Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 978/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(671/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 978
Ședința publică de la 9 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant și de recurenții pârâți și - -, împotriva deciziei civile nr.1191 A din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.38 din 27.04.2009, emisă de Baroul Giurgiu - Cabinet Individual, recurentul pârât, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 08.12.2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual și recurenta pârâtă - -, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 05.12.2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentului pârât depune la dosar chitanța CEC reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 342 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei.
Avocatul recurentei-pârâte - - depune la dosar dovada achitării timbrului judiciar în valoare de 3 lei.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu solicită administrarea de probe noi în recurs.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererilor de recurs.
Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Menționează că la instanța de fond și apel nu a solicitat plata onorariului de avocat, ci cheltuielile de judecată constând în taxele judiciare de timbru achitate asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat.
Avocatul intimatului pârât solicită respingerea recursului formulat de recurentul reclamant, apreciind că motivele de recurs nu se încadrează în nici unul din motivele de casare prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat
Avocatul intimatului pârât - - solicită respingerea recursului formulat de recurentul reclamant, ca nefondat, apreciind că motivele de recurs nu se încadrează în nici unul din motivele de casare prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției nulități recursului.
Avocatul recurentului reclamant solicită respingerea excepției nulității recursului considerând că motivele de recurs pot fi încadrate în criticile prevăzute de art.304 pct.6 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.306 alin.3 din Codul d e procedură civilă respinge excepția nulității recursului formulat de recurentul reclamant.
Avocatul recurentului pârât solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului formulat de apelantul-reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că instanța de apel în mod greșit a apreciat că în cauză ar fi întrunite cumulativ condițiile generale ale răspunderii pentru fapta proprie, prevăzute de art.998-999 din Codul civil; pretinsa faptă ilicită a fost motivată de către instanța de apel prin existența diferenței de preț între prețul real al vânzării și prețul publicat în ziar.
Susține că, din probatoriile administrate în cauză a rezultat că prețul vânzării a fost de 350.000 Ron, fără TVA, iar prețul total al vânzării, inclusiv TVA a fost de 416.500 Ron; motivarea instanței în sensul că includerea TVA-ului în prețul prezentat în articol nu se justifică întrucât TVA este taxa ce se varsă la bugetul de stat este greșită.
Arată că diferența de preț precizată reprezintă o eroare în raport de ceea ce se reliefează, în esență, în articolul ce a făcut obiectul litigiului și anume, faptul că, un consilier PSD în timpul exercitării mandatului său la Consiliul Local Gav ândut aceluiași consiliu un imobil aflat la marginea orașului, imobil de care acesta nu avea nevoie și pe care nu l-a folosit niciodată.
Acesta este mesajul principal pe care autorul articolului l-a transmis prin articolul publicat iar prețul reprezintă doar un element adiacent al acestuia care are rolul de a-l sublinia, fără a fi un element principal.
Mai mult, instanța de apel motivează existența faptei ilicite pe diferența de preț și nu reține corect prețul înserat în articolul din cauză făcând o confuzie între prețul articolului semnat de pârâtul și articolul asemănător publicat în Gvean.
De asemenea, instanța de apel în mod greșit a reținut că pârâtul în cadrul articolului ar fi invocat lipsa unor demersuri legale anterioare, demersuri care în realitate au fost realizate, existând avizele necesare vânzării precum și raportul de evaluare.
Din probatoriile administrate în cauză rezultă în mod cert că documentarea jurnalistică a fost realizată potrivit deontologiei profesionale.
Mai arată că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii și în ceea ce privește existența condiției vinovăției, existenței prejudiciului și în ceea ce privește stabilirea legăturii de cauzalitate.
Instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la imaginea publică a reclamantului pe care a dovedit-o cu înscrisuri, respectiv hotărâri penale care reliefează comportamentul și imaginea pe care acesta și-a creat-
Din probatoriile administrate în cauză nu se poate contura în concret nici un prejudiciu, neputându-se stabili o denaturare a imaginii publice câtă vreme într-un ziar local " Gvean" a apărut cu câteva zile înainte un articol asemănător.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului invocată în sensul că libertatea jurnalistică include posibila recurgere la o doză de exagerare sau chiar de provocare.
Avocatul recurentului reclamant solicită respingerea recursului formulat de pârâtul, ca nefondat.
Precizează că în ambele recursuri cât și în motivarea hotărârii instanței de fond se arată că sunt incidente dispozițiile art.30 din Constituție și art.10 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului care garantează libertatea de exprimare și informare.
Din probele administrate în cauză rezultă că au existat toate avizele comisiilor Consiliului Local G, că a existat o negociere și proiectul Consiliului Local Gaf ost votat în unanimitate de toți consilieri tuturor grupărilor politice din consiliu. Arată că se încearcă, sub aparența unui demers jurnalistic ce vizează cetățeanul cu privire la banul public, o defăimare a reclamantului.
În plus, arată că în măsura în care s-ar fi făcut minime diligențe s-ar fi observat aceste aspecte, că au existat negocieri și toate avizele articolului incriminat care arată contrariul.
Din punctul său de vedere apreciază că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică fiind vorba despre o faptă ilicită, iar prejudiciul a adus o atingere gravă imaginii și onoarei reclamantului, fiind o persoană respectată în municipiul G, fiind scriitor, director și consilier județean.
În urma acestui articol atât reclamantul cât și familia sa au fost amenințați cu moartea.
De asemenea legătura de cauzalitate a fost dovedită în cauză și consideră că cererea reclamantului este fondată.
Avocatul recurentului pârât - - solicită admiterea recursului formulat de pârâtul, aceleași fiind și concluziile cu privire la partea pe care o reprezintă, modificarea deciziei civile pronunțată de Tribunalul București și pe fond menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că înainte cu 2 zile a apariției articolului incriminat din cotidianul Gândul a fost publicat un articol asemănător în cotidianul local Gven prin care un jurnalist local a publicat aceleași informații, redactate de aceeași manieră și consideră că acest jurnalist a respectat deontologia profesională.
Avocatul recurentului reclamant solicită respingerea recursului formulat de pârâta - -, ca nefondat.
Menționează că pârâtul este prieten bun cu directorul acestui ziar și că apariția într-un ziar central a informațiilor care au fost cuprinse și într-un ziar local a avut drept consecință amplificarea impactului negativ al informațiilor asupra imaginii publice a reclamantului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, la data de 05.03.2007, sub nr-, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții și cotidianul "Gândul", editat de - "" -, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 200.000 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat, cu cheltuieli de judecată,
Prin sentința civilă nr. 17404/13.12.2007, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului, ca neîntemeiată, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și - "" - și a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în numărul 532 al cotidianului "Gândul", din 29.01.2007, a fost publicat articolul intitulat "O afacere de famiglie, Consiliul Local G i-a făcut cadou 60.000 euro consilierului PSD ", în care se arată, printre altele, că "noua achiziție. se află la marginea orașului și se învecinează cu grădinile de legume. clădirea este lângă un teren mlăștinos, baza a vestiților țânțari din G", "nu are nici o amenajare spectaculoasă", "vânzarea nu a presupus vreo negociere, vreun raport de analiza și nici Comisia de Finanțe a Consiliului Local nu a avut ceva de obiectat".
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului, invocată prin întâmpinare, prima instanța a considerat-o nefondată, având în vedere că acesta este autorul articolului publicat și văzând și susținerile reclamantului, conform cărora afirmațiile făcute au avut ca rezultat alterarea imaginii și reputației sale.
Prima instanță a mai reținut că art. 30 din Constituția României prevede că: "libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. de orice fel este interzisă. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Răspunderea civilă pentru informația [. ] adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului [. ] în condițiile legii", că textul constituțional este în concordanță cu prevederile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. [. ] Exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.", că art. 20 din Constituția României prevede că legile interne sunt interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte și, prin urmare, interpretarea instanței de contencios european se impune, în virtutea principiului subsidiarității, și față de instanța de contencios național.
Prima instanță a reținut, de asemenea, că, în interpretarea instanței de contencios european, dreptul la libertatea de exprimare include libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei (libertatea de informare), că dreptul de a comunica informații este cenzurabil, în măsura în care, prin comunicarea informațiilor respective, este lezat un interes social sau un drept individual.
Totodată, prima instanța a reținut că răspunderea civilă delictuală a pârâților se poate angaja numai dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile privind existența faptei ilicite, a prejudiciului suferit, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, situație care nu se regăsește, însă, în cauza dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, calea de atac fiind ulterior calificată de instanță, ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr. 1191 din 23.09.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 17404/13.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în contradictoriu cu intimații - pârâți și - "" -, a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții, în solidar, la 10.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prezentarea informațiilor de interes general, făcută prin intermediul presei, intră în sfera exercițiului dreptului la liberă exprimare, iar demersul jurnalistic trebuie să aibă ca scop informarea corectă a cititorilor. Totodată, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că rolul presei într-o societate democratică este și cel de "câine de pază", precum și de formator de opinie, apreciind că, pe lângă informațiile pe care le aduce la cunoștința opiniei publice, jurnalistul are dreptul să-și exprime și opinia cu privire la consecințele ce decurg, din punctul său de vedere, din actele și faptele ce constituie obiectul informațiilor respective.
Pe de altă parte, atât Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și Constituția României stabilesc că, prin exercițiul acestei libertăți de exprimare, nu trebuie să se aducă atingere reputației sau drepturilor altora.
În prezenta cauză, reclamantul a pretins că, prin modul în care a fost conceput articolul incriminat, prin datele conținute și prin modul de interpretarea a faptelor, i s-a adus atingere imaginii și reputației de care se bucură, urmărindu-se supunerea sa oprobriului public, iar, urmare a acestui articol, reclamantul și membrii familiei sale au fost amenințați cu moartea.
Tribunalul a constatat că aprecierile autorului articolului cu privire la oportunitatea achiziționării imobilului respectiv de către Consiliul local G, cu privire la locul situării imobilului, aspectul și componența acestuia, oportunitatea celorlalte achiziții decise de Consiliul local G și prezentate în articol intră în sfera exercițiului normal al libertății de exprimare, fiind vorba de fapte concrete, respectiv realizarea respectivelor achiziții, precum și de opinia autorului asupra utilității și oportunității respectivelor achiziții, precum și percepția sa proprie cu privire la natura acestor achiziții.
Însă, în titlul articolului, s-a menționat suma de 60.000 euro, care ar fi fost făcută cadou reclamantului, de către Consiliul local G, pe poza care prezintă imobilul, s-a realizat un chenar, în care, cu litere mult mai mari decât cele din articol, se menționează că prețul imobilului ar fi fost de 4,5 miliarde lei vechi, în timp ce reclamantul îl scosese la vânzare cu 65.000 euro negociabil, iar, în cuprinsul articolului, se menționează că prețul plătit de Consiliul Local G pentru imobil a fost de 4,6 miliarde de lei vechi, că vânzarea nu a presupus nici o negociere, vreun raport de analiza și nici Comisia de Finanțe a Consiliului Local nu a avut ceva de obiectat.
Or, din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în forma autentică, rezultă că prețul global al vânzării imobilului, compus din teren intravilan în suprafață de 111 mp și construcție în suprafață construită de 222 mp, este de 350.000 RON, fără TVA.
In plus, la baza contractului de vânzare-cumpărare, a stat un raport de evaluare întocmit de - Consult SRL, care stabilea că valoarea de piață a imobilului este de 350.000 RON, iar achiziționarea imobilului s-a realizat după avizarea acestei operațiuni de Comisia pentru administrația publică locală, juridic, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor și Comisia de studii, prognoze economico-sociale, buget-finanțe, administrarea domeniului public și privat, în ședințele acestor comisii din 25.08.2006. De asemenea, la 13.07.2006, Compartimentul Administrare Patrimoniu a propus, spre dezbatere, Consiliului local, proiectul de hotărâre în vederea achiziționării imobilului, reținând, totodată, că, prin Hotărârea nr. 223/29.06.2006, Consiliul local al municipiului Gad at aviz de principiu pentru întocmirea raportului de evaluare. Aprobarea cumpărării imobilului s-a făcut prin Hotărârea Consiliului Local nr. 321/31.08.2996.
In plus, din copiile numerelor din ziarul " Liber", aflate la filele 109-111 din dosarul primei instanțe, rezultă că - Liber - a publicat, pe prima pagină, mai multe anunțuri de vânzare, indicând mai multe prețuri: 65.000 dolari la cursul zilei, 75.000 euro la cursul zilei, iar, în numărul din 11.05.2006, a indicat, ca preț de vânzare, 350 mii RON și este evident că prețul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare trebuia raportat la ultima oferta făcută, iar nu la cele anterioare.
Ca atare, nici una din informațiile publicate în articol, privind prețul cuprins în oferta, prețul tranzacției și lipsa avizelor, nu sunt reale, iar toate aceste date erau cuprinse în documente ce erau publice și puteau fi obținute, cu un minim de diligență, din partea autorului articolului.
Astfel, prețul vânzării a fost de 350 mii RON, iar nu 4,5 sau 4,6 miliarde lei vechi. Chiar cu TVA, prețul vânzării nu avea cum să atingă sumele prezentate de autorul articolului, ci a ajuns la 416.500 RON, diferența față de prețul prezentat în articol fiind semnificativă.
De altfel, includerea TVA în prețul prezentat în articol nu se justifica, întrucât TVA este taxa ce se vărsa la bugetul de stat, așa încât nu se pune problema ca TVA-ul achitat "să fie făcut cadou" vânzătorului.
In plus, suma cuprinsă în titlu, ca fiind făcuta "cadou", a fost calculată de autorul articolului, pe de o parte, prin reținerea în preț a TVA-ului și, pe de alta parte, prin raportare la o oferta de vânzare veche, deși, ulterior, în ofertele de vânzare, au fost menționate alte sume propuse ca preț, mai mari decât cea avută în vedere de autorul articolului.
