Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 952/2008. Curtea de Apel Tg Mures
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 952/
Ședința publică din 30 mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta - -, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.140 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, se constată că au sosit relațiile solicitate la termenul anterior, de la societatea recurentă - -.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în raport de actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.140 din 31 ianuarie 2008 Tribunalului Harghitas -a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta MCî mpotriva pârâților și.
In considerentele hotărârii s-a reținut că din documentele depuse la dosar nu rezultă cu certitudine faptele ilicite și vinovăția pârâților și în mod greșit s-a reținut răspunderea solidară a acestora, în cadrul raporturilor juridice de muncă răspunderea fiind individuală.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M C, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In motivarea cererii de recurs s-a arătat că cei doi angajați erau gestionari și în raport de funcțiile ocupate în cadrul Panificație nr.1 O S, de șef de unitate - și șef secție -, aveau obligația de a lua măsurile necesare pentru organizarea muncii în locurile de muncă pe care le aveau în subordine pentru a asigura protecția patrimoniului unității.
In fișa postului pentru pârâtul există expres prevăzută această sarcină.
Pârâtul a semnat toate bonurile de mișcare a cărucioarelor din inox pentru transportul produselor de panificație.
Cei doi pârâți s-au obligat să confecționeze două cărucioare, însă acestea nu au putut fi primite, în locul celor lipsă, pentru că nu erau euroconforme.
Instanța de fond a apreciat că ne aflăm în prezența unei răspunderi disciplinare și nu patrimoniale, ceea ce nu corespunde realității, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de alin.1 art.270 din Codul muncii.
Intr-adevăr, răspunderea este individuală, fiecare pârât răspunde pentru valoarea unui cărucior.
In ce privește valoarea cărucioarelor, la acestea nu s-a constatat nici un fel de uzură.
In drept s-au invocat prevederile art.304 alin.1 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Pârâta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și art.306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Prin noul Cod al muncii, răspunderea reparatorie, materială a salariaților a fost înlocuită printr-o răspundere patrimonială, fundamentată pe normele și principiile răspunderii civile contractuale - art.270 alin.1 din Legea nr.53/2003.
Intr-adevăr, pe de o parte, textul menționat referindu-se la răspunderea reparatorie patrimonială a salariaților "pentru pagube materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor", are în vedere fapta ilicită a salariatului, săvârșită cu vinovăție, existența unui prejudiciu și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Deci, condiția angajării răspunderii patrimoniale a angajatului, în sensul art.270 din Codul muncii, este ca salariatul, prin fapta sa ilicită, săvârșită cu vinovăție, să cauzeze un prejudiciu angajatorului.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, din probatoriul administrat nu rezultă cu certitudine fapta ilicită și vinovăția pârâților precum și existența prejudiciului.
în acest sens este răspunsul furnizat de societatea reclamantă prin adresa nr.1886 din 27 mai 2008 (fila 23 dosar recurs), prin care s-a arătat că nu există vreun proces verbal de predare-primire a cărucioarelor către pârâți.
Aceasta se coroborează cu declarațiile martorilor (fila 99 dosar fond) și (fila 100 dosar fond), care au arătat că respectivele cărucioare erau transportate de la o unitate la alta, fără a se întocmi acte de predare-primire.
Potrivit referatului întocmit la data de 23 august 2007 de șeful compartimentului audit Intern (fila 10 dosar fond), rezultă că în cazul unui cărucior este vorba de comiterea unei greșeli în actele contabile în sensul că Magazinul de prezentare din a fost încărcat cu două cărucioare, dar, în realitate, a fost adus doar unul singur. Intre timp, acest bon de mișcare a fost corectat la una bucată.
Apoi un cărucior a fost transportat la ștrandul din, de unde nu a fost înapoiat.
Având în vedere că nu s-a predat gestiunea către pârâți și nu s-a efectuat un inventar complet la toate magazinele societății, nu se poate atrage răspunderea patrimonială a pârâților în sensul art.24 din Legea nr.22/1969 și art.270 din Codul muncii, prejudiciul nefiind cert.
Acestea având prioritate, celelalte motive de recurs nu se impun a fi analizate.
Pentru aceste considerente, ținând seama și de prevederile art.312 Cod procedură civilă, urmează să se respingă recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.140 din 31 ianuarie 2008 Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
pt., fiind în
concediu, semnează
vicepreședintele instanței
GREFIER,
pt., fiind în concediu,
semnează prim grefier
Red.
Tehnored.
Jud.fond:;
2 ex.
21.07.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat