Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 960/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 960

Ședința publică de la 09 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: - -

JUDECĂTOR 1: Marin Panduru

JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu

Grefier: - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.234/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte CFR MARFĂ SA -SUCURSALA REGIONALĂ FERATE, - SUCURSALA REGIONALĂ C, având ca obiect "pretentii".

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta reprezentată de avocat - cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind intimatele pârâte.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat concluziile scrise depuse, azi, în ședința publică de către apărătorul reclamantei după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.

Avocat - cu delegație de substituire pentru avocat, pentru recurenta reclamantă, solicită, în principal, admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței de fond, în sensul admiterii acțiunii.

CURTEA

Asupra recursului de față.

Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 234 de la 16 februarie 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții CFR MARFĂ SA - SUCURSALA REGIONALĂ FERATE C și - SUCURSALA REGIONALĂ C, a obligat pârâta CFR MARFĂ SA - Sucursala C să plătească reclamantei suma de 768,97 lei reprezentând contravaloare garanții materiale, actualizată până la 31.12.2008 și 1.500 lei cheltuieli de judecată și a respins acțiunea față de - Sucursala Regională

Prin considerentele expuse, instanța a precizat că a luat în considerare pe lângă celelalte acte și lucrări ale dosarului și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, reieșind că în perioada 1981-1986, s-a reținut drept garanții materiale din salariul reclamantei suma de 768,97 lei, actualizate până la 31.12.2008, începând cu 1987 și până în 1991, nemaifiind reținută nicio sumă cu acest titlu.

A fost înlăturată excepția lipsei calității procesuale invocate de CFR C, având în vedere că documentația se află la aceasta. De asemenea, și excepția prescripției dreptului la acțiune, nu este întemeiată, acțiunea reclamantei fiind introdusă la data de 14.05.2008 pensionarea fiind solicitată la data de 3.03.2006.

În ceea ce privește chemarea în judecată a - Sucursala regională C, acțiunea a fost respinsă față, de aceasta, pe considerentul lipsei calității procesuale.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că nu au fost puse în discuție obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, nepronunțându-se asupra acestora. Face recurenta o expunere a celor ce au constituit aceste obiecțiuni, considerate ca edificatoare pentru soluționarea cauzei. Solicită recurenta în principal casarea și trimiterea cauzei la aceeași instanță pe acest considerent.

Într-o a doua teză, recurenta solicită admiterea acțiunii, rezultat al modificării sentinței deoarece dispozițiile Legii nr.22/1969 erau obligatorii în sensul constituirii de garanții, pentru ca angajatorul să-și recupereze o eventuală pagubă în cazul unei activități cauzatoare de prejudiciu. Invocă recurenta necesitatea punerii în discuție a statelor de plată din perioada respectării revelatoare asupra sumelor reținute în acea perioadă.

Recursul este fondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată ca fiind întemeiate criticile aduse, pentru următoarele:

În fapt, reclamanta a fost angajata pârâtei SNCFR în funcția de magaziner în perioada 1981-1991, raportul de expertiză arătând că i-a fost reținută suma de 3100 lei vechi neputându-se clarifica aspectul dacă s-a restituit sau nu suma.

Prin acțiunea înaintată, a solicitat restituirea sumelor reținute drept garanție materială, instanța dispunând efectuarea unei expertize contabile, cu obiective vizând în principal dacă în perioada 1981-1991, i-au fost reținute reclamantei garanții și în ce sumă și dacă la încetarea raportului de muncă 1 noiembrie 2006 au fost restituie garanțiile reținute. La fila 147 din dosarul de fond se află obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de reclamantă, în încheierea de ședință din 19 ianuarie 2009, fiind consemnată depunerea acestora, instanța nepronunțându-se asupra lor și nefiind puse în discuția părților, fiind încălcate astfel normele de procedură incidente în cauză.

Se impune astfel admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi puse în discuția părților obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și aflate la fila 141a dosarului de fond.

În rejudecare se vor administra probe și cu privire la modul de echivalare a garanției reținute, așa cum rezultă din raportul de expertiză la actuala monedă de circulație.

Vor fi de asemenea avute în vedere și celelalte critici aduse prin motivele de recurs hotărârii atacate.

În consecință, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct.9 Cod pr.civilă va fi admis recursul și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.234/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte CFR MARFĂ SA -SUCURSALA REGIONALĂ FERATE, - SUCURSALA REGIONALĂ

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2010.

PREȘEDINTE: Marin Panduru

- -

JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu

- -

JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea

- -

Grefier,

- -

23.02.2010

Red.jud.-

3 ex/AS

Fl.

Președinte:Marin Panduru
Judecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 960/2010. Curtea de Apel Craiova