Legea 112/1995. Sentința 2/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 5663,-.
SENTINȚA NR. 2
Ședința publică din data de 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind pronunțarea asupra sesizării formulată în baza Legii nr. 115/1996 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe cercetații, toți domiciliați în S, str. -,. 1,. A,.12, județul O, domiciliată în S, -, - B 8,. A,. 1, județul O, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în S,-, județul O, cauză venită spre rejudecare, după casare, potrivit deciziei nr. 2081/12 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 2 februarie 2010, când a dat următoarea sentință:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 15 iunie 1999, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiovaa sesizat Comisia de cercetare a averilor constituită potrivit Legii 115/1996 pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru cercetarea averii dobândite în perioada 1 ianuarie 1994 - 31 decembrie 1998 de, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul O l
S-a arătat că magistratul a dobândit în nume personal sau pentru membrii familiei sale, și, fiică și fiu, bunuri care nu puteau fi achiziționate din veniturile legale realizate de acesta.
Comisia de cercetare constituită potrivit Legii 115/1996 prin Ordonanța nr. 1/12 aprilie 2000 a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Craiova, reținând că cercetatul nu a dobândit licit bunurile proprietate exclusivă sau în cotă parte.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, investită cu soluționarea cauzei prin strămutare, prin sentința civilă nr. 4/7 martie 2002, a dispus închiderea dosarului privind pe cercetatul, reținând că acesta a justificat dobândirea licită a bunurilor.
Împotriva sus menționatei sentințe a Curții de APEL PLOIEȘTIa declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, și a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9,10 Cod procedură civilă.
A susținut că: în mod greșit s-a reținut valoarea bunurilor la suma de 1.087.897.534 lei în loc de 1.323.060.374 lei cum a rezultat din raportul de expertiză; că veniturile au fost justificate numai pentru suma de 429.127.868 lei.
A mai arătat recurenta că activitatea de prestări servicii în agricultură și vânzarea de animale și păsări sunt incompatibile cu funcția de procuror.
S-a mai susținut și că activitatea de prestări servicii și comerț s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale privind impozitul pe venit.
Prin decizia civilă nr. 4876/19 nov. 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 4/7 martie 2002 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, s-a apreciat că pentru a se putea stabili dacă în speță averea supusă controlului avea caracter ilicit sau că proveniența bunurilor era justificată, se impunea ca, în raport de dobândirea bunurilor, determinarea să se fi făcut pe perioade de timp, stabilindu-se valorile la care au fost obținute și veniturile realizate de cel cercetat în acele diviziuni temporale. De asemenea s-a apreciat că verificarea se putea extinde și asupra averii și veniturilor celuilalt soț, precum și asupra bunurilor de valoare realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către ascendenți, descendenți, frați, surori și afini de același grad, precum și cele transmise cu titlu gratuit către orice persoană.
Prin decizia civilă nr. 12/12 septembrie 2005 Curtea de APEL PLOIEȘTIa hotărât în baza disp. art. 18 din Legea 115/1996 modificată și completată prin OUG 24/2004 închiderea dosarului privind pe cercetatul.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că pe linia deciziei de casare s-a impus efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele: stabilirea elementelor active și pasive ale patrimoniului cercetatului; stabilirea bunurilor numiților și ( copii cercetatului), dacă aceștia au început să obțină venituri, sursa provenienței acestora în cadrul perioadei mai sus menționate; stabilirea veniturilor obținute de cercetat ca urmare a activității desfășurate în agricultură, precum și a comercializării de animale și păsări; determinarea impozitului pe venit aferent datorat și neachitat bugetului statului și majorările de întârziere.
Din documentele avute în vedere de către expert s-a reținut că în perioada supusă verificării cercetatul a obținut, pe lângă veniturile salariale, venituri din valorificarea cerealelor rezultate din executarea de prestări servicii. De asemenea,în perioada respectivă cercetatul a contractat împrumuturi bancare ce au avut ca destinație cumpărarea de imobile.
Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză au fost că pentru veniturile obținute de cercetat ca urmare a activității desfășurate acesta nu datora impozit.
