Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 978/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 978/2009
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr.705/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatarul reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială, taxa privind onorariul de avocat și întâmpinare.
Nemaifiind alte cererii de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea de dreptul muncii înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta "" D, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale care i se cuvin și care nu au fost achitate, pe perioada octombrie - noiembrie 2005, în cuantum de 3000 RON;
- să fie obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3000 RON cu titlu daune morale;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamantul a susținut că a fost angajat al societății pârâte, pe postul de director de producție și că angajatorul nu și-a îndeplinit obligația de plată a salariului către reclamant, pe perioada octombrie - noiembrie 2005, motiv pentru care acesta a fost nevoit să-și caute un alt loc de muncă.
A mai arătat că deși a notificat pârâta, prin avocat, să-i achite drepturile salariale ce i se cuvin, aceasta nu a dat curs acestei solicitări, astfel că a fost obligat să promoveze prezenta acțiune.
În drept, a invocat art.281 și urm. Codul muncii.
Pârâta "" D, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a depus înscrisuri în apărare.
Prin sentința civilă nr.705/LM/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "" D și pe cale de consecință:
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pe lunile octombrie - noiembrie 2005, aferente unui salariu de bază brut lunar de 3000 RON;
- s-a respins în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că reclamantul a fost angajat la societății pârâte, pe durată nedeterminată, conform contractului individual de muncă nr.346/1.08.2005, în funcția de director de producție, cu un salar de bază brut de 3000 RON.
A mai reținut că angajatorul nu a făcut dovada plății drepturilor salariale către reclamant, conform art.163 alin.1 Codul muncii, deși sarcina probei îi revine, potrivit prevederilor art.287 Codul muncii.
Prin urmare, s-a reținut de către instanța de fond că primul capăt din acțiunea introductivă este fondat și că se impune admiterea lui.
Referitor la petitul doi din cerere, vizând plata daunelor morale, prima instanță a constatat că este nefondat deoarece reclamantul nu demonstrat prin nici un mijloc de probă că a suferit vreun prejudiciu de ordin moral și că, în aceste condiții, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale,conform art.998-999 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul de 10 zile reglementat de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâta "" D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamant.
În expunerea motivelor sale de recurs, pârâta a susținut că soluția instanței de fond este greșită deoarece se întemeiază pe o interpretare eronată a prevederilor legale în materie.
Astfel, recurenta a arătat că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul acestei societăți, în perioada 1.08.2005-21.11.205, timp în care a fost sancționat disciplinar deoarece nu și-a respectat sarcinile de serviciu și că nu i se cuvine nici o sumă de bani cu titlu de drepturi salariale.
În probațiune a depus decizia nr.32/b din 1.11.2005 prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu avertisment, în conformitate dispozițiile art.264 alin.1 lit. a din Codul muncii ( 5 - recurs).
În drept, a invocat art.304 pct.7-9 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă deoarece angajatorul nu a făcut nici o dovadă a faptului că a plătit reclamantului drepturile salariale cuvenite pe lunile octombrie - noiembrie 2005 și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele stabilite de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Art.163 alin.1 din Codul muncii prevede că "Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit."
Deși legal citată, la mai multe termene de judecată, pârâta "" D nu depus întâmpinare sau înscrisuri de natură a demonstra că și-a îndeplinit obligația de plată salariului deși în conflictele de muncă sarcina probei revine, conform art.287 Codul muncii, angajatorului, respectiv pârâtei recurente.
Cum pârâta nu a înțeles să depună probe de natură a înlătura susținerile reclamantului iar din actele și lucrările dosarului rezultă că acesta a fost salariatul acestei societăți, instanța de fond a apreciat în mod corect că pretențiile acestuia constând în plata salariului, pe perioada octombrie-noiembrie 2005, sunt fondate.
Faptul că reclamantul a fost sancționat disciplinar pe perioada derulării raporturilor de muncă nu are relevanță juridică în cauză, raportat la obiectul pricinii, care îl reprezintă plata drepturilor salariale.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ""
Conform art.274 Cod proc.civ, recurenta pârâtă va fi obligată să plătească intimatului reclamant suma de 1000 lei cheltuielii de judecată.
(continuare decizie civilă nr.978/2009)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - - împotriva sentinței civile nr.705/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă recurentul - - D să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.10. 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Petrașcu Adriana
- - - - - -
Grefier,
Red.MS
Tehnored.SM/TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Stoica Manuela, Petrașcu Adriana