Or, în condițiile în care toate datele menționate puteau fi obținute de autorul articolului cu minime diligențe, fiind consemnate în acte publice, faptul că acesta a realizat articolul incriminat, folosind sume care diferă, în mod semnificativ, de cele reale și invocând, în cadrul articolului, lipsa unor demersuri legale anterioare, demersuri care, în realitate, au fost realizate, existând avizele necesare vânzării, precum și raportul de evaluare, tribunalul a constatat că autorul articolului fie a urmărit, fie a acceptat că, prin folosirea acestor date și modul lor de prezentare, denaturează realitatea.
Ca atare, nu se poate reține de către instanța că scopul urmărit de autorul articolului a fost unul de informare a opiniei publice, întrucât acesta nu s-a preocupat să afle datele reale cu privire la faptele prezentate în articol sau, dacă le-a știut, a prezentat date false, în scopul manipulării opiniei publice.
Fapta de a prezenta într-un articol date false și de a sublinia vizual aceste date, făcută cu intenție sau din culpă, este o faptă ilicită, așa încât, în cauză, este întrunită această condiție a răspunderii civile delictuale în persoana autorului articolului.
De asemenea, în condițiile în care este evident că autorul articolului ar fi putut cu minime diligențe să afle datele reale, tribunalul a constatat că,în cauză, este întrunită și condiția vinovăției, întrucât demersul jurnalistic de informare a publicului trebuie să aibă la bază o documentare, deontologia profesională obligând la acest lucru. În cadrul articolului incriminat, autorul nu doar și-a exprimat propriile păreri sau idei despre achizițiile făcute de Consiliul local G, despre utilitatea sau oportunitatea acestora, despre aspectul și amplasarea imobilului în raport cu destinația pe care acesta urma să o aibă, demers care nu necesită în mod necesar o documentare, dar a prezentat și date concrete, verificabile, fără a se documenta asupra realității lor, sau, în măsura în care a făcut acest demers și a avut cunoștința de datele reale, a preferat să le prezinte pe cele false.
Prejudiciul în prezenta cauză este cel suferit de reclamant, întrucât prezentarea respectivelor date false, în contextul prezentării de către autor a unor opinii nefavorabile reclamantului, este de natură să aducă atingere imaginii publice și reputației reclamantului, iar faptul că prejudiciul s-a produs în concret este dovedit prin comentariile pe care cititorii articolului le-au făcut, unul dintre aceștia ajungând chiar ca, preluând ideea că reclamantului i s-ar fi făcut un cadou din banii publici, să pună în discuție câte zile i-ar mai fi rămas de trăit reclamantului și, totodată, să considere operațiunea respectivă ca fiind un furt.
Cat privește cuantumul prejudiciului, tribunalul a reținut că acesta nu poate fi raportat la întregul articol, care cuprinde nu doar date concrete, ci și opiniile autorului, opinii care intra în sfera comunicării de idei și au fost exprimate în exercițiul normal al libertății de exprimare prin presă, iar instanța, pentru acestea, nu a reținut întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale. Ca atare, prejudiciul a fost stabilit în raport cu faptele care atrag răspunderea civila delictuală în cauză, respectiv prezentarea datelor false privind prețul, valoarea ofertei de vânzare și inexistența raportului de evaluare și a avizelor, precum și modul de subliniere a acestor date false, în titlul articolului și în chenarul, suprapus în parte imaginii imobilului, iar instanța a apreciat că valoarea prejudiciului este de 10.000 lei. La stabilirea valorii prejudiciului, instanța a avut în vedere și faptul că reclamantul a invocat numai prejudicii de ordin moral, așa încât repararea acestui prejudiciu se face și pe calea condamnării pârâților, nu doar prin valoarea pecuniară stabilită.
de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu este evidentă, fapta în sine, prin modul în care a fost realizată, fiind de natură să aducă atingere imaginii publice și reputației persoanei vizate de articol.
In ce privește legătura de cauzalitate, tribunalul a înlăturat susținerea intimatului pârât, în sensul că articolul din "Gândul" nu a putut avea consecințe defăimătoare, întrucât, anterior publicării acestuia, ar fi apărut un articolul asemănător în " Gvean", întrucât cotidianul în care articolul asemănător a apărut este unul local, așa încât și impactul public are o sferă restrânsă la opinia publică locală, în timp ce cotidianul "Gândul" este unul central, impactul fiind, astfel, extins la nivelul întregii țări. Faptul că impactul publicării în "Gândul" a articolului a avut impact mai mare, chiar și în rândul opiniei publice locale, este dovedit și de reacțiile cititorilor la articolul al cărui autor este pârâtul.
În ce privește pe pârâta - "" -, tribunalul a constatat că aceasta a acceptat publicarea, în ziarul "Gândul", a articolului mențion, fără a solicita autorului să demonstreze sau să confirme realitatea datelor cuprinse în articol, așa încât, și în persoana acesteia, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, atât pentru fapta proprie, cât și pentru fapta prepusului său.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs - "" -, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de apelantul - reclamant și menținerii sentinței civile nr. 17404/13.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că probatoriile administrate în cauză nu pot conduce la concluzia că articolul publicat în "Gândul" ar fi prejudiciat în vreun fel demnitatea, onoarea, viața particulară și dreptul la propria imagine ale intimatului - reclamant, care este cunoscut, în orașul său, ca având un comportament agresiv și un limbaj injurios, fiind condamnat penal sau administrativ pentru insultă și calomnie.
În același sens, în cauză, se constată că mesajul articolului a fost informarea opiniei publice cu privire la destinația dată banilor publici și oportunitatea cheltuirii acestor bani proveniți de la bugetul de stat, constatându-se că s-a cheltuit o sumă mare de bani pentru un imobil de la periferia orașului, care nu este folosit, nici în prezent, de primărie și, pentru care, a existat o ofertă de vânzare de 65.000 de dolari, astfel încât nu poate fi acceptată concluzia instanței de apel că autorul articolului a urmărit sau acceptat ca, prin folosirea datelor și modul lor de prezentare, să denatureze realitatea și să prezinte date false, în scopul manipulării opiniei publice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 1991/23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a formulat recurs și intimatul - pârât, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, și respingerea cererii, ca neîntemeiate.
În esență, motivul de recurs s-a raportat la faptul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv, a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, pe care instanța de apel, în mod greșit, le-ar fi apreciat, ca fiind întrunite, în mod cumulativ.
Astfel, pretinsa faptă ilicită a fost motivată de către tribunal, prin existența diferenței de preț între prețul real al vânzării și prețul publicat în ziar, motivarea instanței de apel, în sensul că includerea TVA, în prețul prezentat în articol, nu se justifică, întrucât TVA este taxa ce se varsă la bugetul de stat, astfel încât nu se pune problema ca TVA-ul achitat să fie făcut cadou vânzătorului, este eronată, contravenind dispozițiilor legale fiscale.
Mai mult, deși instanța de apel motivează existența faptei ilicite, pe diferența de preț, nu reține corect prețul inserat în articolul din cauză, făcând o confuzie între prețul articolului semnat de recurent și articolul asemănător, publicat în " Gvean", și anume 4,5 miliarde lei, respectiv 4,6 miliarde lei, putându-se concluziona că instanța de apel a interpretat, în mod greșit, probele administrate în cauză, prezumându-se că a apreciat existența cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, în raport de o altă faptă, a unei alte persoane.
Recurentul a susținut că instanța de apel a comis o gravă eroare, considerând că, în cadrul articolului, jurnalistul ar fi invocat lipsa unor demersuri legale anterioare, demersuri care, în realitate, au fost realizate, existând avizele necesare vânzării, precum și raportul de evaluare, or, dimpotrivă, recurentul, în cadrul articolului realizat în baza unei documentări jurnalistice profesioniste, a precizat existența Hotărârii nr. 321 Consiliului Local G, care aprobă achiziționarea imobilului și a tipografiei, cu motivarea că ambele ar fi necesare pentru casa de căsătorii.
În același sens, din depozițiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că documentarea a fost realizată din mai multe surse, că, la momentul realizării documentării, recurentul l-a contactat telefonic pe recurentul - reclamant, iar acesta nu a făcut nici un comentariu cu privire la subiectul articolului și a înțeles să folosească un limbaj trivial.
Recurentul a susținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii și în ceea ce privește existența condiției vinovăției, a prejudiciului și a stabilirii legăturii de cauzalitate, întrucât nu se poate contura, în concret, niciun prejudiciu, neputându-se stabili o denaturare a imaginii publice, cât timp, într-un ziar local, " Gvean", a apărut, cu câteva zile înainte, un articol asemănător, fiind o persoană publică, având funcția de consilier local, astfel încât activitatea lui trebuie expusă comentariilor publice, câtă vreme se discută de o problemă de interes general, iar libertatea jurnalistică include posibilitatea recurgerii la o doză de exagerare și de provocare, libertatea de exprimare constituind unul din elementele esențiale ale unei societăți democratice.
Împotriva aceleiași decizii a formulat recurs și reclamantul, solicitând admiterea recursului, în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată, susținând că instanța de apel, deși a admis apelul și a schimbat în tot hotărârea instanței de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, a omis să se pronunțe asupra cheltuielile de judecată, constând în taxele de timbru achitate.
În cauză, nu au fost formulate întâmpinări, obligatorii conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă și nu s-au administrat probe cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, și analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale relevante în această materie și la jurisprudența dezvoltată de instanța de contencios a drepturilor omului de la Strasbourg în materia libertății de exprimare, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs consideră necesar să precizeze că va analiza, cu prioritate, recursurile formulate de recurenții - "" - și, întrucât acestea se referă la îndeplinirea condițiilor legale, care antrenează răspunderea civilă delictuală a jurnalistului, autor al articolului și a editorului, în contextul libertății de exprimare, ai cărei titulari sunt recurenții din prezenta cauză.
