Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 984/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 984
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 210 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, pentru recurentul pârât, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea motivelor de recurs.
Intimatul reclamant nu se opune probei solicitate.
Apreciind utilă în soluționarea cauzei proba cu înscrisuri, în baza art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează cererea formulată în acest sens.
Se depun trei declarații extrajudiciare și planșe fotografice.
Instanța, pentru a da posibilitate intimatului reclamant să observe înscrisurile depuse, lasă dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns recurentul pârât asistat de avocat și intimatul reclamant.
Intimatul reclamant învederează instanței că a observat actele care au fost depuse la termenul de față.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul pârât, susține că măsurătorile efectuate de expert G au fost eronate, nu a fost măsurată lățimea căii de acces la drumul comunal și nu s-a menționat punctul de plecare pentru a se stabili lățimea căii de acces, fiind efectuate măsurători la locul unde a fost îngustată calea de acces prin mutarea gardului de către celălalt vecin.
Depune concluzii scrise în raport de care solicită în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj pentru a se reface raportul de expertiză, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul reclamant arată că expertul a efectuat corect măsurătorile și solicită respingerea recursului, depunând concluzii scrise în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i lase liberă calea de acces din gospodăria sa spre drumul public, așa cum a fost înființată aceasta în urmă cu peste 50 de ani, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că locuiește în imobilul construit de părinții săi în urmă cu peste 50 de ani pe terenul moștenit de la bunicul patern și că la acel moment exista o cale de acces din drumul public la proprietatea sa, lată de 3,5.
A susținut că în timp, urmare a edificării altor gospodării, printre care și cea a pârâtului, această cale de acces nu a mai fost respectată, iar în urmă cu aproximativ 2 ani pârâtul a ocupat o parte din aceasta prin poziționarea unui gard împrejmuitor, astfel încât, în prezent reclamantul întâmpină dificultăți în transportul recoltei și nutrețurilor pentru animale, atât cu vehiculele cu tracțiune animală, dar mai ales în privința accesului vehiculelor cu tracțiune mecanică.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 616, art. 1890 și art. 1075 Cod civil.
La data de 02.09.2008 pârâtul a formulat o cerere, solicitând ca reclamantul să-i creeze o servitute de trecere, precum și obligarea acestuia la restituirea sumei de 10.000 lei pe care a plătit-o în perioada anilor 1990-1991 pentru o suprafață de teren de 8 ari.
În ședința publică din data de 16 septembrie 2008, pârâtul și-a precizat cererea, arătând că renunță la capătul de cerere privind instituirea unei servituți de trecere,dar că își menține capătul de cerere în pretenții.
Prin sentința civilă nr. 1243 din 16.12.2008, pronunțată de Judecătoria Filiași, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, a fost obligat pârâtul să-și mute gardul dinspre ulița de acces spre gospodăria reclamantului, astfel ca la intrarea în uliță dinspre drumul comunal, aceasta să aibă o lățime de 4. și nu 2,97. cât are în prezent.
A fost admisă în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 501 lei, reprezentând onorariu expertiză.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că reclamantul și pârâtul sunt vecini, iar de acces ce constituie obiectul litigiului figurează în evidențele cadastrale ale Primăriei Orașului F cu o lățime spre DC 1 de 4, iar înspre proprietatea reclamantului de 3. Aceasta reprezintă starea de drept a uliței de acces, după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 55 dosar), expertul având în vedere planul cadastral aflat la Primăria
Că, toți proprietarii de teren vecini ai uliței de acces au datoria de a asigura folosința unei ulițe de acces cu aceste dimensiuni. Or, din măsurătorile efectuate de expertul numit în cauză, cât și de către instanță în cadrul cercetării locale a rezultat că în prezent ulița de acces are în partea dinspre reclamant o lățime de 3, 20 - 3,25, deci mai mult decât ar trebui să aibă conform planului cadastral, în schimb spre drumul comunal ulița a fost îngustată, în prezent având lățimea de 2,97. în loc de 4. cât ar fi trebuit să aibă.
S-a reținut că, din probele administrate a rezultat că cel care a îngustat lățimea acestei ulițe spre drumul comunal este pârâtul, ce și-a poziționat gardul spre această uliță în așa fel încât în prezent folosește și o parte din ulița de acces, această stare de fapt reieșind și din constatările efectuate de către expertul G, ce precizează în cuprinsul raportului de expertiză că înainte de construcția gardului efectuat de către pârât ulița avea o lățime de 4,6. iar această constatare a avut la bază lucrarea de cadastru întocmită pentru imobilul reclamantului.
