Legea 112/1995. Decizia 986/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 986
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii, G împotriva deciziei civile nr. 664 din 19 mai 2009, pronunțată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, intimat CONSILIUL JUDEȚEAN S M-COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII 112/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns procurator pentru contestatorii, G și intimata reprezentată de avocat, lipsind intimatul Consiliul Județean S M - Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.112/1995.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Procurator, pentru contestatorii și G, depune procură judiciară autentificată sub nr. 3085 din 6 august 2009 de BNP
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației în anulare de față, punându-i în vedere procuratorului contestatorilor, că în raport de dispozițiile art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă nu poate depune decât concluzii scrise.
Procurator, pentru contestatorii și G, depune concluzii scrise.
Avocat, pentru intimata, arată că nici unul din motivele contestației în anulare nu se încadrează dispozițiilor art. 317 și 318 Cod procedură civilă și pune concluzii de respingere a contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Satu - M sub nr. 2311/2003, reclamanții și au chemat în judecată Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.112/1995 și pe pârâta, solicitând anularea Hotărârii nr. 196 din 01.11.1996, precum și a actului de intabulare în nr. 868- sat, comuna, județul S -
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că hotărârea contestată este nelegală, pentru că pârâta nu putea să primească în natură imobilele ce au aparținut proprietarului inițial, prin redobândirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.112/1995, întrucât nu are vocație succesorală nici după, decedat la 28.08.1949 și nici după decedat la 27.04.1982, fiul lui.
S-a mai arătat că pârâta este succesoarea testamentară a defunctei, care a fost soția lui, acesta din urmă, ca fiu al proprietarului tabular inițial.
Că, imobilele au fost expropriate prin Decretul - Lege nr. 83/1949, astfel că ele nu se aflau în masa succesorală a antecesoarei pârâtei, decedată la 3 iulie 1987, iar pârâta nu este succesoare legală după.
Comisia județeană pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 de pe lângă Consiliul Județean SMa formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților, precum și lipsa interesului acestora în promovarea acțiunii, motivat de faptul că reclamanții nu au formulat cerere în baza Legii nr. 112/1995, nici la Comisia locală și nici la Comisia județeană pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, ca atare nu sunt îndreptățiți să beneficieze de prevederile acestei legi.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14, 15 din Legea nr. 112/1995.
Pârâta a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare, excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția autorității de lucru judecat cu privire la calitatea de moștenitoare a pârâtei.
Prin sentința civilă nr.3699 din 4.09.2003, Judecătoria Satu - Mad eclinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu - M, stabilind că obiectul litigiului îl constituie o acțiune în temeiul Legii nr.10/2001.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu - M sub nr.4547/2003, iar prin sentința civilă nr. 371/D/24.11.2003 s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Satu -M, stabilindu-se că obiectul litigiului îl constituie o plângere în temeiul Legii nr.112/1995, și nu o contestație pe temeiul Legii nr. 10/2001.
-se un conflict negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, a pronunțat sentința civilă nr.2/12.01.2004, în dosarul nr. 144/2004, prin care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu -M, reținând că litigiul este întemeiat pe prevederile Legii nr.10/2001.
Tribunalul Satu - M, prin sentința civilă nr. 127/D din 5.04.2004, pronunțată în dosarul nr. 827/2004, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material și a respins plângerea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr.112/1995, ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, cauza fiind strămutată la Curtea de Apel Craiova, care prin decizia civilă nr. 1001 din 6.04.2005, a respins apelul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, iar prin decizia nr. 6332 din 28 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei nr.1001 din 6.04.2005 a Curții de Apel Craiova - Secția Civilă, s-a casat decizia atacată precum și sentința nr. 127 D din 5.04.2004 a Tribunalului Satu -M și a fost trimisă cauza pentru soluționare Judecătoriei Craiova.
S-a reținut că Tribunalul Satu Ma calificat corect acțiunea ca fiind o acțiune pe temeiul Legii nr. 112/1995, dar competența materială stabilită prin lege a fost încălcată.
Pe rolul Judecătoriei Craiova, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Reclamanții au depus precizare, prin care au solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 25.300.000 lei vechi, cu dobânda aferentă la zi, ce reprezintă cheltuielile de judecată pe care le-au achitat acesteia conform sentinței civile nr. 127/D/5.04.2004 a Tribunalului Satu M și a sentinței civile nr. 1001 /06 aprilie 2006 Curții de Apel Craiova.
Pârâta Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 112/1995 din cadrul Consiliului Județean SMa depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Prin sentința civilă nr.11375 din 12.09.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă plângerea formulată de reclamanți, reținându-se că pentru imobilul situat în comuna, sat, județul, S-M, a formulat cerere de restituire în natură în baza Legii 112/1995, numai pârâta, în calitate de moștenitor testamentar al celor doi autori, fără reclamanți.
S-a mai reținut că, deși Hotărârea nr.196/1996 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.112/1995 nu a fost comunicată petenților, termenul de 30 de zile pentru contestarea acesteia a început să curgă din anul 1997, când pârâta a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză în cartea funciară, astfel că dreptul material la acțiune este prescris și acțiunea respinsă ca tardiv formulată.
La data de 5 octombrie 2007, pârâta a formulat cerere de completare dispozitiv, solicitând ca în contradictoriu cu reclamanții și G și cu pârâtul Consiliul Județean S M - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.112/1995 să se dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr. 11375/12.09.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în sensul obligării reclamanților la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
A motivat că prin sentința mai sus - menționată s-a respins plângerea formulată de reclamanții G și dar, deși pârâta a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate, instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri.
Prin sentința civilă de la 13955 din 24.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă cererea formulată de pârâta, dispunându-se completarea dispozitivului sentinței civile nr.11375/12.09.2007, în sensul că se va adăuga "obligă reclamanții către pârâta la plata sumei de 1500 lei RON, cheltuieli de judecată".
Împotriva sentinței civile nr.11375 din 12.09.2007 au declarat apel reclamanții, susținând că soluția dată este nelegală și netemeinică, arătând că pârâta nu are vocație succesorală față de si, pentru a putea dobândi în proprietate casa și terenurile acestora.
Apelanții au arătat că sunt nepoții de frate ai lui, că au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, iar instanța a reținut greșit ca sunt moștenitorii lui, și că nu s-a luat în considerare decizia nr.6332/2005 a ICCJ și nu s-a dispus restituirea sumei de 25.300.000 lei de către.
Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Județean SMa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, aceștia neformulând cererea prevăzută la art. 14 și 15 din Legea nr. 112/1995 nici la Comisia Locală și nici la Comisia Județeană pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Întâmpinare a formulat și intimata pârâtă, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
Prin decizia civilă nr.138 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamanții și G, au fost desființate ambele sentințe civile și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a soluționat cauza prin admiterea excepției tardivității formulării acțiunii, ca urmare a interpretării extensive a dispozițiilor deciziei nr.6332/2006 a ICCJ, unde se precizează că în cauză este vorba despre o acțiune în temeiul Legii nr.112/1995.
A mai reținut că distincția între procedura contestației formulată în 30 de zile împotriva hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995, prevăzută pentru părțile implicate în restituirea imobilului conform acestei legi și acțiunea în nulitate promovată de un terț este consacrată în doctrină și jurisprudență, nefiind negat dreptul terțului care se consideră vătămat de un astfel de act, să-l atace în instanță.
Cât privește dreptul terțului vătămat, se recunoaște dreptul acestuia și prin alte legi aplicabile, ca: Legea nr.18/1991 și Legea nr.10/2001.
Împotriva deciziei, în termen legal a declarat recurs pârâta, susținând că este nelegală.
În motivele de recurs, pârâta a invocat, în esență, că instanța de apel a încălcat prin decizia pronunțată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.6332 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâre în care se dispusese clar că obiectul litigiului îl reprezintă anularea hotărârii nr.196/1996 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.112/1995 și este o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr.112/1995; că, s-a încălcat principiul disponibilității părților și s-a modificat obiectul acțiunii, după bunul plac, deci s-a modificat unilateral obiectul și cauza procesului, încălcându-se astfel grav dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă; că, nu s-au cercetat cele două excepții procesuale absolute și peremptorii invocate, lipsa calității procesuale active a reclamanților și lipsa de interes a acestora.
Prin decizia civilă nr.529/11 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, fost admis recursul formulat de pârâta, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj.
Instanța considerat întemeiată prima critică a recurentei, în sensul că s-au nesocotit dispozițiile deciziei ICCJ prin care s-a stabilit clar competența de soluționare a cauzei și anume, art. 18 alin.1 din Legea nr.112/1995, reținându-se greșit de instanța de apel interpretarea extensivă a dispozițiilor deciziei civile nr.6332/2006 a ICCJ, fiindcă dispozițiile acesteia sunt obligatorii, fiind vorba de normele de competență materială.
Și criticile privind încălcarea principiului disponibilității și omisiunea cercetării celor două excepții procesuale invocate de pârâtă, reprezintă împrejurări care prefigurează motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod pr. civilă.
Pe rolul Tribunalului Dolj, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Instanța de apel, conform îndrumărilor instanței de recurs, obligatorii pentru judecătorii fondului, în raport de prevederile art. 315, alin. 1 Cod pr.civ. a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei interesului reclamanților intimați, invocate atât de apelanta prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, cât și de intimata pârâtă Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 112/1995 din cadrul Consiliului Județean S M, prin întâmpinările formulate în fiecare stadiu procesual.
Prin decizia nr.624 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au admis excepțiile lipsei de interes reclamanților și HG și calității procesuale active.
S-a respins apelul formulat de reclamanții și G, împotriva sentinței civile nr. 11375/14.09.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimații și CONSILIUL JUDEȚEAN S M-COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII 112/1995, având ca obiect Legea 112/1995, ca urmare a casării deciziei civile nr. 138/19 03 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 529/11 06 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Dolja reținut că reclamanții nu au interes și nici calitate procesuală activă în promovarea acțiunii, întrucât nu au formulat cerere de restituire în natură sau pentru despăgubiri, pentru imobilul în litigiu, potrivit Legii nr.112/1995, și ca atare nu pot contesta Hotărârea nr.296/1996 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.112/1995.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
Au arătat că decizia recurată are o motivare contradictorie, căci pe de o parte se reține că reclamanții au calitate de moștenitori legali, în calitate de nepoți de frate ai defunctului, iar pe de altă parte, se respinge acțiunea în temeiul excepției lipsei calității procesuale active.
Un alt motiv de recurs a vizat lipsa de temei legal a hotărârii recurate. În susținerea acestei critici, au arătat că pârâta nu era îndreptățită la restituirea în natură a imobilului conform Legii nr.112/1995, neavând vocație succesorală cu privire la moștenirea autorilor și.
Recurenții reclamanți au mai arătat că justifică un interes legitim în formularea acțiunii, deoarece, potrivit Legii nr.10/2001, au formulat notificare prin executorul judecătoresc și au solicitat restituirea în natură a aceluiași imobil ca cel ce a făcut obiectul 196/1996.
Au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată și a sentinței primei instanțe, și trimiterea cauzei la Judecătoria Craiova pentru rejudecarea în fond a cauzei.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod pr. civilă.
La dosar s-au depus: copia notificării nr.282/N/2001 și procura judiciară.
La data de 26.03.2009 intimata Comisia județeană de aplicare a Legii nr.112/1995 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.664 din 19 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, s-a respins recursul declarat de recurenții reclamanți și G, în contradictoriu cu intimații pârâți și CONSILIUL JUDEȚEAN S M - COMISIA JUDEȚEANĂ pentru aplicarea Legii nr.112/1995.
Au fost obligați recurenții la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată, către intimata pârâtă.
S-a reținut că acțiunea formulată a fost în mod corect respinsă în temeiul excepției peremptorii a lipsei calității procesuale active.
Că, prin decizia civilă nr.6332/28.06.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a statuat că acțiunea dedusă judecății se întemeiază pe dispozițiile art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995,iar calificarea juridică a cererii de chemare în judecată reprezintă o dezlegare asupra unei probleme de drept obligatorie pentru judecătorii fondului, potrivit art.315 alin.1 Cod pr. civilă, aceasta înseamnă că reinvestite cu rejudecarea fondului, instanțele trebuiau să soluționeze cauza în acest cadru procesual.
S-a motivat că, potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995, hotărârile comisiei județene sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit legii civile, și pot fi atacate în termen de 30 zile de la comunicare.
Hotărârea se comunică însă doar persoanelor care au formulat cereri în baza acestei legi speciale, ceea ce înseamnă că doar acestea au deschisă calea contestației prevăzută de art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995.
Instanța a reținut că reclamanții nu au uzat de procedura reglementată de Legea nr.112/1995, așa cum ei înșiși au recunoscut, și prin urmare nu au calitate procesuală activă în formularea unei contestații întemeiată pe dispozițiile art.18 alin.1, din acest act normativ.
Totodată a reținut că reclamanții au formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 (fila 4), prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului, iar prin acest demers au justificat un interes pentru desființarea cu efect retroactiv a 196/1996, întrucât potrivit art.4 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, fiind singurii titulari ai notificării, ar beneficia integral, în măsura dovedirii îndreptățirii, de măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Cu toate acestea, instanța a reținut că admiterea excepției lipsei de interes de către tribunal, este lipsită de temei legal, însă nu afectează de nelegalitate soluția de respingere apelului, câtă vreme este operantă excepția lipsei calității procesuale active, care are ca efect respingerea acțiunii.
S-a mai reținut că reclamanții au posibilitatea să-și valorifice eventualele drepturi succesorale, în condițiile art.15 alin.3 din Legea nr.112/1995, care prevăd că în cazul în care după adoptarea hotărârii comisiei județene apar alte persoane cu vocație succesorală, litigiul se soluționează potrivit dreptului comun, respectiv prin formularea unei acțiuni de ieșire din indiviziune.
Soluționarea acțiunii exclusiv în temeiul excepției peremptorii lipsei calității procesuale active, face inutilă cercetarea aspectelor de fond invocate de recurenții reclamanți, potrivit art.137 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare, contestatorii și G, invocând dispozițiile art. 317 alin. 2 Cod pr. civilă și 318 alin. 1 Teza a II-a Cod pr. civilă.
Au susținut că instanța de recurs nu a motivat pe scurt respingerea recursului în dispozitivul deciziei, ceea ce atrage nulitatea hotărârii contestate.
Au mai susținut că cheltuielile de judecată acordate pârâtei, reprezentând onorariul de avocat sunt nejustificate și exagerate, apărătorul acesteia nefiind prezent la proces.
Contestatorii au susținut de asemenea, că instanța de recurs nu a lămurit cele două cereri formulate de aceștia referitoare la acțiunea în anulare a nr. 196/1996 a Comisiei Locale a Consiliului Județean S M și respectiv, la reconstituirea dreptului de proprietate a contestatorilor, ca moștenitori legali ai proprietarului tabular.
Totodată, contestatorii au susținut că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de recurs, cu judecata cărora a fost investită, făcând referire la faptul că nu s-a observat că hotărârea nr.196/1996 nu le-a fost comunicată, fiind încă în termenul de contestare a acesteia.
Au mai susținut că instanța de recurs a făcut referire la prevederile art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă, soluționând cauza pe excepție, ignorând prevederile art. 137 alin.2 Cod pr. civilă, care arată expres că "excepțiile pot fi unite cu fondul, dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii".
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai în situațiile limitativ prevăzute de art. 317 și 318 Cod pr. civilă.
Art. 317 alin. 2 Cod pr. civilă, text pe care se întemeiază contestația în anulare de față, prevede că această cale de atac poate fi primită în cazul în care situațiile prevăzute la art. 317 alin. 1 Cod pr. civilă au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost judecat în fond.
În același timp art. 318 alin. 1 Teza a II-a Cod pr. civilă, ce constituie de asemenea temei legal al contestației în anulare de față, prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când instanța respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, nu se regăsește nici una din situațiile prevăzute de textele legale citate, astfel încât contestația în anulare este nefondată.
Deși contestatorii au făcut trimitere la prevederile art. 317 alin. 2 Cod pr. civilă, nu arată considerentele pentru care apreciază că acest text își găsește aplicabilitatea în speța dedusă judecății.
Chiar în aceste condiții, verificând dosarul instanței de recurs, Curtea constată că prin motivele de recurs nu au fost invocate nici una din cele două situații la care face referire art. 317 alin. 2 Cod pr. civilă, astfel încât instanța nu se putea pronunța asupra lor.
În atare situație, contestația în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 alin. 2 Cod pr. civilă, este nefondată.
În speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 318 alin. 1 Teza a II-a Cod pr. civilă, deoarece instanța de recurs s-a pronunțat în mod corect asupra criticilor cu judecata cărora a fost legal investită.
În condițiile în care Tribunalul Dolja examinat litigiul pe cale de excepție, singurele critici invocate în mod legal în recurs și asupra cărora instanța de recurs avea obligația să se pronunțe, erau cele ce vizau soluționarea pe excepție a cauzei.
Criticile referitoare la fondul litigiului nu se impuneau a fi examinate în recurs, câtă vreme în apel cauza a fost soluționată numai pe excepție, iar instanța de recurs a menținut decizia instanței de apel.
Susținerile referitoare la nemotivarea pe scurt a recursului în dispozitivul deciziei nr.664/19 mai 2009 Curții de Apel Craiova,cât și cele referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de art. 317 și 318 Cod pr. civilă și urmează a fi înlăturate.
Pentru considerentele expuse, contestația în anulare este nefondată și ca atare va fi respinsă.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, contestatorii vor fi obligați la 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și G împotriva deciziei civile nr. 664 din 19 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și CONSILIUL JUDEȚEAN S M-COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII nr.112/1995.
Obligă contestatorii și G la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată, către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
08.10.2009
Jud.rec.-
-
-
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
