Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIA NR. 97
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine au venit spre pronunțare apelurile civile promovate de apelanții-pârâți ASOCIAȚIA DE CARITATE, împotriva sentinței civile nr. 1150/ 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 07.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1150 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, s-a dispus:
- admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele: Consiliul Local B, SC SA - și Primăria Municipiului și, în consecință, s-a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
- respingerea excepției inadmisibilității acțiunii ca nefondată.
- admiterea în parte a acțiunii în revendicare, cum a fost precizată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta -reclamantă Asociatia de Caritate " " și pârâtii, și Marit cu consecința obligării pârâtei - reclamante Asociația de Caritate " " și a pârâților persoane fizice să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din B-, compus din casă și teren în suprafață de 482,5 mp - astfel cum a fost individualizat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert.
- admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta - reclamantă Asociația de Caritate " " în contradictoriu cu pârâții, și, cu consecința obligării pârâților menționați să plătească pârâtei-reclamante suma de 339.480 lei cu titlu de preț actualizat.
- admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâta - reclamantă în contradictoriu cu reclamanta cu consecința obligării reclamantei pârâte să plătească pârâtei - reclamante suma de 131.065 lei cu titlu de contravaloare îmbunătățiri.
- instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei - reclamante pentru imobilul din B-, până la plata contravalorii îmbunătățirilor de către reclamantă.
- respingerea ca prematur formulat a capătului de cerere din acțiunea principală precizată privind evacuarea pârâților Asociația de Caritate "", și Marit.
Au fost obligați pârâții, și la plata sumei de 7000 lei cheltuieli de judecată către pârâta reclamantă Asociația de Caritate "".
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial cu nr. 17499/1998 pe rolul Judecătoriei Bacău reclamanta a chemat în judecată pârâții Consiliul Local B, Primăria B, SC SA B solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții să restituie în natură imobilul din B,- ( fost - nr. 38 și ), compus din construcție și terenul aferent care a fost naționalizat de autoritățile comuniste de la unchiul său, defunctul.
Ulterior, la cererea reclamantei au fost introduși în cauză pârâții, Asociația Creștină de Caritate și Ajutor, Marit, și, solicitându-se evacuarea din imobil a ultimilor cinci pârâți.
Pârâta Asociația Creștină de Caritate și Ajutor a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul în litigiu, instituirea unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu. Aceeași pârâtă a formulat și cerere de chemare în garanție pentru evicțiune față de pârâții, solicitând obligarea acestora la plata prețului actualizat în cazul admiterii acțiunii principale
Prin sentința civilă nr. 5029/28.06.2000 a Judecătoriei Bacăus -a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, față de valoarea rezultată la expertiza imobilului.
Prin sentința civilă nr. 345 din 18.09.2001 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8264/2000 a fost respinsă acțiunea în revendicare pe motiv că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său, soluția fiind menținută prin decizia civilă nr. 11 din 13 martie 2002 Curții de APEL BACĂU.
Prin decizia civilă nr. 1514 din 25 februarie 2004 ÎCCJ a fost admis recursul reclamantei, au fost casate hotărârile anterioare și a fost trimisă cauza spre rejudecare în vederea efectuării uni nou raport de expertiză tehnică pentru identificarea imobilului.
În rejudecare cauza a fost înregistrată cu nr-.
La termenul din data de 27.10.2004 reclamanta a adus precizări la acțiune. S-a arătat că imobilul a fost preluat prin decretul de naționalizare nr. 92/1950, însă acesta a fost greșit aplicat deoarece unchiul său, defunctul, nu făcea parte din categoria persoanelor vizate de acel act normativ, preluarea făcându-se fără titlu, statul român nu a dobândit un drept de proprietate valabil.
Cu privire la contractele de vânzare cumpărare s-a arătat că prima vânzare s-a făcut în 1973 către, aceasta fiind lovită de nulitate absolută și s-a solicitat constatarea nulității actelor de vânzare succesivă.
Prin încheierea din 16.02.2005 s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind anularea contractelor de vânzare cumpărare și a fost declinată competența de soluționare a cererii disjunse către Judecătoria Bacău.
În cauză au fost întocmite două rapoarte de expertiză contabilă judiciară și un raport de expertiză tehnică construcții prin care a fost stabilită suma actualizată a prețului de achiziție a imobilului de Asociația Creștină de Caritate și Ajutor și valoarea actualizată a îmbunătățirilor aduse acesteia.
A fost efectuat și un raport de expertiză tehnică topo-cadastru prin care a fost identificat imobilul în litigiu.
Procedând la analiza întregului probatoriu administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
După cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5522/17.10.1933 autorul reclamantei, defunctul a dobândit în proprietate imobilul din B, strada -, fost nr. 40 bis, compus din casă și teren în suprafață de 780 mp.
Potrivit procesului verbal întocmit la 22.04.1950 autoritățile comuniste au preluat imobilul de la în aplicarea decretului de naționalizare nr. 92/1950. Această deposedare a fost abuzivă chiar și după decretul de naționalizare menționat emis de autoritățile statului totalitar comunist întrucât autorul reclamantei era medic, categorie exceptată de la aplicarea respectivului act normativ. Prin urmare, imobilul a fost preluat fără titlu, statul nedobândind un drept de proprietate asupra acestuia în condițiile legii, împrejurare care deschide reclamantei calea revendicării în condițiile dreptului comun, față de dispozițiile legii 112/1995 și HG 11/1997.
După cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1793 din 27.05.1002 reclamanta este unica moștenitoare a soților și. În acest sens sunt nejustificate apărările pârâților, intitulate impropriu excepția neacceptării în termen a moștenirii.
Ulterior, prin contractul din 18.10.1973 imobilul a fost vândut de către stat lui, ai cărui moștenitori sunt pârâții,. Aceștia din urmă au înstrăinat imobilul către pârâta Asociația Creștină de Caritate și Ajutor prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 13134 din 11.08.1997.
În prezent în imobil se află sediul acestei pârâte și locuiesc pârâții Marit, și.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert i imobilul în litigiu a fost identificat în B,--56 fiind unul și același cu cel de la nr. 40 bis din anul 1933, de-a lungul anilor numărul acestui imobil suferind mai multe modificări. Același expert a concluzionat că în prezent construcția și terenul în suprafață de 482,52 mp sunt ocupați de pârâta Asociația Creștină de Caritate și Ajutor, iar restul suprafeței de teren este ocupată de către numitul, proprietarul de la nr. 56.
După cum rezultă din raportul suplimentar de expertiză contabilă judiciară suma reactualizată la data de 31 iulie 2008 reprezentând prețul de achiziție al imobilului plătit pârâților, este de 339.480 lei.
După cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert valoarea totală a îmbunătățirilor făcute de pârâta Asociația Creștină de Caritate și Ajutor după achiziționarea imobilului este de 131.065 lei.
Față de situația de fapt mai sus reținută privind actualii posesori ai imobilului s-a constatat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local B, SC și Primăria mun. B astfel că a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu acestea ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții, în raport de prevederile legii 10/2001, s-a observat că acțiunea a fost formulată înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar reclamanta nu a renunțat la judecată și nici nu a solicitat suspendarea potrivit art. 46 din legea 10/2001; faptul că reclamanta a formulat cu privire la imobilul solicitat și notificare în baza legii 10/2001 nu reprezintă o împrejurare de natură să atragă inadmisibilitatea prezentei acțiuni întemeiată pe dreptul comun, dimpotrivă, în situația în care prezenta cauză ar fi soluționată în mod nefavorabil pentru reclamantă cu consecința nerestituirii în natură a imobilului pentru care a făcut dovada dreptului de proprietate, aceasta ar putea obține despăgubiri în baza legii 10/2001.
Procedând la compararea titlurilor deținute de către reclamantă și pârâta Asociația Creștină de Caritate și Ajutor instanța a apreciat că, în mod indubitabil, titlul autorului reclamantei este preferabil, acesta dobândind proprietatea prin cumpărare consemnată în actul autentic de vânzare cumpărare din 1933.
În schimb pârâta a dobândit imobilul de la persoane care, la rândul său au cumpărat de la un neproprietar, respectiv Statul Român, astfel cum s-a arătat în considerentele anterioare.
Referitor la apărarea pârâtei care a invocat buna credință la momentul achiziției conflictul dintre dreptul de proprietate asupra unui imobil și aparența de drept care justifică buna credință, s-a apreciat că nu poate fi tranșat în favoarea aparenței decât în situații de excepție, când adevăratul proprietar a dat dovadă de neglijență față de propriul bun sau când el însuși creează aparența dreptului pentru neproprietar. În speță nu întâlnim aceste situații de excepție, iar din context nu trebuie omisă realitatea istorică de notorietate de până în anul 1990 care nu a permis reclamantei revendicarea imobilului.
A fost admisă prin urmare acțiunea principală astfel cum aceasta a fost ulterior precizată și a fost obligată pârâta Asociația Creștină de Caritate și Ajutor precum și ceilalți pârâți care locuiesc în imobil să lase reclamantei în proprietate și liniștită posesie imobilul construcție și partea de teren ocupată de aceștia, astfel după cum a fost identificată în raportul de expertiză întocmit de expert
În drept s-a făcut aplicabilitatea prevederile art. 480.civ.
Față de împrejurarea că a fost admisă acțiunea în revendicare față de Asociația Creștină de Caritate și Ajutor, iar în contractul de vânzare cumpărare din 11.08.1997 pârâții, s-au obligat față de aceasta să garanteze pentru evicțiune, a fost admisă și cererea de chemare în garanție și au fost obligați pârâții menționați la plata despăgubirilor reprezentând prețul de achiziție al imobilului.
În drept s-au aplicat prevederile art. 1337, 1341.civ.
Tot ca o consecință a admiterii acțiunii principale, având în vedere că după achiziție pârâta Asociația Creștină de Caritate și Ajutor a efectuat lucrări noi la imobil, care au sporit valoarea acestuia, s-a admis și cererea reconvențională și a fost obligată reclamanta la plata contravalorii acestora către această pârâtă, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expert. A fost instituit și un drept de retenție în favoarea pârâtei Asociația Creștină de Caritate și Ajutor până la plata acestor îmbunătățiri iar față de cele mai sus stabilite a fost respinsă ca prematură cererea de evacuare, aceasta putând a fi reiterată după încetarea dreptului de retenție.
Împotriva sentinței civile mai sus menționată au declarat în termen legal apel:
1. Pârâții Asociația de Caritate, și Marit care au criticat hotărârea ( fl. 3-4, 40-41 ) invocând următoarele:
- instanța de fond nu a ținut seama că sunt subdobânditori de bună credință, nu au avut cunoștință de o eventuală nevalabilitate a titlului autorilor din moment ce au efectuat demersuri pentru întocmirea legală a actelor de vânzare cumpărare la notariat; astfel, greșit li s- înlăturat apărarea întemeiată pe principiul "error communis facit jus" în condițiile în care erau îndeplinite toate cele trei condiții privind existența unor erori invincibile, a bunei credințe a subdobânditorului și a caracterului oneros al actului încheiat.; mai mult, nu s-a administrat de către reclamantă nici o probă care să răstoarne prezumția bunei lor credințe.
- greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare în condițiile în care reclamanta a uzat în paralel atât de acțiunea în revendicare pe dreptul comun cât și de procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. Ori s-ar ajunge ca în aceeași cauză, funcție de procedura urmată să se dea soluții diferite - astfel, în cadrul procedurii speciale, beneficiind de protecția legii în calitate de dobânditori de bună credință, nu s-ar admite restituirea în natură -, în timp ce pe dreptul comun, prin înlăturarea bunei credințe, s-ar putea da o soluție contrară.
- greșita admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local B, a și a Primăriei B, deși exista cerere de chemare în garanție din partea pârâților.
- lipsa calității lor procesual pasive în acțiunea în revendicare față de faptul că acțiunea introductivă nu a fost formulată și în contradictoriu cu ei, iar în precizarea la acțiune s-a solicitat introducerea lor în cauză numai pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare.
- neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
2. Pârâții - chemați în garanție:, și au invocat în susținerea apelului că:
- instanța de fond a omis a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
- nu s-a motivat soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare pe care pârâții au invocat-o la 16.03.2005 și susținută la 27.04.2005, fapt ce atrage nulitatea încheierii din 27.04.2005 conform art. 105 alin.2 teza I pr.civ.;
- instanța nu a precizat ce s-a întâmplat cu cele două capete de cerere - chemarea în garanție pentru evicțiune formulată de pârâți împotriva SC SA și cererea reconvențională -, disjunse și declinate la Judecătoria Bacău, astfel încât instanțele de control judiciar nu au posibilitatea de a analiza corect istoricul cadrului procesual;
- nu s-au respectat limitele de casare impuse de Decizia nr. 1514/25.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că deși s-a dispus efectuarea unei noi expertize topo, instanța nu i-a pus în vedere expertului să țină seama de actele din dosare și de situația din teren, respectiv deși trebuiau verificări suplimentare prin compararea planurilor de situație pentru stabilirea evoluției numerotării imobilelor pe str. -, instanța nu a făcut aceste demersuri;
- greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare pe dreptul comun în condițiile în care reclamanta a înțeles a se prevala de dispozițiile Legii nr.10/2001;
- instanța de fond nu putea admite acțiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâții Asociația de Caritate și pârâții, și Marit, întrucât aceștia au fost chemați în judecată pentru anulare vânzare cumpărare și evacuare, nu și pentru revendicare;
- în motivarea acțiunii în revendicare, instanța trebuia să compare titlurile deținute de părți; ori nu s-a motivat nimic în legătură cu titlul reclamantei, ci doar al autorului său, astfel încât hotărârea în revendicare, fiind nemotivată, este nulă;
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv 482,5 mp deși Asociația de Caritate B a dobândit în proprietate doar 435 mp, iar pârâții, și Marit nu sunt proprietari ai imobilului din B, str. - 54;
- în condițiile înlăturării bunei credințe a terților cumpărători la data achiziției și față de faptul că aceștia au cumpărat de la un non dominus, în temeiul art. 1895.civil, sunt dobânditori prin uzucapiunea de 10 ani ai dreptului de superficie asupra imobilului din B,-, drept constând în proprietatea asupra construcțiilor și folosința asupra terenului aferent.
Legal citată personal și prin mandatar, intimata reclamantă nu s-a prezentat personal, ci a fost reprezentată de apărător; nu a formulat întâmpinare și nici alte cereri; concluziile formulate au fost de respingere a apelurilor ca nefondate.
Analizând sentința civilă sub aspectul motivelor de apel invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și în temeiul art. 295 Cod pr. civilă, Curtea de Apel reține următoarele:
În ceea ce privește critica vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local, SC SA B, aceasta nu poate fi primită din moment ce reclamanta nu au făcut nici o dovadă a unei identități între aceștia și cel obligat la raportul juridic dedus judecății, respectiv nu s-a dovedit că aceștia ocupă în vreun mod imobilul revendicat; faptul că pârâtul "" B ( nu și ceilalți așa cum susțin apelanții Asociația de Caritate, și Marit ) a fost chemat în garanție de către pârâții, și ( fl. 322 17499/1998 al Judecătoriei Bacău ), nu prezintă relevanță în argumentarea imposibilității respingerii acțiunii față de acesta pe lipsa calității procesual pasive întrucât: respectiva chemare în garanție a fost disjunsă și declinată la Judecătoria Bacău la 14.06.2006, deci nu mai constituia obiectul investirii instanței de fond, și, totodată, un astfel de motiv nu putea fi susținut cu succes decât de către partea ce avea interes în soluționarea chemării în garanție, ori acești apelanți nu justifică un astfel de interes.
Sub aspectul inadmisibilității acțiunii în revendicare ( susținută nuanțat de toți apelanții ), se constată că în mod legal și temeinic a fost rezolvată la fond în sensul respingerii; astfel, faptul că după promovarea acțiunii de revendicare de față a apărut Legea 10/2001, nu putea justifica admiterea excepției având în vedere că dispozițiile art. 47 din legea specială nu impuneau titularilor unor asemenea cereri a renunța la acțiunile deja aflate în curs, ci lăsau la latitudinea lor ce cale înțelegeau să urmeze și care să o suspende; de altfel, în același sens este și întreaga practică a ÎCCJ atât în decizii de speță, cât și în recurs în interesul legii ( Ex.:. 1177/17.02.2005,. 33/9.06.2008 ).
De asemenea, nemotivarea soluției de respingere a inadmisibilității acțiunii pentru nedovedirea calității reclamantei de proprietară a imobilului revendicat din 27.04.2005, nu se sancționează cu nulitatea absolută - așa cum s-a susținut -, ci eventual cu cea relativă prevăzută de art. 105 alin.2 teza I pr.civ. ( text invocat de altfel și de apelanții și ), iar pentru incidența sa ar fi trebuit invocată și dovedită vătămarea suferită; ceea ce nu a survenit în cauză, deci nu va fi reținută.
Referitor la critica privind omisiunea de a se preciza ce s-a întâmplat cu două capete de cerere - având ca obiect chemarea în garanție pentru evicțiune formulată de pârâții și contra -, trebuie reținut că aceasta nu poate constitui motiv de reformare din moment ce din dosar rezultă că prin încheierea din 14.06.2006 a Tribunalului Bacău ( vol.II dosar 5213/2003 ) acestea au fost disjunse de acțiunea principală și au fost trimise spre a fi judecate la Judecătoria Bacău - instanța competentă din punct de vedere material, iar măsura respectivă a fost menținută prin Decizia nr. 1063/02.10.2006 a Curții de APEL BACĂU ( dosar - ); prin urmare, și această critică apare ca nefondată.
S-a mai susținut și faptul că prima instanță nu a respectat limitele de casare impuse de decizia nr. 1514/25.02.2004 a, motiv ce apare, de asemenea, ca nefondat.
Astfel, în rejudecarea cauzei ( dosar 5213/2004 ), prima instanță a dispus efectuarea unor noi expertize - contabilă, copnstrucții și topo cadastrală -, iar pentru cea din urmă s-au stabilit obiective cu respectarea limitelor de casare ale hotărârii; de altfel, nici una din părți nu a criticat aceste obiective și nici nu s-au solicitat alte probatorii din moment ce prin raportul de expertiză i - fila 213 dosar fond vol. II - s-au explicat toate aspectele nelămurite inițial ( respectiv faptul că imobilul în litigiu a fost identificat în prezent în B,--56, fiind unul și același cu cel de la nr. 40 bis vândut lui în aprilie 1993 - fl. 222 Tribunal B nr. 5213/2004 -, apoi lui în octombrie 1933 - fl. 62 17499/1998 al Judecătoriei Bacău -, ce figura la finanțe sub nr. 54 - fl. 47 5948/2002 - și naționalizat sub nr. 52 - fl. 4 17499/1998 al Judecătoriei Bacău, dar care apare în evidențele deținătorului sub nr. 54 - fl. 43-45 5948/2002 ); faptul că nu s-a făcut oficial o renumerotare a imobilelor nu poate fi imputat reclamantei, aceasta dovedind cu schițe - fl. 44-45 5948/2002 - care sunt identice cu schița pârâților - fl. 300 17499/1998 al Judecătoriei Bacău -, martori și toate înscrisurile depuse că imobilul este același ( și ușor identificabil fiind singurul de pe stada - cu un perete comun cu un alt imobil ).Mai mult și după naționalizare imobilul a figurat în continuare la nr. 54 - vezi contractul din 1973 de cumpărare, titlul de proprietate nr. 6/30.12.1974, certif. de moștenitor nr. 423/29.04.1986 și Ordinul 133/1996 ( fl. 295-299 17499/1998 al Judecătoriei Bacău ). Expertul s-a raportat la toate aceste probatorii, concluzionând cu convingere că imobilul autorului reclamantei în prezent este ocupat de pârâta Asociația Creștină de Caritate în virtutea contractului de vânzare din 1997 - fl. 301 17499/1998 al Judecătoriei Bacău în următoarele limite: construcția și terenul în suprafață de 482,52 mp; restul terenului fiind ocupat de o altă persoană, proprietarul de la nr. 56.
Sub aspectul nepronunțării exprese asupra calității procesual active a reclamantei, premergător unei soluții pe fondul cauzei, se constată că într-adevăr nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 137.pr.civ. în sensul că nu s-a pronunțat mai întâi pe excepția ce fusese unită cu fondul; însă acest fapt nu are natură prejudiciabilă pentru nici una din părți, din moment ce prin admiterea motivată a acțiunii se deduce că excepția a fost respinsă implicit;
Calitatea de pârâți a persoanelor fizice, și Marit în revendicare nu prezintă relevanță în acest moment din moment ce față de aceștia acțiunea nu a fost admisă; deci nu au interes să formuleze critici pentru o soluție ce nu-i vizează.
Apărarea pârâților, și, privind dobândirea dreptului de superficie prin uzucapiunea de 10 ani asupra imobilului în litigiu - invocată pentru prima dată în apel -, nu va fi însușită de prezenta instanță întrucât nici nu s-a argumentat în fapt și nici dovedit sub aspectul condițiilor cumulative impuse de textul invocat; a fost invocat doar în subsidiar dacă se va respinge apărarea bunei credințe; mai mult, nu se poate vorbi de un just titlu în accepțiunea legii din moment ce autorul comun al tuturor părților este, indiferent dacă modalitatea în care statul a preluat de la acesta imobilul a fost sau nu abuzivă ( căci un titlu a existat și pentru stat - Decretul 92/50 ).
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel reține că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5522/17.10.1933 autorul reclamantei, defunctul a dobândit în proprietate imobilul din B, strada -, fost nr. 40 bis, compus din casă și teren în suprafață de 780 mp.
Potrivit procesului verbal întocmit la 22.04.1950 autoritățile comuniste au preluat imobilul de la în aplicarea decretului de naționalizare nr. 92/1950.
Din certificatul de moștenitor nr. 1793 din 27.05.2002 rezultă că reclamanta este unica moștenitoare a soților; prin moștenire i s-a transmis acesteia nu numai calitatea de succesor pentru bunurile aflate în patrimoniul defuncților și eventual menționate în certificat, ci și dreptul de valorifica toate drepturile defuncților în obținerea altora, cum e cel dedus judecății, de a i se recunoaște și respecta dreptul de proprietate asupra unui imobil naționalizat ( a se vedea și practica constantă în materie -. nr. 2702/3.07.2002 a fostei ), justificându-și astfel calitatea procesuală activă în raportul de drept dedus judecății.
Ulterior, prin contractul din 18.10.1973 imobilul construcție a fost vândut de către stat lui, ai cărui moștenitori sunt pârâții,. Terenul a fost primit în folosință prin titlul de proprietate nr. 6/1974 ( pentru 335. ) și în proprietate prin Ordinul 133/1996 ( pentru 435. ).
Aceștia au înstrăinat imobilul - casă și 435. teren - către pârâta Asociația Creștină de Caritate și Ajutor prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 13134 din 11.08.1997, aceasta utilizându-l ca sediu până în prezent; sub aspectul întinderii suprafeței de teren ocupate de Asociație, din expertiza i, reiese că aceasta este de 482,52 mp, iar restul suprafeței fiind ocupată de către numitul, proprietarul de la nr. 56.
Invocând că deposedarea autorului său a fost abuzivă, întrucât nu erau întrunite chiar condițiile actului de naționalizare sub aspectul categoriei sociale vizate de acesta, fiind medic și deci exceptat de la aplicarea respectivului act normativ, reclamanta a promovat acțiune în revendicare conform art. 480.civil.
De menționat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile Legii 112/1995 și ale HG 11/1997, așa cum a reținut prima instanță, întrucât imobilul nu a făcut obiectul înstrăinării în temeiul respectivului act normativ și nici nu se afla în proprietatea statului la 22.12.1989.
Având în vedere că atât reclamanta, cât și toți apelanții pârâți au invocat titluri de proprietate asupra imobilului, trebuia să se analizeze în ce măsură sunt aplicabile regulile clasice ale comparării titlurilor - specifică situației în care titlurile invocate proveneau de la autori diferiți și nu aveau nici o legătură între ele -, ori cele speciale ale consolidării transmiterii dreptului de proprietate în patrimoniul subdobânditorului.
Cum în cauză titlurile invocate erau, în succesiunea lor, într-o strânsă legătură, bazată mai întâi pe existența unui autor comun - dr. - care a transmis derivat proprietatea terenului, trebuiau aplicate cele din urmă reguli menționate, și nu cele clasice ( așa cum a făcut prima instanță ).
În acest mod s-ar fi constatat că nu poate fi anihilat pe calea comparării titlurilor ( ca simplă ipoteză de probațiune a revendicării ) dreptul consolidat al subdobânditorului, ca efect al esenței contractului de vânzare-cumpărare, al principiilor erorii comune și bunei credințe, al protecției titlului prin art. 1 al Primului Protocol la Convenția Europeană și al dispozițiilor imperative ale art. 35 din Legea 18/1991 ( forma inițială );
Astfel, dreptul de proprietate al pârâților și este protejat atât de faptul că nu s-a constatat pe cale judiciară constituirea sa în condiții de nelegalitate de ordine publică, cât și de validarea sa printr-o lege specială postrevoluție - art. 35 alin.2 din Legea 18/1991 conform căruiaterenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală, sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.De asemenea, nu sunt omisibile nici tendințele din literatura juridică și din practica instanței supreme ce au reținut că în condițiile în care art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu a fost declarat neconstituțional, iar acțiunea în revendicare imobiliară se află în curs de judecată în primă instanță, în faza de rejudecare după casare cu trimitere sau în instanța de apel, pârâtul cumpărător de bună credință al imobilului poate opune cu succes această apărare, întemeiată pe dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, avându-se în vedere dispozițiile art. 47 din această lege (art. 46 după republicare), cât și împrejurarea că actul juridic încheiat în condițiile art. 46 alin. (2) (denumit art. 45 după republicare) interesează normele referitoare ia organizarea proprietății și a drepturilor reale care, unanim sunt considerate de ordine publică.
În consecință, fiind vorba de regimul viitor al unui drept de proprietate care a format obiectul unei convenții, el va fi guvernat de legea nouă, lucru cu atât mai evident, cu cât situația juridică creată prin convenția de înstrăinare prevăzută de dispozițiile legale mai sus invocate, se constituie pe planul efectelor sale viitoare în facta futura.
Mai mult, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 191 din 25 iunie 2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 567 din 1 august 2002, statuat că dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (art. 45 după republicare), nu încalcă dipozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, singurul element novator adus de textul legal constituindu-l consacrarea in terminis, pe cale legală, a principiului ocrotirii bunei credințe, într-un domeniu particular, dar de interes social major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
unei astfel de soluții legislative a fost impusă legiuitorului și de împrejurarea că, în această materie eroarea comună cu privire la concordanța dintre aparență și realitate și-a avut suportul în cadrul legislativ în vigoare la acel moment, care confirma, cu forța unei prezumții juris de jure, că proprietarul aparent, statul, era adevăratul proprietar (. 5676/2005 a ).
De asemenea și titlul Asociației este ocrotit nu numai de principiul bunei credințe astfel cum s-a consacrat în jurisprudența ÎCCJ (. 4623/2002,. 5133/2005,. 3855/2004 ), ci și de jurisprudența ce a statuat că titlul de proprietate al subdobânditorului de bună credință neinvalidat în dreptul intern printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, este protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a acceptat că diminuarea vechilor atingeri este benefică și necesară, însă s-a reținut că aceasta nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporționate sub forma suportării de către persoanele care și-au dobândit bunurile cu bună credință a ponderii responsabilității statului care a confiscat în trecut aceste bunuri (în acest sens cauza Pincova și Pine contra Republica Cehă nr. 365/1997, 2002 - VIII; cauza Raicu contra România, hot. din 19 octombrie 2006).
Și nu în ultimul rând, impunerea tuturor dobânditorilor succesivi ai imobilului parcurge tot felul de etape judiciare și extrajudiciare pentru recuperarea despăgubirilor ce li se cuveneau pentru repunerea efectivă în situația anterioară, fără un minim de garanție a realizării efective, constituie o sarcină disproporționată față de aceștia, în raport de scopul urmărit ( restabilirea dreptului reclamantei ). Și aceasta cu atât mai mult cu cât, dreptul reclamantei poate încă să fie cu mult mai eficient valorificat și realizat pe calea procedurii speciale reparatorii instituite de Legea 10/2001 ( și astfel nu se mai poate invoca încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 - cauza Stoian și alții contra României, nr. 57001/2000 din 21 iulie 2005; Păduraru contra României, nr. 63252/2000, 1 decembrie 2005, Porteanu contra României, nr. 4596/03 din 16 februarie 2006 ), cu protejarea și a securității raporturilor juridice.
În contextul celor expuse, acțiunea în revendicare apare ca nefiind fondată, motiv pentru care se impunea respingerea sa; drept urmare, cererea de chemare în garanție și cererea reconvențională nu se mai justifică a fi admise, fiind direct condiționate de soluționarea revendicării.
Drept urmare, apelurile vor fi admise, sentința schimbată în parte, în sensul menționat în dispozitiv, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă.
Întrucât s-au admis apelurile se va respinge cererea intimatei reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată în apel și o va obliga la plata cheltuielilor de judecată către apelanții-pârâți proporțional pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile civile promovate de apelanții-pârâți ASOCIAȚIA DE CARITATE, împotriva sentinței civile nr. 1150/ 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-
Schimbă în parte sentința civilă nr.1150/D/2008 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul nr- și, în consecință:
Respinge acțiunea în revendicare, astfel precizată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Asociația de Caritate, Marit.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta reclamantă Asociația de Caritate în contradictoriu cu pârâții, și.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă Asociația de Caritate în contradictoriu cu reclamanta pârâtă.
Înlătură dispozițiile privind obligarea pârâților Asociația de Caritate, și Marit la a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din B,-- casă și teren conform schiță anexă raport expertiză, privind obligarea pârâților, și la plata prețului actualizat în sumă de 339.480 lei, privind obligarea reclamanților la plata c/val îmbunătățirilor în sumă de 131.065 lei și privind instituirea dreptului de retenție, respectiv cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge cererea intimatei reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Obligă intimata reclamantă la plata sumei de 1650 lei onorar avocat către apelanții, și și 2500 lei onorar avocat către
apelanții Asociația, și Marit, proporțional cu pretențiile admise.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 14.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.sent.
red.dec. /13.11.
red.dec../27.11
tehnored./15 ex./13.11.
comunicat tuturor părților
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Aștefănesei Petrina Manuela