Această concluzie a fost confirmată și de sentința civilă nr. 237/5 iulie 2002 a Tribunalului Olt devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 788/8 oct. 2002 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a anulat procesul verbal de constatare nr. 8534/6 febr. 2020 prin care s-a stabilit în sarcina lui pentru perioada 1994/1998 impozit pe venit de 201.947.916 lei, majorări de întârziere la suma de 704.166.764 lei, penalități în cuantum de 3.029.219 lei.
Pe aceeași linie a deciziei de casare, la efectuarea verificărilor s-au avut în vedere bunurile dobândite de cercetat în proprietate exclusivă sau în cotă parte cu copiii săi, și numita, precum și bunurile dobândite în nume propriu de copii cercetatului.
Împotriva sentinței civile nr. 12/12 sept. 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, au declarat recurs în termen legal Direcția Generală a Finanțelor Publice O în numele Ministerului Finanțelor Publice și cercetații, și.
În recursul său, DGFP Oaa rătat că instanța nu a respectat îndrumările deciziei de casare pronunțată de ÎCCJ referitoare la justificarea provenienței bunurilor de către cercetat, în raport de dobândirea bunurilor, pe perioade de timp, valorile obținute și veniturile realizate pe unități temporale.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond nu a procedat la extinderea verificării persoanelor interpuse, ascendenți, frați, surori, celălalt soț, afini, precum și alte bunuri transmise cu titlu gratuit către orice persoană, așa cum s-a dispus prin decizia de casare. A solicitat admiterea recursului său și respingerea recursului declarat de cercetați.
Prin recursul lor, cercetații, și au susținut că instanța în mod greșit a respins cererea de acordarea cheltuielilor de judecată, astfel s-a încălcat dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Au mai susținut recurenții că, în raport cu prevederile Legii nr. 115/ 1996, în mod nejustificat instanța a dispus introducerea în cauză a lui, și; că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu a indicat dovezile pe se întemeia solicitarea de cercetare a lui, deși legea prevedea această obligație. Au solicitat admiterea recursului lor, respingerea recursului declarat de DGFP
Prin decizia civilă nr. 2081/27 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au admis recursurile declarate de DGFP O în numele Ministerului Finanțelor Publice și de cercetații, și. S-a casat sentința civilă nr. 12/12 sept. 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, ÎCCJ reținut și constatat în ceea ce privește recursul declarat de DGFP O că, potrivit art. 315 alin.1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În speță, Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus completarea probatoriului cu o expertiză, neconformându-se însă îndrumărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție care a dispus că pentru soluționarea pricinii se impunea stabilirea a două subperioade: anterioară datei de 28 oct. 1996 și posterioară acestei date, iar pentru prima subperioadă se impunea să se fi stabilit dacă cercetatul a avut și anterior datei de 28 oct. 1996 obligația declarării averii, pentru a se putea verifica dacă procedura Legii 115/1996 era aplicabilă primei subperioade.
S-a constatat însă că obiectivele din raportul de expertiză nu au cuprins stabilirea elementelor active și pasive ale patrimoniului cercetatului pentru perioada posterioară datei de 28 oct. 1996, precum și stabilirea existenței sau nu a obligației cercetatului cu privire la declararea averii, anterior datei de 28 oct. 1996 pentru a se fi putut verifica dacă procedura Legii 115/1996 era aplicabilă, cu toate că, prin decizia de casare s-au dat îndrumări tocmai în sensul lămurii acelor împrejurări.
Totodată s-a constatat de către ÎCCJ că motivarea cu care Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins obiecțiunile la raportul de expertiză a fost lapidară, s-a reținut, în practicaua deciziei, doar că" expertul a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de instanță pe linia deciziei de casare și care coincid cu cele ale DGFP O", deși aspectele invocate prin obiecțiuni s-ar fi impus a fi verificate.
Așa fiind s-a constatat de către ÎCCJ că recursul formulat de DGFP Oaf ost fondat.
Ca urmare a admiterii recursului declarat de DGFP O în numele Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român s-a admis și recursul declarat de cercetați, motivul de recurs care a vizat cheltuielile de judecată urma a fi examinat cu prilejul rejudecării cauzei.
Pe linia deciziei de casare, în considerarea dispoz.art.315 (3) Cod pr.civilă, instanța de trimitere a dispus prin încheierea din 23 ianuarie 2009 efectuarea unei noi expertize contabile pentru stabilirea elementelor active și pasive ale patrimoniului cercetatului având în vedere cele două perioade: anterioară datei de 28 octombrie 1996 și posterioară acestei date.
Lucrarea a fost întocmită de expert .
Analizând materialul probator administrat, Curtea reține și constată următoarele:
În speță, prin decizia de casare pronunțată de, s-a stabilit sub un prim aspect ca instanța de rejudecare să verifice dacă procedura Legii nr.115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere este aplicabilă pentru perioada anterioară datei de 28 oct. 1996.
Este evident că în cauză perioada care se impune fi verificată privind averea dobândită de cercetat este cea de la apariția Legii nr.115/1996 - 28 octombrie 1996 întrucât legea nu retroactivează, principiu înscris în art.15(2) din Constituția României potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Cu referire la perioada ce se impune a fi verificată, respectiv subperioada posterioară datei de 28 octombrie 1996 și până în momentul sesizării comisiei de cercetare a averii magistratului - 15 iunie 1999, din raportul de expertiză întocmit în faza de rejudecare se constată că veniturile pe care le-a realizat cercetatul pe această perioadă sunt de 1.189.463 lei, cheltuielile efectuate pentru aceeași perioadă fiind de 464.961.734 lei și pentru care s-au prezentat expertului documente justificative.
La calcularea veniturilor pentru perioada de referință au fost avute în vedere alături de veniturile salariale obținute de cercetat conform adeverințelor emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l și alte sume rezultate din livrarea de animale și cereale, precum și contravaloarea vânzării unui apartament situat în S, -, -B 8, Jud.O pentru care s-a prezentat expertului contract autentic de vânzare-cumpărare.
Cât privește stabilirea cheltuielilor pentru aceeași perioadă, acestea au vizat rambursarea de împrumuturi bancare, din contravaloarea cheltuielilor de întreținere, impozite dar și cheltuieli aferente produselor agricole livrate, astfel cum au rezultat din adeverințele prezentate expertului.
Raportat la constatările expertizei de specialitate efectuată în cauză, rezultă că pentru perioada de referință cercetatul împreună cu familia sa justifică averea dobândită integral prin veniturile realizate, astfel încât se impune ca în baza disp.art.18 pct.3 din Legea nr.115/1996 să se procedeze la închiderea dosarului.
Se justifică, având în vedere disp.art.274 Cod pr.civilă și cererea formulată de cercetat privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite astfel cum au fost stabilite de expertul contabil consilier - pentru toate fazele procesuale în sumă totală de 15853,2 lei.
Ca atare, în baza textului de lege invocat, intimata DGFP O va fi obligată la plata către cercetat a cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost stabilite de expert în raport cu dovezile prezentate de acesta.
Referitor la acordarea daunelor morale solicitate de cercetat Curtea va admite cererea în parte și va obliga aceeași intimată la plata sumei de 20.000 lei cu acest titlu, reținând că, în fapt, cercetatul a suferit un prejudiciu moral datorat frustrării provocate de inițierea unei proceduri prelungită pentru o perioadă destul de îndelungată de natură să creeze acestuia o stare de nesiguranță, fiind supus datorită popularizării cercetării sale unor umilințe nemeritate.
La stabilirea cuantumului acestor daune ce constau generic în atingerea valorilor ce definesc personalitatea umană, Curtea a avut în vedere consecințele negative suferite pe plan psihic, afectarea acelor atribute ale persoanei care influențează relațiile sociale - onoare, reputație, reținându-se, așa cum s-a arătat mai sus, consecințele negative cu impact în viața socială și profesională a cercetatului pe care le-a avut procedura îndelungată a verificării caracterului licit al averii acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp. art. 18(3) din Legea nr. 115/1996 modificată și completată închide dosarul privind pe cercetații, toți domiciliați în S, str. -,. 1,. A,.12, județul O, domiciliată în S, -, - B 8,. A,. 1, județul O, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în S,-, județul
Cu 15.853 lei cheltuieli de judecată.
Obligă intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice O la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către cercetatul.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010.
Președinte, Grefier,
C - - -
Red./
Tehnored./grefier
9 ex./19 februarie 2010.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120.
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan
