Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE cu sediul în B,-, sector 1 împotriva deciziei civile nr. 1020/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în P, str. -, - 1,. 1,. 5, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte B și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Belgia, pe o perioadă de cel mult 3 ani de zile.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 6.03.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin nr.HG825/1995, întrucât s-a constatat prin decizia emisă la data de 4.03.2008 de Serviciul de Interne din Belgia, că pârâtul a exercitat o activitate profesională subordonată, fără a fi în posesia unei autorizații necesare în acest sens.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.5, 38 și 39 din Legea nr.248/2005 potrivit cărora, pe durata șederii în străinătate, cetățenii români au obligația să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României, ori care să contravină obligațiilor asumate de țara noastră prin documente internaționale și, de asemenea, să respecte legislația statului în care se află.
S-au anexat cererii în copie, talonul întocmit de reclamantă, declarația pârâtului înregistrată la data de 6.03.2008, ordinul de părăsire a teritoriului Belgiei, decizia pronunțată în acest sens.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu aceste mențiuni, conform disp.art.1141alin.2 Cod pr.civilă.
La data de 9.06.2008 Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința civilă nr.1020 prin care a respins acțiunea, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile de admitere a acesteia, întrucât competența de soluționarea cauzei aparține Tribunalului București, situație în care " cererea urmează să fie formulată către această instanță".
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal prev. de art.39 alin.4 din Legea 248/2005, reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelanta a susținut că în mod nelegal instanța de fond i-a respins acțiunea, apreciind că trebuia introdusă la Tribunalul București, întrucât, potrivit disp.art.39 al.1 din Legea nr. 248/2005, cererea se depune la Tribunalul în raza căruia domiciliază petentul, în speță Tribunalul Dâmbovița.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
În drept apelul a fost întemeiat pe disp.art.282 și urm.Cod pr.civilă.
Intimatul nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune, conform disp.art.289 alin.2 Cod pr.civilă.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, în raport de normele procedurale incidente și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Judecătorul fondului a pronunțat o soluție de respingere a acțiunii, însă în considerentele sentinței nu analizează deloc aspectele de temeinicie ale cererii, ci surprinzător, reține că instanța nu este competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată, invocând că această competență ar aparține Tribunalului București.
Se constată așadar, că potrivit considerentelor, instanța de fond s-ar fi pronunțat pe o excepție de necompetență teritorială, excepție care însă nu a fost invocată cu respectarea principiului publicității și oralității, anterior încheierii dezbaterilor și care, de altfel, nici nu se regăsește în dispozitivul sentinței, aceasta din urmă inducând prin redactarea sa concluzia contrară, că acțiunea ar fi fost respinsă pe fond, pentru netemeinicie.
Totodată, se impune a se menționa că argumentarea judecătorului fondului, în sensul că în speță competența teritorială de soluționare a cauzei ar aparține Tribunalului București încalcă disp. art. 39 alin.1 din Legea nr.248/2005, care statuează expres că cererea se depune la instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul, cu excepția situației în care acesta locuiește în străinătate și atunci cererea se înaintează Tribunalului București.
Cum în speță pârâtul domiciliază în orașul P, este evident că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cererea este Tribunalul Dâmbovița, nicidecum Tribunalul București, cum în mod nelegal a stabilit judecătorul fondului.
Reținând că în cauză tribunalul a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, considerentele sentinței fiind caracterizate de lipsa totală a analizării aspectelor de fapt și de drept deduse judecății și, mai mult decât atât, cuprinzând argumentări legate de o excepție, care nu a fost invocată anterior pronunțării și care nu se regăsește nici în dispozitivul sentinței, Curtea constată incidența motivului de desființare, reglementat de art.297 alin.1 teza 1 Cod pr.civilă, constând în necercetarea fondului.
În considerarea celor menționate în precedent, în temeiul textului de lege invocat, Curtea va admite apelul și va desființa sentința, trimițând cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE cu sediul în B,-, sector 1 împotriva deciziei civile nr. 1020/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în P, str. -, - 1,. 1,. 5, județul D și în consecință:
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
/VM
7 ex/14.01.2009
nr- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.31230/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
