fără să prezinte și un act asupra constructiei. Existenta "" (actual Focșani) exista înainte de anul 1932 dovedit prin procesul-verbal de receptie a actuale Focșani cu nr.1424 din 1958 care arată că anul dării în folosință aaf ost anul 1932.
În concluzie,solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate cu consecința respingerii actiunii reclamantilor.
Reprezentantul recurentului-pârât SRL,având cuvântul, arată că reclamantii nu au depus acte concludente cu privire la dreptul lor de proprietate. Din înscrisurile depuse rezultă că Focșani a fost construită în anul 1932 și că în contractul de vânzare-cumpărare din 1937 pe numele nu este specificată această,astfel că,reclamantii nu fac dovada dreptului de proprietate asupra construcției.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Consiliului Local și Orasul prin Primar solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul intimatilor-reclamanti, având cuvântul, cu privire la calitatea procesual activă a reclamantilor,solicită să se aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar, iar din punct de vedere al normelor aplicabile privind dovada proprietății,să se aibă în vedere împrejurarea că cererea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 și a normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ.Cu privire la constructii, din actele depuse la dosar - adresa nr.1545/17 mai 1996 rezultă că în evidentele fiscale la matricola 2 sub nr.120 figurează înscris cu o casă de locuit situată în- în prezent str.-. Din aceeași adresă rezultă că a figurat în perioada 1942-1949 cu impozite achitate pentru această construcție și că imobilul a fost nationalizat la 20 aprilie 1950.
În ceea ce priveste cererea de constatare a nulității absolute a contractului de leasing încheiat între SA și SRL, a contractului de cesiune între SRL și, nu s-au formulat critici care să vizeze aspectele de nelegalitate retinute de instanta de judecată.La data de 5 octombrie 2000 sub nr.372 între SA, SA și s-a încheiat un act aditional prin care se transfera contractul de leasing de la. SRL la. Ulterior s-a încheiat și contractul de cesiune între SRL și în ceea ce priveste Focșani.Toate aceste acte în succesiunea lor arată că a devenit titularul contractului de leasing deși nu a avut nici un drept asupra acestui imobil anterior.
Referitor la exceptia lipsei calității procesuale pasive a reclamantilor și în legătură cu cererea reconventională având ca obiect restituirea contravalorii reparatiilor precum și restituirea ratelor trimestriale și a sumei achitată către SRL, arată că potrivit art.48 din Legea nr.10/2001poate fi recuperată pentru situația imobilelor preluate fără titlu valabil de la stat sau de la unitatea detinătoare.
Cu privire la cererea de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul, reclamantii au solicitat instantei ca să analizeze comparativ titlurile de proprietate ale părtilor și să observe că pârâta SA care detine în prezent acest imobil nu a prezentat act de proprietate; de altfel și terenul detinut de Orasul nu are titlu legal.
Prin urmare în timp ce reclamantii au un act de vânzare-cumpărare asupra terenului, o autorizație de constructie asupra constructiei, acte din care rezultă compunerea imobilului, nu există nici un impediment la restituirea acestui imobil către reclamanti pe calea actiunii de drept comun a revendicării.
În concluzie, solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
Instanta rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
C U RT E
Asupra recursurilor civile de față;
Reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local, Orasul prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, SA, SRL, și, pentru ca în contradictoriu cu aceștia și prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului situat în,- (fostă B nr.3) compus din teren 518. și construcție - 14 camere și bucătărie ( Focșani);
- nulitatea contractului de leasing imobiliar nr.286/18.08.2000;
- nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.4189/18.08.2000;
- nulitatea actului adițional nr.372/5.10.2000 la contractul de leasing imobiliar nr.286/18.08.2000;
- nulitatea contractului de cesiune nr.2917/10.10.2000 privind contractul de leasing imobiliar nr.286/18.08.2000;
- nulitatea contractului de cesiunenr.2917/10.10.2000 privind contractul de leasing imobiliar nr.286/18.08.2000;
- nulitatea contractului de cesiune nr.1356/23.02.2001.
În motivarea acțiunii reclamanții învederează că imobilul situat în,- judetul Caf ost proprietatea lui conform actului autentic de vânzare-cumpărare nr.2137/19.03.1937 și a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 figurând înscris la poziția 51 în anexă.
S-a mai arătat că reclamanții sunt moștenitorii lui, iar Primarul Orașului prin Dispoziția nr.4622/10.07.2002 le-a restituit terenul fiind puși în posesie în prezent.Pârâții nu sunt de bună credință, întrucât se cunoștea că prezentul imobil este în litigiu din anul 1992, nu era proprietarul imobilului, iar nu-l putea înstrăina.
Pârâții și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând instanței să ia act de faptul că Focșani este fosta construită de Fundația de război, folosită ca stabiliment balneo-climateric, neavând nicio legătură cu autorul reclamanților. Aceeași pârâți au mai solicitat obligarea reclamanților la plata sumelor de 161.089.200 lei plus TVA, respectiv suma de 165.500.000 lei îmbunătățirile și reparațiile la imobil. S-a mai solicitat instituirea unui drept de retenție până la achitarea sumei.
S-a formulat de către aceeași pârâți cerere de chemare în garanție pentru Consiliu Local, SA, SRL, Orașul prin Primar pentru a se putea îndrepta împotriva acestora în recuperarea pretențiilor formulate.
a solicitat respingerea acțiunii principale și a cererii de chemare în garanție. Contractul de leasing nr.286/2000 și contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat înainte de notificarea SA.
Reclamanții au mai arătat că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, iar pârâta reconvențională are dreptul numai la cheltuieli necesare și utile reactualizate,scâzându-se gradul de uzură al îmbunătățirilor conform art.49 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Judecătoria Constanța prin sentința civilă nr.14345/19.11.2007 a respins excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamanților-pârâți în ceea ce privește cererea principală.
S-a respins acțiunea în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
S-a admis acțiunea principală formulată de reclamanți,iar pârâții au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Orasul,- compus din teren în suprafață de 518 mp și construcții - Focșani.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr.286/18.08.20000 și a actului adițional la acest contract nr.372/5.10.2000, a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4189/18.08.2000 la BNP, a contractului de cesiune autentificat sub nr.2917/10.10.2000 BNP, a contractului de concesiune nr.1356/23.02.2001.
S-a respins excepția lipsei calității procesual active a pârâților-reclamanți și în ceea ce privește cererea reconvențională.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților-pârâți, și în ceea ce privește cererea reconvențională, așa cum a fost completată.
S-a respins cererea reconvențională completată ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
S-a anulat cererea de chemare în garanție formulată de pârâta reclamantă pentru lipsa obiectului.
Pronunțând această hotărâre instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că acțiunea în revendicare este fondată, reclamanții fiind persoane îndreptățite la restituirea imobilului din litigiu care a trecut în proprietatea statului abuziv.În ceea ce priveste contractul de leasing imobiliar, încheiat între SA care a transmis pârâtei SRL posesia și activul Focșani din,s-a retinut că acest act a fost încheiat cu fraudarea dispozițiilor imperative ale legii, având o cauză ilicită. SA nu este proprietarul imobilului, nu putea să vândă un bun care nu îi aparținea, ca urmare și actele adiționale, actul de vânzare-cumpărare autentic,contractul de concesiune sunt lovite de nulitate absolută.În privința cererii reconvenționale având ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor efectuate s-a apreciat că este introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
În cauza de față, în raport de situația de fapt arătată mai sus,Ministerul Finantelor Publice nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
Tribunalul Constanta prin decizia civilă nr.372/24.07.2008 a respins ca nefondate, apelurile formulate de Consiliul Local prin Primar, SA.
S-a admis apelul formulat de apelanta,s-a desființat în parte sentința civilă nr.14345/2007 a Judecătoriei Constanta,s-a trimis cauza la Judecătoria Constanta pentru soluționarea pe fond a cererii de chemare în garantie formulată de.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii de fond.
S-a reținut în legătură cu cererea de chemare în garantie formulată de, faptul că, instanța de fond în raport de precizările făcute referitoare la obiectul cererii de chemare în garanție, avea obligația să pună în discuția părtilor să lămurească obiectul acestei cereri, în măsura în care nu se conformează, să aplice sancțiunea anulării.
În legătură cu celelalte capete de cerere s-a apreciat că au fost soluționate corect, apelurile fiind respinse ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs și, SRL prin lichidator
1.În motivele de recurs, recurenta SRL C, învederează instanței în legătură cu hotărârea pronunțată în apel și la fond faptul că nu s-au avut în vedere probele administrate în sensul că, acest imobil-teren și construcție Focșani nu se identifică cu imobilul care a apartinut autorului reclamanților.Nu există nici un act pentru construcție, iar terenul inițial a fost pe str.La data încheierii contractului de leasing imobiliar nr.286/2000 între SA și SRL, acesta s-a încheiat cu respectarea legislației în vigoare și a mandatului emis de FPS nr-.
Acționar principal era Statul Român în procent de 88%, SRL nu era proprietar, contractele se încheiau de administratorul unității numai cu mandat special emis de fostul FPS. În mod legal s-a încheiat contractul de cesiune între SRL și privind contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă, acest contract s-a încheiat cu acordul lui SA conform adeverintelor depuse.
2. În motivele de recurs formulate de și, recurenții învederează instanței că întreg procesul s-a purtat citându-se o parte în mod greșit, respectiv SRL care își schimbase denumirea în SRL. S-a trecut cu ușurință peste faptul că SA nu a avut niciodată calitatea de unitate detinătoare a imobilului din această cauză și că reclamanții nu au parcurs procedura administrativă specială pe care o presupune Legea nr.10/2001. Acest lucru avea ca o consecință inadmisibilitatea acțiunii în revendicare.
Nu s-a făcut de către instanța de apel, o apreciere corectă a faptului că autorul reclamanților a fost proprietar al Focșani. Există un act pentru teren, dar pentru construcții nu există nimic și datorită acestui lucru au încercat reclamanții să susțină că s-a demonstrat dreptul de proprietate prin accesiune imobiliară artificială. Autorizația de împrejmuire de teren nu echivalează cu autorizația de construcție. Administrația Financiară a furnizat date diferite cu privire la identificarea imobilului din litigiu. S-a retinut greșit că imobilul din litigiu a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil.
Deși în mod greșit nu s-au acordat familiei despăgubiri întrucât au adus îmbunătățiri la acest imobil, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la dreptul de retenție.
Imobilul era o construcție cu peste 11 camere se încadra perfect în dispozițiile art.1 și 2 din Decretul nr.92/1950, fiind construită pentru a fi închiriată.Pronunțarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea art.6 din în sensul că nu a avut loc un proces echitabil. Trebuiau administrate probe pentru a se dovedi că Focșani este aceeași cu.
Avocatul recurentilor în continuarea motivelor de recurs a făcut o serie de aprecieri personale la adresa completului de judecată din apel, referitoare la starea de sănătate a acestuia, care nu au legătură cu cauza.
Examinând criticile formulate în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se retin următoarele:
Criticile formulate în cele două recursuri, cu privire la o parte din problemele ridicate sunt comune, astfel că, aspectele vor fi analizate împreună.
Recurentii au criticat hotărârea instanței de apel, sub aspectul identității imobilului revendicat, respectiv identitatea construcției, care nu se regăsește în actele de la dosar și nu a fost demonstrată prin probele de la dosar.
Sustinerile părtilor sunt greșite,întrucât instanța de apel a analizat și interpretat corect probele administrate în lumina dispozițiilor Legii nr.10/2001, lege cu un profund caracter reparator. Astfel, foarte clar au explicat atât instanța de fond cât și cea din apel, că autorul reclamanților a cumpărat de la cu actul autentic nr.2137/19.03.1937 suprafața de teren de 518 mp în localitatea balneară judetul Din actul de naționalizare, Decretul nr.92/1950 rezultă că, imobilul a trecut în proprietatea statului.
