Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 102/Ap
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, precum și de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva sentinței civile nr. 207/6 august 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. 4999/62/209.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 17 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 18 2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 207/6 august 2009, Tribunalul Brașova respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 495/S/8.11.2007 Tribunalul Brașov - secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință, a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulație al pârâtului în Austria pentru o perioadă de doi ani de la data pronunțării hotărârii. S-a dispus de asemenea comunicarea sentinței părților, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și Serviciului Public Comunitare pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor simple
Reclamanta nu a făcut dovada rămânerii definitive a sentinței invocate în susținerea admiterii prezentei acțiuni, deși, potrivit art.39 alin. (4) din Legea nr.248/2005, hotărârea este supusă apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentă teritorial. Conform alin. (5) hotărârea curții de apel este supusă recursului, termenul de recurs, precum și cel de judecată fiind cele prevăzute la alin. (4).
Conform talonului datat 1.05.2009, pârâtul a fost returnat din Austria pe motiv de ședere ilegală la data întocmirii actului indicat. Potrivit declarației date de pârât la momentul returnării sale în țară, acesta a arătat că a ieșit din țară legal și a traversat Ungaria, ajungând în Austria, unde a locuit în orașul St., la mama sa. Pârâtul a mai declarat că a fost arestat de autoritățile din Austria la data de 25.04.2009, pentru că a condus fără permis. Pârâtul mai precizează că nu a fost judecat sau condamnat în Austria.
Motivele returnării din Austria nu au fost dovedite cu alte înscrisuri care să provină de la Statul Austriac și care să permită instanței de judecată să aprecieze dacă comportamentul pârâtului a reprezentat o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Instanța trebuie de asemenea să verifice dacă măsura restrictivă prevăzută de lege este aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Aceste cerințe sunt menționate în Hotărârea din 10 iulie 2008 Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauza C - 33/07 ( cauza Jipa).
Art. 27 din Directiva 2004/38/CE stipulează că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
Privite în acest context, derogările de la principiul fundamental menționat care ar putea fi invocate de un stat membru implică în special astfel cum rezultă din art. 27 alin. (2) din Directiva 2004/38, cerința ca, pentru a fi justificate, măsurile luate din motive de ordine publică sau de siguranță publică să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Prin urmare, într-o situație cum este cea din cererea dedusă judecății în care, față de un cetățean român, care este cetățean al Uniunii Europene, s-a dispus măsura returnării de pe teritoriul unui alt stat membru unde ședea în mod ilegal nu poate fi luată în considerare de către statul membru de origine al acestuia pentru a limita dreptul la liberă circulație al cetățeanului respectiv decât în măsura în care conduita acestuia reprezenta o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Instanța constată că, situația care a determinat promovarea prezentei acțiuni nu corespunde cerințelor mai sus redate, întrucât, singurul temei al solicitării de restrângere a dreptului la liberă circulație al pârâtului îl constituie declarația pe care pârâtul a dat-o cu ocazia returnării sale pe teritoriul României, în fața lucrătorului din cadrul poliției de frontieră, lipsind orice referire la vreo amenințare pe care pârâtul ar constitui-o pentru ordinea publică sau pentru siguranța publică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Direcția Generală de Pașapoarte.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov suspine în dezvoltarea motivelor de apel că în aplicarea art. 38 din Legea nr. 248/2005 și a Direcției nr. 2004/38/CE, se constată că returnarea pârâtului ca urmare arestării pentru conducere fără permis, împrejurare care, conform legislației române constituie infracțiune.
Instanța română, față de starea de fapt, constatată, urma a aprecia dacă restrângerea dreptului de liberă circulație pentru pârâtul se încadrează în vreuna din cele trei situații prevăzute de norma comunitară.
În cauză sunt întrunite dispozițiile art. 40 lit. d din Legea nr. 248/2005, având în vedere că sentința civilă nr. 495/2007 a rămas irevocabilă la data de 4 ianuarie 2008.
Apelanta Direcția Generală de Pașapoarte susține, în dezvoltarea motivelor de apel, că atât legea internă cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale UE este garantat de art. 25 din constituția României și art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Excepțiile se regăsesc în cuprinsul legii interne, art. 38-40 din Legea nr. 248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare - art. 27.
Măsura ce se impune în cauză, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din constituție, apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Chiar și în ipoteza în care pârâtul ar fi atacat sentința de fond, el avea obligația de a nu intra pe teritoriul Austriei, întrucât dreptul la liberă circulație pe teritoriul acestei țări îi fusese restrâns prin sentința 495/8 noiembrie 2007 executorie.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a probelor administrate, Curtea constată că apelurile sunt nefondate.
Pentru circulația cetățenilor români în UE, sunt aplicabile dispozițiile Tratatului de Instituire a Comunității europene, precum și directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului european și a Consiliului.
În temeiul acestor dispoziții, cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean, un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a actelor normative adoptate în scopul aplicării acestuia.
Tot astfel, art. 27 din Directiva 2004/38 prevede cazurile de restrângere a dreptului la ședere care sunt doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică, dacă măsurile de restrângere respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe comportamentul persoanei în cauză.
prevăzute de lege trebuie să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică, necesitate analizată prin prisma raportului de proporționalitate între scopul urmărit prin aplicarea unei limitări a drepturilor individului și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
În acest context prima instanță a stabilit faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză apreciind că prin comportamentul său, intimatul pârât nu constituie o gravă amenințare a ordinii publice.
Simpla declarație a pârâtului, fără alte referiri la vreo amenințare pe care acesta, ar constitui-o pentru ordinea publică sau siguranța publică. Nu se circumscrie dispozițiilor redate mai sus. În cauză nu s-a dovedit existența unei amenințări reale prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății.
Prin urmare, nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
C de al doilea motiv de apel nu se circumscrie dispozițiilor prevăzute de art. 42 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, în condițiile în care nu s-a făcut dovada faptului că la momentul reîntoarcerii pârâtului în Austria, sentința civilă prin care s-a restrâns dreptul de liberă circulație a acestuia era definitivă. În eventualitatea în care sentința invocată era definitivă, autoritățile poliției de frontieră aveau obligațiile instituite de art. 28 alin. 3 din Legea nr. 248/2005.
Față de considerentele relevate, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, apelurile declarate urmează a fi respinse.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelanții Direcția Generală de Pașapoarte și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva sentinței civile nr. 207/6.08.2009 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 30.09.09
Dact. GG - 7.10.09
4 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu
