Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 98/R-CM
Ședința publică din 12 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - - -., împotriva sentinței civile nr.870 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-reclamantă și intimatul-pârât
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.06.2007, reclamanta "" RVa chemat în judecată pe pârâtul A pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligat să-i plătească suma totală de 1.128,88 lei reprezentând 1066 lei indemnizație pentru concediul de odihnă și primă de vacanță încasată necuvenit pe anul 2006 și 62,88 lei - contravaloare echipament de protecție nepredat la plecarea din societate.
În motivarea acțiunii s-a susținut că pârâtul a fost angajatul societății reclamante în perioada 10.09.2001 - 04.08.2006, la această din urmă dată desfăcându-i-se contractul individual de muncă pentru motive disciplinare. La data desfacerii contractului individual de muncă pârâtul a rămas debitor reclamantei cu suma de 1.128,88 lei.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.870 din 17 octombrie 2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârât la plata sumei de 1066 lei indemnizație de concediu de odihnă și primă de vacanță încasate necuvenit pentru anul 2006. S-a respins capătul de cerere al acțiunii privind obligarea pârâtului la plata contravalorii echipamentului de protecție.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că între părți s-a încheiat contractul individual de muncă depus la fila 3 dosarului, act prin care pârâtul a fost angajat la societatea reclamantă, pe durată nedeterminată, începând cu data de 10.09.2001.
Prin decizia nr.626/4.08.2006 emisă de reclamantă s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă al pârâtului.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că anterior desfacerii contractului de muncă, reclamanta a achitat pârâtului indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță aferente perioadei totale la care era îndreptățit pârâtul pentru anul 2006.
În raport de această situație de fapt și de dispozițiile art.140 2 Codul muncii, rezultă că pârâtul a încasat contravaloarea indemnizației de concediu de odihnă pentru o perioadă de timp în care nu a prestat activitate pentru angajator.
Cât privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata contravalorii echipamentului de protecție, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii, în conflictele de muncă, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile până la prima zi de înfățișare.
În afara dovezilor cu privire la încasarea de către pârât a sumei de 1066 lei de mai sus, reclamanta - angajatoare nu a depus la dosar decât un înscris din care rezultă că a calculat valoarea echipamentului de protecție, fără să probeze, însă, situația de fapt premisă, anume aceea că a predat pârâtului, sub semnătura acestuia de primire, echipamentul menționat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta "" R
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința de mai sus este nelegală și netemeinică față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul la plata indemnizației de concediu de odihnă și primă de vacanță încasate necuvenit pentru anul 2006 și a respins capătul de cerere pentru obligarea pârâtului la plata contravalorii echipamentului de protecție.
Instanța de fond, la primul termen de judecată, a pus în vedere reclamantei să facă dovezi numai cu privire la indemnizația de concediu de odihnă, fără a se solicita alte probe privind contravaloarea echipamentului de protecție.
Cum reclamanta a făcut și dovada cu fișa de evidență a obiectelor de inventar a căror contravaloare o solicită, se impune admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul arătat.
Recursul declarat de reclamantă este întemeiat.
Astfel, obiectul acțiunii de față l-a format obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1128,88 lei, din care 1066 lei cotă parte concediu de odihnă și primă de vacanță necuvenite pe anul 2006, precum și suma de 62,88 lei contravaloare echipament de protecție nepredat la plecarea din societate.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului numai pentru plata indemnizației de concediu și a primei de vacanță, respingând capătul de cerere privind contravaloarea echipamentului de protecție.
Din referatul nr.35836 întocmit de șeful de secție al societății rezultă că la plecarea din societate pârâtul-intimat nu a predat echipamentul de protecție pe care îl deținea și care la data respectivă avea o valoare neamortizată de 51,30 lei RON, la care se adaugă și 3%, rezultând suma totală de 62,88 lei RON.
Întrucât pârâtul a avut în folosință acest echipament de protecție în perioada cât a lucrat la societate, fiind preluat sub semnătură de primire conform fișei de evidență a obiectelor de inventar și nu a făcut dovada restituirii acestuia, instanța de fond trebuia să admită acțiunea și pentru acest capăt de cerere.
Față de cele arătate, în baza art.312 2 Cod procedură civilă, se va admite recursul formulat, se va modifica sentința civilă atacată, în sensul că se va admite acțiunea reclamantei și pentru suma de 62,88 lei reprezentând contravaloare echipament de protecție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - - -., împotriva sentinței civile nr.870 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Modifică sentința se mai sus, în sensul că admite acțiunea și pentru suma de 62,88 lei despăgubiri.
Menține în rest sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./14.02.2008
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
