Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.99
Ședința publică din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanții domiciliată în P, str.- -.202,.D,.62, județ P, ambii domiciliați în P,-,.28,.B,.23, județ P și, Scăieni, Calea la Unitatea de Asistență Medico-Socială, județ P împotriva sentinței civile nr. 939 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local cu sediul în P,--4, județ P, Municipiul P prin primar, cu sediul în P,--4, județ P, SA, cu sediul în P,-, județ P, SC GRUP INSTALAȚII cu sediul în P,-, județ P, SC AUTO cu sediul în P-, județ P, SC AS cu sediul în P-, județ P, S C CABLUL SA cu sediul în P-, județ P, SC - de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Distribuție Muntenia Nord SA, cu sediul în P,-, județ P, SC JG ). cu sediul în P,-, județ P și SC JG ). - prin administrator, cu sediul în P, nr.95, -.2, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 5 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 12 mai 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr. 2887/03.03.2006 la udecătoria Ploiești, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea
pârâtului să le lase în deplină proprietate și pașnică, liberă folosință și posesie, terenul de 8463 mp. situat în P,-, jud.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că autorii lor și au fost proprietarii terenului sus menționat, teren preluat abuziv de către stat în anul 1950,când au fost evacuați din imobil și demolată construcția.
La data de 05.04.2006, pârâtul formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care reclamanții nu dețin un act de proprietate cu privire la terenul în litigiu ce aparținut lui, care figurează în evidențe ca proprietar, iar reclamanții nu pot pretinde pe calea dreptului comun restituirea în natură imobilului atât timp cât există 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 7137/04.10.2006 a Judecătoriei Ploieștia fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Prahova, motivându-se că valoarea terenului în litigiu indicata provizoriu de reclamanți este de 2 milioane dolari, depășind 5 miliarde ROL, caz în care în baza art. 2 pct.l, lit. cod pr. civilă, competent să soluționeze cauza este Tribunalul Prahova și nicidecum Judecătoria Ploiești.
Primindu-se dosarul la ribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr. 8983/105/19.10.2006.
La data de 09.01.2007, instanța a unit excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a inadmisibilității acțiunii cu fondul, în condițiile în care pentru soluționarea acestora erau necesare probe comune fondului.
Prin încheierea din 09.01.2007, instanța având în vedere cererea reclamanților, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâte a SA P, a Municipiului P, iar la data de 30.01.2007 reclamanții au solicitat introducerea în cauză SA (fosta SC SA), SC Grup Proiectare Instalații, SC Auto, SC AS, SC Românesc SA, SC - de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Distribuție Muntenia Nord SA P, motivându-se că aceste societăți folosesc terenul în litigiu, caz în care la 06.02.2007 instanța a dispus introducerea în cauză societăților sus menționate în calitate de pârâți.
La data de 10.05.2007, pârâta P formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, atât timp cât nu are în proprietate nici o suprafață de teren și a înstrăinat construcțiile pe care le deține SC JG SRL
La data de 03.04.2007 reclamanții și-au precizat și completat acțiunea, menționând că terenul în litigiu este situat în P,- fost Calea și aparținut autorilor lor timp de 10 ani,fiind edificată pe acest teren și o casă în perioada 1939-1940 și demolată ulterior.
La data de 15.05.2007, pârâta SC - de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Distribuție Muntenia Nord SA Paf ormulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive atât timp cât nu deține un titlu de proprietate asupra terenului în litigiu, solicitând și
respingerea acțiunii, motivând că reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.
In ședința publică din 15.05.2007, instanța având în vedere cererea reclamanților, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC JG ). SRL
La data de 22.06.2007 pârâta SC JG ). SRL a formulat o întâmpinare prin care a arătat că este proprietara construcțiilor situate în P,- în baza contractului de vânzare- cumpărare nr. 326/2007 și că reclamanții nu pot pretinde un drept de folosință asupra terenului pe care se află amplasate aceste construcții.
La data de 26.06.2007, instanța a unit excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SA P și SC SA - cu fondul fiind necesare probe care erau comune fondului.
La data de 22.01.2008 reclamanții și-au precizat și completat acțiunea în sensul că terenul în litigiu are suprafața de cca. 8 ha, fiind situat în P,-,pe care înțeleg să-l revendice în prezenta cauză.
In cauză s-au administrat probe cu acte, interogatoriu și o expertiză tehnică - topometrică.
Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr. 939 din 18 martie 2008 prin care a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a inadmisibilității acțiunii acestora, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC P, SC SA _ de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice.-
Totodată, a respins acțiunea precizată și completată, inclusiv la 22.01.2008,ca neîntemeiată, luând act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit actelor de stare civilă existente la dosar, adreselor nr. 1755/2006, -/2005, certificatului de moștenitor nr. 248/05.06.2007, de pe urma defuncților - decedat la 20.02.1972 și - decedată la 22.06.1996, au rămas ca moștenitori legali reclamanții în calitate de copii,iar în perioada 30.03.1953- 31.03.1962 cei doi defuncți au figurat înscriși în evidențele persoanelor cu domiciliul în P,-, adresă la care a domiciliat și reclamantul în perioada 14.09.1957- 05.12.1960, după care defuncții au domiciliat în perioada 31.03.1962 - 13.09.1966 în P,-, -.43 și în P,-,.43 în perioada 13.09.1966- 25.01.1967.
In cuprinsul adreselor nr. 1920/2006, 1919/2006, 652/2006, -/2004, 368/2004, 35/2005, -/2005, -/2006, 8478/2005, foii matricole din perioada 1955- 1957 s-a menționat că nu există date în evidențele fiscale de-a lungul timpului cu privire la imobilul situat în P,-, figurând înscris în evidențele fiscale în perioada 1955-1957 cu imobilul sus menționat numitul, în calitate de persoană căreia i- aparținut imobilul, neexistând autorizație de construcție pentru acest imobil în perioada 1950-1962, imobil care nu figurează printre exproprierile de terenuri din anul 1962 din P, caz în care nu există documente privind situația juridică a imobilului.
In baza dispoziției nr. 712/14.08.1964 emisă de Consiliul de Miniștri al P Romane, Decretului nr. 661/14.07.1967 s- aprobat scoaterea din circuitul agricol a terenului de 3430 mp. situat pe DN nr.l P - Câmpina la Km 65,200, teren ce a fost expropriat, trecându-se în proprietatea statului un teren în suprafață de 1658 mp. situat in P,-, proprietatea Cooperativei Agricole de Producție 40 a cu sediul în Com. - inclusiv pe teritoriul administrativ al Orașului P, teren ce a fost transmis pe durată nedeterminată în folosință Cooperativei Meșteșugărești-
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 326/16.01.2007 a vândut pârâtei SC JG ). SRL P construcțiile situate în P,-, având o hală de producție cu parter și etaj, 2 ateliere de tinichigerie, un atelier diagnoza și casierie, un magazin, un depozit, o metalică demontabilă, o magazie, utilaje, punct termic și magazie, fierărie și magazie, copertină, amplasate pe un teren de 6483,27 mp. proprietate de stat ce nu a făcut obiectul vânzării- cumpărării în schimbul sumei de 220.000 euro.
Potrivit raportului de expertiză tehnică-topometrică ing. reieșit că terenul în litigiu este situat în P-, având suprafața totală de 8471 mp. pe care se află amplasate construcțiile folosite de SC JG ). P, SC AS, SC Auto P, teren descris în dispoziția din 14.08.1964 având același amplasament cu terenul descris în Decretul 661/1967.
Dispozițiile art.480 cod civil, stipulează că dreptul de proprietate presupune exercitarea cumulativă următoarelor prerogative, respectiv dreptul de a întrebuința bunul potrivit destinației sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că în perioada 1955- 1957, a figurat înscris în evidențele fiscale în calitate de proprietar al imobilului situat în P,-, având teren de 400 mp și o construcție - numitul, însă în evidența persoanelor au figurat ca având domiciliile în imobilul sus menționat în perioada 26.01.1953- 31.03.1962, autorii reclamanților și, după care în baza dispoziției nr.712/1964, Decretului nr. 661/1967, terenul de 1658 mp. situat în P,- a fost expropriat de la Agricolă de Producție a 4o a și trecut în proprietatea statului, fiind transmis spre folosință nedeterminată Cooperativei Meșteșugărești
Ca atare, atât timp cât reclamanții pretind un drept de proprietate asupra terenurilor de 8471 mp. și de cca. 8 ha. situate în P,- și nu există nici un act care să ateste vreun drept de proprietate asupra terenurilor sus menționate în favoarea autorilor reclamanților și reclamanților înșiși, înseamnă că aceștia nu sunt proprietarii celor doua terenuri mai ales că sarcina dovezii dreptului de proprietate aparține reclamanților și nicidecum pârâților.
De altfel, nu există nici un act care să ateste că imobilele în litigiu au figurat vreodată pe numele autorilor reclamanților sau pe numele reclamanților și că aceste terenuri au fost preluate abuziv de la aceștia, caz în care, în lipsa unei asemenea
dovezi,reclamanții nu pot pretinde un drept de proprietate asupra terenurilor în litigiu.
Faptul că la dosar există declarații extrajudiciare ale unor martori conform cărora autorii reclamanților ar fi deținut terenurile în litigiu și că autorii reclamanților au avut domiciliile în perioada 1953-1962 în imobilul situat în P-, inclusiv și reclamantul în anumite perioade de timp, nu înseamnă în mod automat că imobilele în litigiu sunt proprietatea reclamanților deoarece pe de o parte declarațiile sus menționate nu constituie dovezi ale dreptului de proprietate, dovada care se face cu un act de proprietate și nu cu declarațiile unor martori, iar pe de altă parte domicilierea autorilor reclamanților în imobilele în litigiu într-o anumită perioadă de timp nu reprezintă o dovadă a dreptului de proprietate ci o simplă stare de fapt privind folosința la un anumit moment dat a imobilului de către autorii reclamanților.
Prin urmare, prima instanța, având în vedere aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 480 cod civil, în sensul că reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilelor în litigiu, a respins acțiunea precizată și completată inclusiv la 22.01.2008, ca neîntemeiată.
De asemenea, primainstanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a inadmisibilității acțiunii acestora, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC P, SC SA - de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice, deoarece pe de o parte reclamanții pot formula în principiu o acțiune în revendicare pe cale judecătoreasca pretinzând că sunt proprietarii imobilelor în litigiu, având deci calitate procesuală activă, iar pe de altă parte și pârâtele sus menționate au calitate procesuală pasivă atât timp cât folosesc terenurile în litigiu, urmând ca reclamanții să-și dovedească dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu.
S- luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art.282 și urm.Cod pr.civilă, susținând în esență că instanța nu și-a îndeplinit rolul activ prevăzut de art.192-130 Cod pr.civilă pentru stabilirea adevărului și nu a administrat toate probele solicitate de aceștia, conform obiectului cererii inițiale și completărilor ulterioare.
Astfel, arată apelanții reclamanți,cererea de chemare în judecată se referă la revendicarea suprafeței de teren de 8463 mp. dar ulterior prin cererea de la pagina 44, au arătat că terenul este mult mai mare, instanța neanalizând această cerere,deși era obligată să ceară eventual explicații suplimentare părților, această suprafață fiind identificată ulterior prin expertiza efectuată la fața locului,ce a constatat că cei 8471 mp se învecinează cu restul proprietății autorului reclamanților.
Cererea inițială și completarea au fost respinse pe fond, fără să se completeze expertiza inițială tehnică,deci cu proba incompletă, contrar art.129 și 138 pct.2 Cod pr.civilă care se referea la suplimentare probelor ce rezulta din dezbateri și rolul activ al instanței în a stabili adevărul.
Mai arată reclamanții că instanța a respins în mod greșit proba cu martori,prin care se făcea dovada că autorul acestora a cumpărat terenul de circa 8 ha în anul 1922, l-a stăpânit și a făcut casa unde a locuit cu familia, de unde în anul 1962 au fost expropriați, cu motivarea că proprietatea se dovedește numai cu act scris.
Au mai arătat reclamanții că au avut o chitanță de mână încheiată de fostul proprietar pe care au dat-o primului avocat ales,care nu a mai restituit-o, dar chiar dacă nu ar fi avut această chitanță, valabilitatea înstrăinării unui imobil este dată de simpla înțelegere a părților conform art. 1295 și urm.Cod civil, cu atât mai mult cu cât autorul acestora a stăpânit peste 30 de ani ca proprietar terenul, cultivându-l și construind casa unde a locuit cu familia, astfel că dovada proprietății autorului reclamanților și a stăpânirii de fapt a terenului nu se putea face decât cu martori, dovada uzucapiunii făcându-se cu orice probă.
În acest sens, susțin reclamanții, au depus la dosar dovada că au figurat în evidențele din anul 1953-1962, apoi la bloc unde au fost mutați silit, până în anul 1953 deși au figurat că au plătit impozitul la Românesc și apoi la primărie s-a refuzat orice relație și act ce atesta această situație, în plus primăria depunând o foaie pentru plata impozitelor de către un anume, act care este combătut de adresa Poliției Comunitare care arată că apelanții reclamanți locuiau aici până în 1962 prin luarea în evidență din 1953.
Pentru aceste considerente solicită admiterea cererii de completare a probelor cu extinderea expertizei topo, cu martori cu relații de la Finanțe pentru cazul exproprierii și verificarea în Arhivele Locale a evidenței proprietății, cât și alte probe pentru a se stabili adevărul.
Intimata pârâtă SC Românesc SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și,pe cale de consecință, menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Susține intimata pârâtă că instanța de fond a analizat cererea completatoare/precizatoare depusă de reclamanți la 22.01.2008 și în mod corect a respins cererea acestora de completare a expertizei deoarece a analizat această cerere și a respins-o temeinic motivat,având în vedere că reclamanții pretind un drept de proprietate asupra terenurilor de 8471 mp. și de circa 8 ha, deși nu există nici un act care să ateste vreun drept de proprietate asupra terenurilor sus menționate în favoarea autorilor reclamanților și reclamanților înșiși, astfel că aceștia nu sunt proprietarii celor două terenuri, mai ales că sarcina probei dreptului de proprietate aparține reclamanților și nicidecum pârâților.
Mai susține intimata pârâtă că expertul a efectuat lucrarea pe baza actelor existente la dosar, iar la momentul dispunerii expertizei instanța a ținut seama de faptul că obiectul acțiunii vizează un teren de circa 8000 mp. și nu de 8 ha. cerere formulată după circa 2 ani de zile, iar la primul termen după depunerea lucrării reclamanții nu au formulat obiecțiuni și nici nu au solicitat o nouă expertiză, în condițiile art.212 alin.2 Cod pr.civilă.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a respins,în lipsa oricărui înscris care să ateste dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului revendicat, proba cu martori solicitată de către aceștia,respingând acțiunea ca neîntemeiată.
Prin actele depuse de către reclamanți, aceștia au dovedit doar faptul că sunt succesorii numiților și și că în perioada 1953- 1962 autorii lor au domiciliat în P,-.
extrajudiciare depuse în cauză, ca de altfel însăși proba cu martori (chiar în ipoteza în care ar fi fost admisă) nu constituie, în mod singular, o dovadă a dreptului de proprietate,drept ce se poate dobândi prin contract sau convenția
translativă sau constitutivă de drepturi, succesiune legală, succesiune testamentară, uzucapiune sau prescripția achizitivă, accesiune, posesie de bună credință a bunurilor mobile, tradițiune, ocupațiune, iar probarea acestor operațiuni juridice făcându-se de regulă prin act scris.
În speță, s-a susținut dobândirea de către autorii reclamanților a unui drept de proprietate asupra terenului revendicat, prin contract de vânzare cumpărare, fără a se face vreo dovadă scrisă a dobândirii în acest mod.
În cererea de apel, reclamanții apelanți au adus în discuție, ca mod de dobândire a proprietății de către autorii lor asupra terenului în litigiu, pe de-o parte, contractul translativ de proprietate (ce ar fi fost încheiat în anul 1922) și,pe de altă parte, pentru prima oară în derularea procesului, uzucapiunea (în subsidiar).
Forma ad probationem este acea cerință care constă în întocmirea unui înscris care să probeze actul juridic civil, formă care este obligatorie, nerespectarea ei atrăgând sancțiunea inadmisibilității dovedirii actului cu alt mijloc de probă.
Astfel, existența unui contract translativ de proprietate asupra unei suprafețe de 8 ha de teren ( a cărei valoare, chiar în epocă, nu putea fi mai mică de 250 lei )trebuie dovedită cu un înscris, reclamanții nefăcând o asemenea dovadă, neprezentând un contract de vânzare cumpărare și nici un alt document din care să rezulte eventual un preț mai mic de 250 lei care să justifice lipsa formei scrise a contractului.
În ceea ce privește uzucapiunea, aceasta nu operează ope legis, posesorul care dorește să beneficieze de efectele prescripției achizitive fiind dator ca,pe cale de acțiune sau de excepție, să ceară instanței de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să constate intervenția uzucapiunii. Prin urmare, dovada intervenirii uzucapiunii este o hotărâre judecătorească care să constate acest fapt. Ori, în cauză reclamanții apelanți nu au depus la dosar până în prezent o asemenea hotărâre,iar prezentarea ca argument în susținerea apelului a uzucapiunii de 30 de ani este o dovadă în plus a inexistenței unui alt titlu de proprietate asupra terenului revendicat.
Arată intimata pârâtă că SC Românesc SA este titulara dreptului de proprietate asupra terenului situat în P,-93, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0476/-, prin care s-a stabilit că suprafața de teren de 71541 mp este în proprietatea exclusivă a societății, a fost emis de Ministerul Industriilor cu respectarea și în baza prevederilor Legii nr.15/1990 și a HG nr. 834/1991,fiind titlul de proprietate al subscrisei, drept care a fost întabulat în cartea funciară nr.1172 a orașului P prin încheierea nr. 3419/24.12.1999, societatea figurând și în evidențele fiscale ale orașului P cu bunurile imobile situate în P,-93 - cu impozitele achitate la zi.
Prin încheierea nr. 24225/9.04.2008,Oficiul de cadastru și publicitate Imobiliară Paî ndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul încheierii nr. 3419/1999 în sensul că suprafața totală a terenului este de 66041 mp. sub 3 din cartea funciară cu nr. 1172
Invocă intimata pârâtă pe cale de excepție, ca mod subsidiar de dobândire a dreptului proprietății, uzucapiunea de 10 ani, având în vedere existența unui just titlu în temeiul către societatea să se considere proprietarul de drept al terenului și posesia
de bună credință asupra terenului pe o perioadă neîntreruptă de timp de minim 10 ani, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1895, 1897 alin.1 și urm. Cod civil.
Cu privire la cererea apelanților de completare a expertizei pentru suprafața de 8 ha., câtă vreme aceștia nu și-au dovedit dreptul de proprietate nici pentru suprafața de 8000 mp. această probă nu e concludentă, pertinentă și utilă cauzei.
Si intimata pârâtă SC de Distribuție a Energiei Electrice Distribuție Muntenia Nord SA a formulat întâmpinare în conformitate cu dispozițiile art. 115-117 Cod pr.civilă, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
Arată intimata pârâtă că în mod corect a reținut instanța de fond că nu există nici un act care să ateste vreun drept de proprietate asupra terenurilor sus menționate în favoarea autorilor reclamanților și reclamanților înșiși, mai mult decât atât instanța a reținut că nu există nici un act care să ateste că imobilele în litigiu au figurat vreodată pe numele autorilor reclamanților sau pe numele reclamanților și că aceste terenuri au fost preluate abuziv de la aceștia, caz în care, în lipsa unei asemenea dovezi, apelanții reclamanți nu pot pretinde un drept de proprietate asupra terenurilor în litigiu.
În legătură cu susținerile apelanților reclamanți că instanța de fond a respins în mod greșit proba cu martori, învederează intimata pârâtă că potrivit art.1191 alin.1 Cod civil, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată.
Ori, apelanții au susținut în fața instanței de fond că autorii lor au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu, prin vânzare cumpărare, fără însă a dovedi acest lucru în forma cerută pentru probarea actului juridic civil, astfel că în mod corect instanța de fond a respins proba cu martori reținând că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu și a respins acțiunea precizată și completată ca neîntemeiată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topografică care să identifice și să poziționeze pe schiță de plan întreaga suprafață de teren revendicată de reclamanți(fila 190 ).
Curtea,examinând sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile fomulate, având în vedere și dispozițiile legale incidente în cauză,constată că acesta e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanță a reținut în mod corect că potrivit actelor de stare civilă existente la dosar, adreselor nr. 1755/2006, -/2005, certificatului de moștenitor nr. 248/05.06.2007, de pe urma defuncților - decedat la 20.02.1972 și - decedată la 22.06.1996, au rămas ca moștenitori legali apelanții-reclamanți în calitate de copii,iar în perioada 30.03.1953- 31.03.1962 cei doi defuncți au figurat înscriși în evidențele persoanelor cu domiciliul în P,-, adresă la care a domiciliat și apelantul-reclamant în perioada 14.09.1957- 05.12.1960, după care defuncții au domiciliat în perioada 31.03.1962 - 13.09.1966 în P,-, -.43 și în P,-,.43 în perioada 13.09.1966- 25.01.1967.
De asemenea,a dat eficiență și adreselor nr. 1920/2006, 1919/2006, 652/2006, -/2004, 368/2004, 35/2005, -/2005, -/2006, 8478/2005, foii matricole din perioada 1955- 1957 în care s-a menționat că nu există date în evidențele fiscale de-a lungul timpului cu privire la imobilul situat în P,-, figurând înscris în evidențele fiscale în perioada 1955-1957 cu imobilul revendicat numitul, în calitate de persoană căreia i- aparținut imobilul, neexistând autorizație de construcție pentru acest imobil în perioada 1950-1962, imobil care nu figurează printre exproprierile de terenuri din anul 1962 din P, caz în care nu există documente privind situația juridică a imobilului.
Totodată, în baza dispoziției nr. 712/14.08.1964 emisă de Consiliul de Miniștri al P Romane, Decretului nr. 661/14.07.1967 s- aprobat scoaterea din circuitul agricol a terenului de 3430 mp. situat pe DN nr.l P - Câmpina la Km 65,200, teren ce a fost expropriat, trecându-se în proprietatea statului un teren în suprafață de 1658 mp. situat in P,-, proprietatea Cooperativei Agricole de Producție 40 a cu sediul în Com. - inclusiv pe teritoriul administrativ al Orașului P, teren ce a fost transmis pe durată nedeterminată în folosință Cooperativei Meșteșugărești-
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 326/16.01.2007 a vândut pârâtei SC JG ). SRL P construcțiile situate în P,-, având o hală de producție cu parter și etaj, 2 ateliere de tinichigerie, un atelier diagnoza și casierie, un magazin, un depozit, o metalică demontabilă, o magazie, utilaje, punct termic și magazie, fierărie și magazie, copertină, amplasate pe un teren de 6483,27 mp. proprietate de stat ce nu a făcut obiectul vânzării- cumpărării în schimbul sumei de 220.000 euro.