De asemenea cu privire la construcție s-a retinut în mod corect că imobilul a apartinut lui - construcție și teren, figurează în registrul cadastral detinut de Primăria în perioada anilor 1932-1938 careul 1HP.În evidențele fiscale, la matricola 2 sub nr.120 figurează în scris, cu o casă de locuit situată pe- în prezent str.- (imobil construit din piatră și cărămidă, acoperis, cu scândură pe, parter, 14 camere și o bucătărie), iar până în anul 1949 autorul reclamantilor a achitat taxe și impozite pentru întreg imobilul
Raportul de expertiză efectuat în cauza de față și suplimentul la acest raport, concluzionează, deși, expertului nu-i revine această atribuție, faptul că din acte nu rezultă existenta în perioada anilor 1942-1949 pe terenul proprietatea reclamantilor, deși obiectivele expertizei erau cu totul altele - identificând terenul, expertul avea obligația referitor la construcții, să analizeze toate actele existente, iar acest lucru este făcut parțial astfel că instanțele în mod corect au înlăturat o parte din această lucrare.
Prin urmare, în mod corect au apreciat instantele că acest imobil din litigiu a apartinut autorului reclamantilor care l-a administrat până în momentul naționalizării.
Pentru terenul în suprafață construită de 279 mp pentru care nu există certificat de atestare a dreptului de proprietate SRL nu a demonstrat că are un drept de proprietate asupra imobilului din litigiu, și nici nu putea să dispună de imobil prin încheierea unui contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare.Atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut în mod corect că, acest contract s-a încheiat cu SRL cu fraudarea dispozițiilor imperative ale legii, având o cauză ilicită și în mod corect s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.286/2000. Ca urmare a acestei situații și actele subsecvente sunt lovite de nulitate absolută.
Critica în legătură cu denumirea SRL în sensul că și-a schimbat denumirea urmează a fi înlăturată, întrucât pe parcursul cercetării judecătoresti sustinerile nu au fost demonstrate.
SA nu a avut niciodată calitate de unitate detinătoare și nu puteau înstrăina imobilul din litigiu unei persoane fizice.
Pe cale administrativă reclamanții s-au adresat cu notificare, pentru restituirea imobilului din litigiu și au constatat că nici după 7 ani nu au primit nici un raspuns, imobilul fiind înstrăinat unei persoane fizice. Acest aspect i-a determinat să se adreseze cu acțiune în justiție.Numai reclamanții din prezentul litigiu pot susține că, în cazul în care nu ar beneficia de restituirea imobilului,pot uza de dispozițiile art.6 din întrucât vreme de peste 7 ani au făcut diferite demersuri pentru a-și recăpăta bunul ce apartinuse autorului lor și nu li s-a dat nici un raspuns.
Referitor la Decretul nr.92/1950 acesta este un act abuziv de trecere în proprietatea statului aos erie de imobile naționalizate, așa cum a fost trecut și imobilul din speța de față. (la poziția 51 din anexă). Constituția României de la acea dată, celelalte legi în vigoare la data preluării de către stat, garantau dreptul de proprietate, Nu a existat nici o despăgubire pentru autorul reclamanților, iar caracterul abuziv al acestui act rezultă chiar și din lipsa acordării acestor despăgubiri echitabile.
În legătură cu anularea cererii de chemare în garantie formulată de, instanța de apel a procedat corect în ceea ce o privește pe aceasta, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală în legătură cu acest capăt de cerere.În cazul în care se aprecia că trebuia să facă precizări cu privire la cererea de chemare în garanție, era obligată să-i pună în vedere și numai dacă nu se conforma, cererea trebuia anulată.
Prin urmare, pentru acest capăt de cerere se impunea casarea cu trimitere, astfel că recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D
Respinge, ca nefondate, recursurile civile declarate de recurenții pârâți și, domiciliați în,- B, județul C și "" prin lichidator G, cu sediile în C,-, județul C și în de, județul T, împotriva deciziei civile nr. 372/24.07.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, județul C, ORAȘUL PRIN PRIMAR, județul C, " " C, cu sediul în-, județul C, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5 și intimații reclamanți, și, domiciliați în C,--3, - 6,. A,. 12, județul
Obligă recurenții către intimați la 3570 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.03.2009.
Președinte Judecători
- - - -
-
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:
Red.dec.jud./13.03.2009
Tehnored.gref.- 2 ex.
13.03.2009
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
