Legea 112/1995. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 664
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 12 mai 2009 privind judecarea recursului formulat de recurenții reclamanți, G împotriva deciziei civile nr. 624 din 8 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 11375 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și CONSILIUL JUDEȚEAN S M-COMISIA JUDEȚEANĂ
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 19 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Satu - M sub nr. 2311/2003, reclamanții și au chemat în judecată Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.112/1995 și pe pârâta, solicitând anularea Hotărârii nr. 196 din 01.11.1996, precum și a actului de intabulare în nr. 868- sat, comuna, județul S -
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că hotărârea contestată este nelegală, pentru că pârâta nu putea să primească în natură imobilele ce au aparținut proprietarului inițial, prin redobândirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 112/1995, întrucât nu are vocație succesorală nici după, decedat la 28.08.1949 și nici după decedat la 27.04.1982, fiul lui.
S-a mai arătat că pârâta este succesoarea testamentară a defunctei, care a fost soția lui, acesta din urmă, ca fiu al proprietarului tabular inițial.
Imobilele au fost expropriate prin Decretul - Lege nr. 83/1949, astfel că ele nu se aflau în masa succesorală a antecesoarei pârâtei, decedată la 3 iulie 1987, iar pârâta nu este succesoare legală după.
Comisia județeană pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 de pe lângă Consiliul Județean SMa formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților, precum și lipsa interesului acestora în promovarea acțiunii, motivat de faptul că reclamanții nu au formulat cerere în baza Legii nr. 112/1995 nici la Comisia locală și nici la Comisia județeană pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, ca atare nu sunt îndreptățiți să beneficieze de prevederile acestei legi.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14, 15 din Legea nr. 112/1995.
Pârâta a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare, excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția autorității de lucru judecat cu privire la calitatea de moștenitoare a pârâtei.
Prin sentința civilă nr.3699 din 4.09.2003, Judecătoria Satu - Mad eclinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu - M, stabilind că obiectul litigiului îl constituie o acțiune în temeiul Legii nr.10/2001.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu - M sub nr.4547/2003, iar prin sentința civilă nr. 371/D/24.11.2003 s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Satu -M, stabilindu-se că obiectul litigiului îl constituie o plângere în temeiul Legii nr.112/1995, și nu o contestație pe temeiul Legii nr. 10/2001.
-se un conflict negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, a pronunțat sentința civilă nr.2/12.01.2004, în dosarul nr. 144/2004, prin care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu -M, reținând că litigiul este întemeiat pe prevederile Legii nr.10/2001.
Tribunalul Satu - M, prin sentința civilă nr. 127/D din 5.04.2004, pronunțată în dosarul nr. 827/2004, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material și a respins plângerea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr.112/1995, ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, cauza fiind strămutată la Curtea de APEL CRAIOVA, care prin decizia civilă nr. 1001 din 6.04.2005, a respins apelul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, iar prin decizia nr. 6332 din 28 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei nr.1001 din 6.04.2005 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Civilă, s-a casat decizia atacată precum și sentința nr. 127 D din 5.04.2004 a Tribunalului Satu -M și a fost trimisă cauza pentru soluționare Judecătoriei Craiova.
S-a reținut că Tribunalul Satu Ma calificat corect acțiunea ca fiind o acțiune pe temeiul Legii nr. 112/1995, dar competența materială stabilită prin lege a fost încălcată.
Pe rolul Judecătoriei Craiova, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Reclamanții au depus precizare, prin care au solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 25.300.000 lei vechi, cu dobânda aferentă la zi, ce reprezintă cheltuielile de judecată pe care le-au achitat acesteia conform sentinței civile nr. 127/D/5.04.2004 a Tribunalului Satu M și a sentinței civile nr. 1001 /06 aprilie 2006 Curții de APEL CRAIOVA.
Pârâta Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 112/1995 din cadrul Consiliului Județean SMa depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Prin sentința civilă nr.11375 din 12.09.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă plângerea formulată de reclamanți, reținându-se că pentru imobilul situat în comuna, sat, județul, S-M, a formulat cerere de restituire în natură în baza Legii 112/1995, numai pârâta, în calitate de moștenitor testamentar al celor doi autori, fără reclamanți.
S-a mai reținut că, deși Hotărârea nr.196/1996 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.112/1995 nu a fost comunicată petenților, termenul de 30 de zile pentru contestarea acesteia a început să curgă din anul 1997, când pârâta a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză în cartea funciară, astfel că dreptul material la acțiune este prescris și acțiunea respinsă ca tardiv formulată.