De asemenea, instanța a mai reținut și faptul că ambele părți au efectuat în timp lucrări la această uliță, reclamantul edificând două țevi pe care însă ulterior le-a tăiat, aspect ce a rezultat din concluziile raportului de expertiză, pârâtul executând un gard cu bordura din beton pe lângă acesta.
În concluzie, instanța a reținut că pârâtul a ocupat prin amplasamentul gardului și o suprafață de 17. din ulița de acces, suprafață identificată prin expertiză și astfel a îngustat ulița spre drumul comunal de la 4. la 2,97. or, această îngustare nu are la bază nici un drept sau titlu legitim al pârâtului.
Totodată, instanța a avut în vedere că obiectul acțiunii este "obligația de a face" prin care reclamantul a solicitat să i se respecte de către pârât dreptul de folosință asupra uliței de acces, așa cum aceasta figurează ca drum public în domeniul Primăriei F, unitate administrativ - teritorială.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că în cauză nu s-a pus în discuție dreptul de proprietate pe care pârâtul l-ar fi încălcat prin ocuparea uliței, drept de proprietate care nu ar fi aparținut de altfel reclamantului, ci orașului F, ca unitate administrativ - teritorială, drept pe care îl are și reclamantul, având în vedere destinația și natura juridică, ca și cale de acces și drept de proprietate publică a acestei ulițe.
Totodată, instanța a constatat că vinovat pentru imposibilitatea folosirii în condițiile în care această uliță a fost destinată ca și cale de acces public se face și reclamantul, devreme ce s-a constatat și expertul a concluzionat, că accesul spre locuința sa cu mijloace de transport mari a fost împiedicat și prin montarea de către acesta a două țevi metalice și a unei borduri de susținere, situație în care, deși s-a constatat că pârâtul a îngustat calea de acces, nu doar acest fapt împiedică accesul către gospodăria reclamantului, ci și propria turpitudine (greșeală) a reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând în esență, că există contradicții între motivarea sentinței și dispozitiv, sentința fiind pronunțată numai pe bază de declarații de martori, fără a ține cont de expertiza tehnică care trebuia refăcută conform hărții cadastrale.
A susținut că stâlpul de lemn de curent electric a fost plantat pe terenul său, că pe ulița de acces se circulă în bune condiții cu căruța, cu tractorul și cu remorca, întrucât un tractor are 2,20, iar o remorcă are 2,40.
Că, așa cum reiese din evidențele primăriei și din cadastrală a comunei, ulița are 4. la intrare din și 3. la intrarea în gospodăria reclamantului, ulița având aceleași dimensiuni și în prezent, numai că expertul nu a ținut cont unde este, ci a luat de bază unde se află acum gardul mutat al lui și că are 2,97.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1243/16.12.2008, pronunțată de Judecătoria Filiași, arătând că hotărârea recurată este conformă cu starea de fapt și de drept a raportului juridic dedus judecății, stabilită pe baza unui amplu probatoriu propus și administrat de instanță, inclusiv a unei cercetări la fața locului.
În ședința publică din 27.03.2009, instanța, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată - obligație de a face, a calificat apel calea de atac incidentă în cauză.
În aceeași ședință publică, instanța a respins cererea apelantului pârât de efectuare a unei noi expertize tehnice având în vedere poziția procesuală a pârâtului în fața primei instanțe când, în ședința publică din 02.12.2008, la interpelarea instanței a învederat că nu dorește refacerea expertizei, precum și aspectul că în fața Judecătoriei Filiașia fost administrat un probatoriu complet.
Prin decizia civilă nr.210 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s- respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, în contradictoriu cu reclamantul .
S-a reținut că, deși apelantul pârât, prin primul motiv de apel invocă o contradicție între considerentele hotărârii și dispozitiv, nu arată în concret în ce constau aceste contradicții, iar tribunalul a constatat că prima instanța a admis acțiunea în parte, motivând atât în fapt cât și în drept de ce a procedat în acest mod, atât cu privire la fondul pretențiilor, cât și cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
Că, deși în cel de-al doilea motiv de apel pârâtul apelant a susținut că instanța a pronunțat sentința numai pe bază de declarații de martori, fără a ține cont de expertiza tehnică, criticile vizează considerentele hotărârii prin care s-au reținut concluziile expertizei efectuate în cauză.
Tribunalul a constatat de asemenea, că prin celelalte motive de apel nu se critică hotărârea pronunțată de Judecătoria Filiași, ci se invocă o altă situație de fapt decât cea reținută prin hotărârea dată de prima instanță, situație de fapt pe care apelantul pârât nu a reușit să o dovedească.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, susținând că Tribunalul Dolja aplicat greșit legea, încălcând dreptul la apărare al recurentului pârât, cât și dreptul de administra probe.
A susținut că, deși prin memoriile depuse la dosar a criticat raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul G și a solicitat refacerea acestei lucrări, cererea sa a fost respinsă atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Dolj și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
A arătat că expertiza tehnică efectuată în cauză cuprinde măsurători eronate, deoarece nu a fost măsurată lățimea căii de acces la drumul comunal și nu s-a menționat punctul de plecare pentru a se stabili lățimea căii de acces, fiind efectuate măsurători la locul unde a fost îngustată calea de acces prin mutarea gardului de către celălalt vecin.
A mai susținut că gardul de beton pe care l-a construit se află pe vechiul amplasament, gardul neavând construită bordură de beton, așa cum se menționează în raportul de expertiză.
Că, nu a înălțat calea de acces printr-o umplutură de pământ, așa cum se arată în raportul de expertiză, că în realitate a construit un șanț care preia apele pluviale și împiedică inundarea terenului proprietatea sa.
Recurentul pârât a învederat că, chiar și în aceste condiții pe ulița de acces se poate circula în bune condiții cu mijloace de transport și utilaje agricole.
Cu privire la depozițiile martorilor audiați în cauză, a arătat că acestea sunt subiective, deoarece martorii sunt prieteni cu intimatul reclamant.
A mai susținut că stâlpul de iluminat a fost plantat pe terenul său de la început și în decursul timpului a fost lăsat ca punct de reper, pentru a se cunoaște întinderea suprafeței necesare accesului la imobile cu un mijloc de transport.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
O primă critică invocată de recurentul pârât vizează încălcarea dreptului la apărare al recurentului și a dreptului de a administra probe, în dovedirea susținerilor formulate.
În motivarea acestei critici recurentul susține că i-au fost încălcate cele două drepturi întrucât, deși a solicitat la instanța de fond refacerea raportului de expertiză, instanța i-a respins cererea în mod nejustificat și mai mult că, deși în apel a formulat cerere expresă pentru administrarea probei cu o nouă expertiză, cererea sa a fost respinsă.
Critica recurentului sub acest aspect este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Raportul de expertiză întocmit la instanța de fond de expert Gaf ost depus la data de 25 noiembrie 2008, astfel că în ședința publică din 2 decembrie 2008 s-a pus în discuția părților lucrarea întocmită de expert, instanța solicitând punctul de vedere al pârâtului cu privire la concluziile expertizei.
La interpelarea instanței, pârâtul a învederat că nu poate afirma că expertul a fost părtinitor și nu dorește refacerea expertizei, astfel încât în mod corect instanța de fond a interpretat că pârâtul a achiesat la concluziile formulate de expert.
În calea de atac a apelului pârâtul a criticat hotărârea primei instanțe, susținând că se impunea refacerea expertizei de specialitate pentru lămurirea situației de fapt cu privire la calea de acces în litigiu.
În raport de materialul probator al dosarului, îndeosebi conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, dar și declarația pârâtului consemnată expres în încheierea de ședință din 2 decembrie 2008, Tribunalul Dolja reținut că la prima instanță au fost administrate probe suficiente pentru lămurirea sub toate aspectele a litigiului, astfel încât nu se impune refacerea probatoriului în condițiile art. 295 alin. 2 Cod pr. civilă.
În raport de textul de lege citat, instanța de apel poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea de probe noi propuse în condițiile art. 292 Cod pr. civilă, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Normele legale menționate sunt de natură dispozitivă, și nu imperativă, astfel încât instanța de apel investită cu o cerere de refacere sau completare a probatoriilor, poate aprecia asupra oportunității probei solicitate și ca o consecință poate încuviința, sau dimpotrivă, poate respinge cererea formulată.
Tribunalul Dolja aplicat corect dispozițiile art. 295 alin. 2 Cod pr. civilă, astfel încât nu se poate reține că recurentului pârât i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Criticile referitoare la modalitatea de efectuare a măsurătorilor de către expertul G sunt neîntemeiate, câtă vreme pârâtul a achiesat la concluziile formulate de expert la instanța de fond, iar punctul său de vedere a fost consemnat expres în încheierea din 2 decembrie 2008.
De altfel, aceste susțineri împreună cu toate celelalte susțineri referitoare la probatoriul administrat în cauză, vizează aspecte de netemeinicie ale hotărârii criticate, aspecte ce nu mai pot fi cenzurate în calea de atac a recursului, în prezent neexistând temei legal pentru exercitarea controlului judiciar, ca urmare a abrogării dispozițiilor art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă prin OUG nr.138/2000.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârât este nefondat, astfel că în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 210 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
15.10.2009
Jud..St.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
