Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 107/A/2009
Ședința publică din 30 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președintele Curții de Apel JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca Președinta secției civile
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 85 din 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta Ministerului Public, procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este formulat în termenul legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motivele de apel reclamanta a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.242 alin. 2.pr.civ.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte, apreciind sentința Tribunalului Maramureș ca fiind temeinică și legală.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr. 85/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a respins cererea formulată de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva pârâtei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că
Pârâta a fost returnată din Elveția la data de 14.09.2008.
Singurele probe pe care reclamanta le depune la dosarul cauzei în susținerea cererii sale este declarația pe proprie răspundere a pârâtei din care reiese că a fost returnată de autoritățile elvețiene pe motiv că a practicat prostituția și talonul de returnare.
Conform dispozițiilor art. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, punctele 3 și 4, restrângerea dreptului la liberă circulație a persoanei se poate dispune numai pentru considerente ce privesc securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Din probele administrate în cauza de față reclamanta nu a dovedit că prezența pârâtei a reprezentat o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu s-a făcut nici o dovadă a pretinsei fapte penale imputate pârâtei, simpla declarație a acesteia neconstituind o probă suficientă în acest sens.
Pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor legale privind restrângerea dreptului la liberă circulație a persoanei este absolut necesar să existe dovezi certe care să justifice necesitatea unor măsuri restrictive și o asemenea dispoziție să respecte principiul proporționalității.
Cum în cauză nu s-a făcut această dovadă, instanța a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul Ministerul Administrației și Internelor prin Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând schimbarea sentinței, în sensul admiterii cererii și restrângerii dreptului la liberă circulație față de, pentru C mult 3 ani în Elveția.
În motivele de apel se invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței, avându-se în vedere următoarele aspecte:
Pârâta a fost returnată din Elveția la 14.09.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară ratificat prin HG nr. 411/1996, motivul returnării fiind practicarea prostituției, aspect recunoscut de pârâtă prin declarația ce i-a fost luată la punctul de trecere al frontierei.
În opinia apelantului, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, putând cunoaște limitări în condițiile prevăzute de paragrafele 3 și 4 ale art. 2 al Protocolului nr. 4 la CEDO. Legea internă, respectiv art. 25 din Constituție, prevede că dreptul la libera circulație în țară și străinătate este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
Apelul este întemeiat, urmând a fi admis, în sensul considerentelor ce se vor expune:
Respingerea cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație a fost motivată prin aceea că nu s-a făcut nici o dovadă a pretinsei fapte penale imputate pârâtei, declarația acesteia neconstituind o probă suficientă în acest caz.
Potrivit art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, "În exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților altora".
Dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, referitoare la posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație, cu privire la o persoană care a fost returnată dintr-un stat în baza unui Acord de readmisie, nu pot conduce, prin ele însele, la luarea acestei măsuri în lipsa existenței unor motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică ce se examinează în concret cu privire la fiecare persoană care ar urma să suporte o asemenea restrângere.
Elveția nu este stat membru al Uniunii Europene, astfel că normele de drept comunitar nu sunt aplicabile acestui stat, având libertatea de a stabili exigențele ordinii publice, siguranței publice și sănătății publice.
Declarația pârâtei, prin care recunoaște că după intrarea sa pe teritoriul Elveției a practicat prostituția, fapt ce a constituit motivul returnării sale în România, reprezintă o dovadă a comiterii faptelor, nefiind necesară o condamnare penală, astfel cum a apreciat prima instanță.
prostituției constituie o faptă ce aduce atingere ordinii publice și sănătății publice, iar limitarea dreptului la liberă circulație în privința pârâtei apare ca justificată pentru protejarea dreptului la liniște și sănătate al cetățenilor elvețieni și al celor care locuiesc legal în această țară.
Sentința fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 248/2005, urmează a se admite apelul și a se schimba sentința, în sensul admiterii cererii și restrângerii dreptului la liberă circulație al pârâtei pe teritoriul Elveției timp de 8 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 85 din 30.01.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în totul, în sensul că admite cererea formulată de reclamant.
În consecință:
Dispune restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtei, -, pe teritoriul Elveției, timp de 8 luni, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei decizii.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
6 ex./07.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca Președinta