La data de 5 octombrie 2007, pârâta a formulat cerere de completare dispozitiv, solicitând ca în contradictoriu cu reclamanții și G și cu pârâtul Consiliul județean S M - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.112/1995 să se dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr. 11375/12.09.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în sensul obligării reclamanților la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
A motivat că prin sentința mai sus - menționată s-a respins plângerea formulată de reclamanții G și dar, deși pârâta a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate, instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri.
Prin sentința civilă de la 13955 din 24.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă cererea formulată de pârâta, dispunându-se completarea dispozitivului sentinței civile nr.11375/12.09.2007, în sensul că se va adăuga "obligă reclamanții către pârâta la plata sumei de 1500 lei RON, cheltuieli de judecată".
Împotriva sentinței civile nr.11375 din 12.09.2007 au declarat apel reclamanții, susținând că soluția dată este nelegală și netemeinică, arătând că pârâta nu are vocație succesorală față de si, pentru a putea dobândi în proprietate casa și terenurile acestora.
Apelanții au arătat că sunt nepoții de frate ai lui, că au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, iar instanța a reținut greșit ca sunt moștenitorii lui, și că nu s-a luat în considerare decizia nr.6332/2005 a ICCJ și nu s-a dispus restituirea sumei de 25.300.000 lei de către.
Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Județean SMa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, aceștia neformulând cererea prevăzută la art. 14 și 15 din Legea nr. 112/1995 nici la Comisia Locală și nici la Comisia Județeană pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Întâmpinare a formulat și intimata pârâtă, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
Prin decizia civilă nr.138 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamanții și G, au fost desființate ambele sentințe civile și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a soluționat cauza prin admiterea excepției tardivității formulării acțiunii, ca urmare a interpretării extensive a dispozițiilor deciziei nr.6332/2006 a ICCJ, unde se precizează că în cauză este vorba despre o acțiune în temeiul Legii nr.112/1995.
A mai reținut că distincția între procedura contestației formulată în 30 de zile împotriva hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995, prevăzută pentru părțile implicate în restituirea imobilului conform acestei legi și acțiunea în nulitate promovată de un terț este consacrată în doctrină și jurisprudență, nefiind negat dreptul terțului care se consideră vătămat de un astfel de act, să-l atace în instanță.
Cât privește dreptul terțului vătămat, se recunoaște dreptul acestuia și prin alte legi aplicabile, ca: Legea nr.18/1991 și Legea nr.10/2001.
Împotriva deciziei, în termen legal a declarat recurs pârâta, susținând că este nelegală.
În motivele de recurs, pârâta a invocat, în esență, că instanța de apel a încălcat prin decizia pronunțată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.6332 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâre în care se dispusese clar că obiectul litigiului îl reprezintă anularea hotărârii nr.196/1996 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.112/1995 și este o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr.112/1995; că, s-a încălcat principiul disponibilității părților și s-a modificat obiectul acțiunii, după bunul plac, deci s-a modificat unilateral obiectul și cauza procesului, încălcându-se astfel grav dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă; că, nu s-au cercetat cele două excepții procesuale absolute și peremptorii invocate, lipsa calității procesuale active a reclamanților și lipsa de interes a acestora.
Prin decizia civilă nr.529/11 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, fost admis recursul formulat de pârâta, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj.
Instanța considerat întemeiată prima critică a recurentei, în sensul că s-au nesocotit dispozițiile deciziei ICCJ prin care s-a stabilit clar competența de soluționare a cauzei și anume, art. 18 alin.1 din Legea nr.112/1995, reținându-se greșit de instanța de apel interpretarea extensivă a dispozițiilor deciziei civile nr.6332/2006 a ICCJ, fiindcă dispozițiile acesteia sunt obligatorii, fiind vorba de normele de competență materială.
Și criticile privind încălcarea principiului disponibilității și omisiunea cercetării celor două excepții procesuale invocate de pârâtă, reprezintă împrejurări care prefigurează motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod pr. civilă.
Pe rolul Tribunalului Dolj, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Instanța de apel, conform îndrumărilor instanței de recurs, obligatorii pentru judecătorii fondului, conform prevederilor art. 315, alin. 1 Cod pr.civ. a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei interesului reclamanților intimați, invocate atât de apelanta prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, cât și de intimata pârâtă Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 112/1995 din cadrul Consiliului Județean S M, prin întâmpinările formulate în fiecare stadiu procesual.
Prin decizia nr.624 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au admis excepțiile lipsei de interes reclamanților și HG și calității procesuale active.