În acest punct, Curtea va formula câteva considerații de ordin general privind dreptul la libertatea de exprimare garantat de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru a putea analiza, ulterior, în circumstanțele particulare ale cauzei, dacă obligarea, în solidar, a celor doi recurenți la plata unor despăgubiri morale, în cuantum de 10.000 lei, de către instanța de apel, reprezintă o ingerință necesară și proporțională într-o societate democratică, pentru apărarea reputației reclamantului.
Astfel, în opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare, apărată de art. 10 din Convenție, ocupă un loc aparte printre drepturile garantate de acest tratat, stând la baza noțiunii de societate democratică, ce sintetizează sistemul de valori pe care este clădită Convenția. Această importanță cu totul deosebită a articolului 10, fost subliniată de C, pentru prima dată, în cauzaHandyside contra Marii Britanii(hotărârea din 07.12.1976), în care s-a afirmat că "libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una din condițiile primordiale ale său și ale împlinirii individuale a membrilor săi. Sub rezerva paragrafului 2 al art. 10, care reglementează limitele libertății de exprimare, ea acoperă nu numai informațiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci și pe acelea care ofensează, șochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populației. Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și spiritului deschis, în absența cărora, nu există societate democratică".
Intrând în sfera drepturilor condiționale, dreptul garantat de art. 10 nu este unul absolut, paragraful 2 al acestui articol permițând restrângerea exercitării dreptului la liberă exprimare, în ipoteza în care aceasta este îndreptată împotriva anumitor valori, pe care statul le poate apăra în mod legitim, sau chiar împotriva democrației însăși.
Astfel, conform paragrafului 2 al articolului 10, exercitarea libertăților de opinie și informare, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni, ce constituie ingerințe în dreptul consacrat de art. 10, indiferent dacă sunt anterioare sau ulterioare exercitării acesteia.
Restricțiile aduse libertății de exprimare vor fi, însă, controlate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aplicarea unor principii de interpretare a dispozițiilor art. 10 din Convenție, dezvoltate în jurisprudența instanței de contencios a drepturilor omului, problema cea mai delicată constituind-o găsirea măsurii echilibrului, care trebuie să existe între exercițiul dreptului la liberă exprimare și protecția intereselor sociale și ale drepturilor individuale.
Trebuie menționat că, pentru a se constata dacă a avut loc o încălcare a art. 10 par. 1 al Convenției, Curtea Europeană verifică dacă ingerința autorităților în dreptul la liberă exprimare a jurnalistului era prevăzută de o lege accesibilă și previzibilă, urmărea un scop legitim, era necesară într-o societate democratică și era proporțională pentru realizarea scopului legitim menționat în paragraful 2 al articolului 10, testul de legalitate, legitimitate, necesitate și proporționalitate într-o societate democratică formând structura controlului european.
Examinând jurisprudența Curții în domeniul libertății de exprimare, se constată existența unor principii de echitate, care trebuie să echilibreze exercitarea libertății de exprimare cu limitele legale impuse acesteia în paragraful 2 al articolului 10 al Convenției.
Astfel, în cauza Lingens contra Austriei (hotărârea din 08.07.1986), Curtea a clarificat aria de acoperire a unor astfel de principii în legătură cu presa: "în timp ce presa nu trebuie să depășească limitele impuse, între altele, pentru protecția reputației celorlalți, este, totuși, obligatoriu, pentru aceasta, să comunice informații și idei dezbătute în arena politică, la fel ca și cele privind alte domenii de interes public.
Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de informații sau idei, dar publicul are, de asemenea, dreptul de a le primi" (a se vedea, în același sens, și cauzaJerusalem contra Austriei, hotărârea din 27 februarie 2001, Hrico contra Slovaciei, hotărârea din 20 iulie 2004).
Conform Curții, libertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a cunoaște și a-și forma o părere referitoare la ideile și atitudinile liderilor politici. În acest context, limitele criticii acceptabile sunt, în mod corespunzător, mai largi în ceea ce privește un om politic, decât în ceea ce privește o persoană privată. Spre deosebire de o astfel de persoană, un om politic este supus, în mod inevitabil și conștient, unei analize mai amănunțite a fiecărui discurs și a fiecărei fapte a sa, atât de către ziariști, cât și de către public, și, în consecință, acesta va trebui să manifeste un grad mai ridicat de toleranță. Este evident că politicianul este și el îndreptățit la protecția reputației sale, chiar și atunci când acționează în calitate oficială, dar cerința acestei protecții trebuie cântărită în raport cu interesul dezbaterii libere a chestiunilor politice (cauzaOberschlick contra Austriei, hotărârea din 23.05.1991).
Astfel, în analiza articolelor de presă, este importantă distincția între fapte și judecăți de valoare, în sensul în care existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit, acestea având și un grad de subiectivism inerent.
În acest punct, în opinia instanței de recurs, rezultă că analiza cazurilor privind libertatea presei va fi puternic marcată de calificarea discursului ca referindu-se la fapte sau judecăți de valoare și de atitudinea subiectivă a jurnalistului în momentul comiterii faptei.
Pentru a se bucura de protecția oferită de Convenție, judecățile de valoare nu trebuie să se bazeze pe fapte inexacte, însă, în ceea ce privește afirmațiile verificabile, Curtea nu ia în considerare numai adevărul obiectiv al acestora, ci și atitudinea subiectivă a jurnalistului, buna - credință tinzând să fie un criteriu folosit de C pentru a determina dacă exercitarea libertății de exprimare se menține sau nu în limitele stabilite în art.10 din Convenție.
Prin urmare, atunci când elementele cazului vor permite să se tragă concluzia că ziaristul a urmărit să-și îndeplinească cu bună-credință sarcina de a informa opinia publică, asupra unor chestiuni de interes public și acesta nu a fost determinat, în demersul său, de intenția de a leza în mod gratuit și nejustificat reputația părții lezate, instanța poate să considere că se află în prezența unui demers jurnalistic legitim, iar jurnalistul trebuie să se bucure de protecția oferită de art. 10 din Convenție.
Aceste considerații fiind făcute, instanța de recurs urmează a analiza, în lumina lor, elementele relevante ale cauzei deduse judecății, din perspectiva raportului existent între dreptul la liberă exprimare al jurnalistului și protecția reputației omului politic.
În acest context, Curtea reține că, în ziarul "Gândul", din 29.01.2007, jurnalistul a publicat articolul intitulat "O afacere în famiglie - Consiliul Local G i-a făcut cadou 60.000 de Euro consilierului PSD ".
În cuprinsul articolului, jurnalistul face referire, în esență, la banii publici, în contextul "afacerilor" derulate de Consiliul Local G, la consilierul local, ales din partea Partidului Social Democrat, la afacerile comerciale ale acestuia și dificultățile financiare ale firmei pe care o reprezenta, ce l-au determinat să înstrăineze, la momentul la care deținea această funcție publică, însuși Consiliului Local G, un imobil de 222 mp, cu suma de 4,5 miliarde de lei vechi și la hotărârea nr. 321/2006, emisă de acest consiliu, pentru încuviințarea tranzacției menționate. În finalul articolului, se specifică faptul că politicianul a fost contactat telefonic de către jurnalist pentru a fi întrebat privind tranzacția ce a avut loc între Consiliul Local și societatea sa, fiind menționată replica politicianului.
Pentru a justifica necesitatea tragerii la răspundere civilă al jurnalistului, reclamantul invocă faptul că acest articol este unul mincinos, este plagiat din publicația "Jurnal Gvean" (645), din perioada 27.01.2007 - 2.02.2007, autorul rezumându-se doar la câteva "cosmetizări de fațadă", că ilustrația pe care o folosește jurnalistul este tot aceea din " Gvean", astfel încât este evident că nu a făcut o documentare la fața locului și nu s-a informat din trei surse credibile, ceea ce determină publicarea acestui articol fiind alterarea imaginii sale publice și punerea la îndoială a respectului pe care l-a câștigat în timp, a conduitei și probității de care se bucură, în calitate de jurnalist profesionist și consilier local ales.
În același sens, pentru a pronunța soluția admiterii apelului, a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, cu consecința obligării pârâților și - "" -, în solidar, la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri, instanța de apel, deși constată că aprecierile autorului articolului cu privire la "oportunitatea achiziționării imobilului respectiv de către Consiliul Local G, cu privire la locul situării imobilului, aspectul și componența acestuia, oportunitatea celorlalte achiziții decise de Consiliul Local G și prezentate în articol intră în sfera exercițiului normal al libertății de exprimare, fiind vorba de fapte concrete - respectiv realizarea acestor achiziții, precum și de opinia autorului asupra utilității și oportunității respectivelor achiziții, precum și percepția sa proprie cu privire la natura acestor achiziții", consideră că este decisiv, pentru a stabili responsabilitatea pârâților, faptul că jurnalistul ar fi trecut un preț nereal, iar, la baza contractului de vânzare-cumpărare, a stat un raport de evaluare, întocmit de - " CONSULT" SRL, care stabilea că valoarea de piață a imobilului este de 350.000 RON, fără TVA, și achiziționarea imobilului s-a realizat după avizarea acestei operațiuni de către două comisii locale speciale, aprobarea cumpărării imobilului fiind făcută prin Hotărârea Consiliului Local nr. 321/31.08.1996.
Or, ceea ce este relevant, în opinia instanței de recurs, pentru a analiza necesitatea unei ingerințe în dreptul la libera exprimare al jurnalistului și editorului, prin obligarea la plata unor despăgubiri civile, este faptul că subiectul descris în articol este unul de interes public, întrucât se referă la achiziționarea, din bugetul local, al unui imobil, imobil despre care atât instanța de apel, cât și recurentul - reclamant ignoră a menționa că a fost dobândit de către - Liber -, reprezentată de, printr-un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 00002, emis de Consiliul Județean G, la data de 20.07.1993, astfel încât este cel puțin îndoielnic modul în care se tranzacționează un imobil dobândit de la stat, ulterior, tot cu statul, prin instituțiile locale.
În același sens, Curtea reține nu doar că subiectul este unul de interes public, dar se referă la o persoană publică, cu o funcție publică - consilier local - astfel încât, așa cum s-a arătat, acesta este supus unor limite mai largi ale atenției publice și, implicit, ale criticii opiniei publice. Acest principiu decurge și dintr-un interes major ce intervine în cazul libertății presei, cel al societății de a exercita un control eficient asupra acțiunilor persoanelor aflate în poziții de conducere.
Tot astfel, împrejurarea că jurnalistul nu a realizat o cercetare la fața locului, reluând, în manieră proprie, un articol, pe aceeași temă, publicat de un ziar local, nu poate determina sancționarea civilă a acestuia, câtă vreme, la baza documentării sale, a existat un ansamblu de înscrisuri oficiale și de surse jurnalistice, a căror protecție reprezintă, de asemenea, o componentă a libertății de exprimare (cauzaGoodwin contra Marii Britanii, hotărârea din 11 iulie 2002), astfel cum rezultă din cercetarea judecătorească efectuată de instanța de fond, atitudinea subiectivă a jurnalistului, buna-credință cu care acesta a acționat rezultând și din încercarea de comunicare cu recurentul, pentru clarificarea aspectelor relevate de jurnalist, încercare care a fost respinsă de acesta într-o manieră inadecvată.
Curtea consideră, de asemenea, necesar să precizeze că, deși, prin articolul publicat în cotidianul "Gândul", se impută fapte, iar nu judecăți de valoare, și există o neconcordanță între prețul menționat în articol, și prețul plătit efectiv, tranzacția între consilierul local și Consiliul Local al Județului G există și nu i se poate solicita jurnalistului să administreze probe în maniera în care ar proceda organele competente în acest sens, dat fiind caracterul dinamic al profesiei de jurnalist, împrejurarea că, uneori, interesul publicului de a fi informat prompt cu privire la activitățile aleșilor locali prevalează asupra unei documentări jurnalistice minuțioase. In acest context, instanța de recurs reamintește faptul că jurisprudența Curții Europene indică în mod clar criteriul, conform căruia adevărul obiectiv al afirmațiilor nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanțe, în situația în care analizează o faptă pretins ilicită comisă de un jurnalist, elementul determinant trebuind să fie buna-credință a autorului afirmațiilor, raportată la scopul demersului jurnalistic (a se vedea cauzaColombani și alții contra Franței, hotărârea din 25 iunie 2002,Cumpănă și Mazăre contra României, hotărârea Marii Camere din 17 decembrie 2004,Thoma contra, hotărârea din 29 martie 2001). Prin urmare, o inexactitate parțială a faptelor prezentate nu exclude protecția articolului 10 din Convenție, în situația în care este vorba despre un discurs jurnalistic privind subiecte de interes public, iar reaua-credință a jurnalistului nu este dovedită (cauza Dalban contra României, hotărârea din 28 septembrie 1999).
Pentru considerentele expuse, constatând că fapta jurnalistului se înscrie în limitele exercițiului normal al libertății de exprimare, astfel încât nu are caracter ilicit, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite, în cauză, în mod cumulativ, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru a fi antrenată răspunderea civilă pentru fapta proprie, respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său, răspundere ce ar incumbat recurenților pârâți și - "" -.
Constatând incidența art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în modalitatea interpretării și aplicării greșite a normelor legale care guvernează libertatea de exprimare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite recursurile formulate de recurenții - pârâți și - "" - împotriva deciziei civile nr. 1191 din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 17404/13.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în contradictoriu cu intimații - pârâți și - "" -.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la recursurile formulate de recurenții - pârâți - "" - și, Curtea constată că recursul acestuia, prin care se critica exclusiv omisiunea instanței de apel dea se pronunța asupra cheltuielilor de judecată, aferente cererii de apel, trebuie apreciat ca nefondat, întrucât dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 298 Cod procedură civilă nu își mai găsesc aplicarea, neexistând o culpă procesuală a celor doi intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 1191 din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurenții-pârâți și - "" -.
Admite recursurile formulate de recurenții - pârâți și - "" - împotriva deciziei civile nr. 1191 din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurentul - reclamant.
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 17404/13.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în contradictoriu cu intimații - pârâți și - "" -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/20.07.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud. sector 1. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
