Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 96
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 176/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 176/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a admis excepția tardivității, a fost respinsă ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Statul R prin Ministerul Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr- reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de daune.
A arătat reclamantul în motivarea acțiuni că a fost persecutat de autoritățile regimului comunist, fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală 501/1953 a Tribunalului Militar Teritorial I pentru acuzația de crimă de complot contra ordinii de stat și ulterior, după executarea pedepsei fiind dus în domiciliu obligatoriu și supravegheat de securitate în toată perioada regimului comunist.
Printr-o cerere ulterioară depusă la data de 05.11.2008, reclamantul a reiterat pretențiile inițiale și a precizat temeiul de drept al acțiunii, prevederile art. 505, 506 Cod procedură penală.
Din oficiu instanța a invocat excepția tardivității acțiunii, care a fost analizată cu prioritate.
S-a observat astfel că potrivit dispozițiilor art. 506 Cod procedură penală acțiunea pentru repararea pagubei în cazul condamnării pe nedrept poate fi pornită în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care în rejudecare s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Din actele aflate la dosar a rezultat că reclamantul a fost condamnat prin sentința penală 501/1953 a tribunalului Militar Iași la 3 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de favorizare a infractorului. Chiar dacă s-ar admite că respectiva condamnare ar fi fost dispusă din motive politice, deși infracțiunea de favorizare a infractorului este una de drept comun, data de la care curge termenul de 18 luni ar fi aceea a publicării Decretului Lege 118/1990 prin care au fost recunoscute drepturi persoanelor persecutate politic, astfel cum invocă și reclamantul în răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtă, acest act normativ putând fi asimilat, printr-o interpretare în extenso, unei hotărâri ulterioare.
Prin urmare, s- constatat că acțiunea de față este introdusă după împlinirea termenului prevăzut de art. 506 Cod procedură penală astfel că a fost respinsă ca tardivă.
Impotriva acestei sentințe a promovat apel în termen, legal scutit de plata taxei de timbru contestatorul, apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
A fost criticată soluția primei instanțe susținându-se că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității luându-se ca punct de plecare Decretul Lege 118/1990, atâta timp cât dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat a fost realizată prin declarația de condamnare a comunismului rostită de Președintele României în Parlament. De asemenea apelantul a făcut o serie de aprecieri pe fondul cauzei, arătând prejudiciile materiale suferite atât de el, cât și de familia sa în timpul regimului comunist.
In susținerea apelului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat cu mențiunea că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea întocmai a prevederilor legale în urma unei analize corecte a situației de fapt și de drept.
Examinând cererea de apel prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor art. 294 cod pr.civilă și următoarele Curtea constată caracterul său nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Apelantul - contestator a fost arestat la 07.01.1953, iar prin sentința nr. 501/1953 a tribunalului Militar Iașia fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de favorizare a infractorului. Ulterior, conform decretului 421/24.09.1955 a fost grațiat, fiind pus în libertate la data de 13.10.1955 ( așa cum rezultă din adresa nr. 75601/19.11.1990 emisă de Ministerul d e Interne).
Potrivit dispozițiilor art. 504 cod pr.civilă - "Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s- pronunțat o hotărâre definitivă de achitare". Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că - "au dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal".
In ceea ce privește termenul în care poate fi primită acțiunea pentru repararea pagubei acesta este reglementat de art. 506 alin.2 cod pr.civilă - respectiv - 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanței procurorilor prevăzute în art. 504.
Apelantul - contestator a solicitat a se lua ca punct de plecare al termenului sus-menționat discursul Președintelui României rostit în Parlamentul României din 18.12.2006, punct de vedere care nu poate fi îmbrățișat de instanță, văzând dispozițiile art. 506 alin.2 cod pr.civilă.
Deși în speță nu există o hotărâre definitivă de achitare, pentru a nu se încălca dreptul de acces la o instanță consacrat de art. 6 CEDO, ( și a nu respinge acțiunea ca inadmisibilă ) urmează a se asimila Decretul Lege 118/1190 cu o hotărâre în sensul art. 506 cod pr.civilă, calculându-se termenul de 18 luni pornind de la data publicării acestuia. Acest punct de vedere a fost de altfel îmbrățișat și de prima instanță.
Pentru aceste considerente Curtea concluzionează că în mod corect a fost respinsă de către prima instantă ca tardivă acțiunea contestatorului.
Față de această situație celelalte motive de apel care vizează fondul cauzei nu mai pot fi analizate, urmând ca în baza disp.art. 296 cod pr.civilă să fie respins ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorul domiciliat în B, str. -,. 5,.B,.11, jud. B împotriva sentinței civile nr. 176 din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în B, sector 5,-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - -
GREFIER,
- -
Red.sent..
Red.
.ct/4 ex.
26.10.2009
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