S-a respins apelul formulat de reclamanții și G, împotriva sentinței civile nr. 11375/14.09.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimații și CONSILIUL JUDEȚEAN S M-COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII 112/1995, având ca obiect Legea 112/1995, ca urmare a casării deciziei civile nr. 138/19 03 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 529/11 06 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Dolja reținut că reclamanții nu au interes și nici calitate procesuală activă în promovarea acțiunii, întrucât nu au formulat cerere de restituire în natură sau pentru despăgubiri, pentru imobilul în litigiu, potrivit Legii nr.112/1995, și ca atare nu pot contesta Hotărârea nr.296/1996 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.112/1995.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
Au arătat că decizia recurată are o motivare contradictorie, căci pe de o parte se reține că reclamanții au calitate de moștenitori legali, în calitate de nepoți de frate ai defunctului, iar pe de altă parte, se respinge acțiunea în temeiul excepției lipsei calității procesuale active.
Un alt motiv de recurs a vizat lipsa de temei legal a hotărârii recurate. În susținerea acestei critici, au arătat că pârâta nu era îndreptățită la restituirea în natură a imobilului conform Legii nr.112/1995 neavând vocație succesorală cu privire la moștenirea autorilor și.
Recurenții reclamanți au mai arătat că justifică un interes legitim în formularea acțiunii, deoarece, potrivit Legii nr.10/2001, au formulat notificare prin executorul judecătoresc și au solicitat restituirea în natură a aceluiași imobil ca cel ce a făcut obiectul 196/1996.
Au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată și a sentinței primei instanțe, și trimiterea cauzei la Judecătoria Craiova pentru rejudecarea în fond a cauzei.
În fond, au fost invocate prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
La dosar s-au depus: copia notificării nr.282/N/2001, și procura judiciară.
La data de 26.03.2009 intimata Comisia județeană de aplicare a Legii nr.112/1995 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea deciziei tribunalului prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține că acțiunea formulată a fost în mod corect respinsă în temeiul excepției peremptorii a lipsei calității procesuale active.
Prin decizia civilă nr.6332/28.06.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a statuat că acțiunea dedusă judecății se întemeiază pe dispozițiile art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995. Calificarea juridică a cererii de chemare în judecată reprezintă o dezlegare asupra unei probleme de drept obligatorie pentru judecătorii fondului, potrivit art.315 alin.1 Cod pr.civilă.
Aceasta înseamnă că reinvestite cu rejudecarea fondului, instanțele trebuiau să soluționeze cauza în acest cadru procesual.
Calitatea procesuală activă, ca element al acțiunii civile presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății.
Potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995, hotărârile comisiei județene sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit legii civile, și pot fi atacate în termen de 30 zile de la comunicare.
Hotărârea se comunică însă doar persoanelor care au formulat cereri în baza acestei legi speciale, ceea ce înseamnă că doar acestea au deschisă calea contestației prevăzută de art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995.
Reclamanții nu au uzat de procedura reglementată de Legea nr.112/1995, așa cum este înșiși au recunoscut, și prin urmare nu au calitate procesuală activă în formularea unei contestații întemeiată pe dispozițiile art.18 alin.1, din acest act normativ.
Este adevărat că reclamanții au formulat notificare, în temeiul Legii nr.10/2001 (fila 4), prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului, iar prin acest demers justifică un interes pentru desființarea cu efect retroactiv a 196/1996, întrucât potrivit art.4 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, fiind singurii titulari ai notificării, ar beneficia integral, în măsura dovedirii îndreptățirii, de măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Sub acest aspect, admiterea excepției lipsei de interes, de către tribunal, este lipsită de temei legal, însă nu afectează de nelegalitate soluția de respingere a apelului, câtă vreme, așa cum s-a arătat, este operantă excepția lipsei calității procesuale active, care are ca efect respingerea acțiunii.
Nu mai puțin însă, reclamanții au posibilitatea să-și valorifice eventualele drepturi succesorale, în condițiile art.15 alin.3 din Legea nr.112/1995, care prevăd că în cazul în care după adoptarea hotărârii comisiei județene apar alte persoane cu vocație succesorală, litigiul se soluționează potrivit dreptului comun, respectiv prin formularea unei acțiuni de ieșire din indiviziune.
Soluționarea acțiunii exclusiv în temeiul excepției peremptorii a lipsei calității procesuale active face inutilă cercetarea aspectelor de fond invocate de recurenții reclamanți, potrivit art.137 Cod pr.cvilă.
Nefiind incidente motivele de modificare a deciziei, prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
Se va face aplicarea dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, potrivit cu care recurenții reclamanți, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă, reprezentând onorariu avocat, conform documentelor justificative anexate la filele 16 și 17 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți, G împotriva deciziei civile nr. 624 din 8 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 11375 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și CONSILIUL JUDEȚEAN S M - COMISIA JUDEȚEANĂ pentru aplicarea Legii nr.112/1995.
Obligă recurenții la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/ 2 ex. /21.05.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