Potrivit raportului de expertiză tehnică-topometrică ing. reieșit că terenul în litigiu este situat în P-, având suprafața totală de 8471 mp. pe care se află amplasate construcțiile folosite de SC JG ). P, SC AS, SC Auto P, teren descris în dispoziția din 14.08.1964 având același amplasament cu terenul descris în Decretul 661/1967.De asemenea,prin raportul de expertiză efectuat în apel a fost identificat întreg terenul revendicat de apelanții-reclamanți.
În aceste condiții,în mod just prima instanță a reținut, raportat la probele administrate în cauză, că în perioada 1955- 1957 a figurat înscris în evidențele fiscale în calitate de proprietar al imobilului situat în P,-, având teren de 400 mp și o construcție - numitul, după care în baza dispoziției nr.712/1964, Decretului nr. 661/1967, terenul de 1658 mp. situat în P,- a fost expropriat de la Agricolă de Producție a 4o a și trecut în proprietatea statului, fiind transmis spre folosință nedeterminată Cooperativei Meșteșugărești
Ca atare, aprecierea primei instanțe în sensul că,deși reclamanții pretind un drept de proprietate asupra terenurilor de 8471 mp. și de cca. 8 ha. situate în P,- iar în evidența persoanelor au figurat ca având domiciliile în imobilul sus menționat în perioada 26.01.1953- 31.03.1962 autorii acestora și, câtă vreme nu există nici un
act care să ateste vreun drept de proprietate asupra terenurilor sus menționate în favoarea autorilor reclamanților și reclamanților înșiși, înseamnă că aceștia nu sunt proprietarii celor doua terenuri, sarcina dovezii dreptului de proprietate aparținând apelanților- reclamanți,își are deplin suport probator.
Așadar, câtă vreme nu există nici un act care să ateste că imobilele în litigiu au figurat vreodată pe numele autorilor apelanților-reclamanți sau pe numele apelanților-reclamanți și că aceste terenuri au fost preluate abuziv de la aceștia, ei nu pot pretinde un drept de proprietate asupra terenurilor în litigiu,împrejurarea că raportul de expertiză efectuat în prima fază procesuală a identificat doar suprafața de cca 8000 mp neavând relevanță în cauză.
În mod corect prima instanță a reținut că declarațiile extrajudiciare depuse la dosar conform cărora autorii reclamanților ar fi deținut terenurile în litigiu și că au avut domiciliile în perioada 1953-1962 în imobilul situat în P-, inclusiv reclamantul în anumite perioade de timp, nu fac dovada proprietății imobilelor în litigiu deoarece potrivit art..1191 alin.1 Cod civil, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată.
Din acest considerent,în mod just instanța de fond a respins proba cu martori reținând că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu.
În consecință,apreciind ca temeinică și legală sentința recurată,în baza art. 296 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 939/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de reclamanții domiciliată în P, str.- -.202,.D,.62, județ P, ambii domiciliați în P,-,.28,.B,.23, județ P și, Scăieni, Calea la Unitatea de Asistență Medico-Socială, județ P împotriva sentinței civile nr. 939 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local cu sediul în P,--4, județ P, Municipiul P prin primar, cu sediul în P,--4, județ P, SA, cu sediul în P,-, județ P, SC GRUP INSTALAȚII cu sediul în P,-, județ P, SC AUTO cu sediul în P-, județ P, SC AS cu sediul în P-, județ P, S C CABLUL SA cu sediul în P-, județ P, SC - de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Distribuție Muntenia Nord SA, cu sediul în P,-, județ P, SC
JG ). cu sediul în P,-, județ P și SC JG ). - prin administrator, cu sediul în P, nr.95, -.2, județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. MP/BA
16 ex./01.06.2009
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Elisabeta Gherasim
