Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 248/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 11
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date B, împotriva sentinței civile nr. 185 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a lipsit atât reprezentantul reclamantei apelante Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date B, cât și pârâtul intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că la dosar a fost depusă o cerere de către reclamanta apelantă, precum și motivele de apel formulate de aceasta, prin care solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și de asemenea, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat.
Cum nici la strigarea a doua nu a răspuns nici una din părți, curtea a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr-, la data de 7 decembrie 2009, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, cu sediul în B, a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație pentru o perioadă de cel mult 3 ani față de pârâtul.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
În fapt, pârâtul a fost returnat din Italia, la data de 3 noiembrie 2009, în baza decretului Provinciei.
În conformitate cu prevederile art. 5 lit. a din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006, "Pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele obligații:
a) să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumare de România prin documente internaționale;
b) să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România".
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 38 lit. a din același normativ "Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
România trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, în vederea asigurării unei imagini care să-i confere aptitudinile și capacitatea de a se integra și raporta la normele din Uniunea Europeană; în acest sens, prevenirea emigrării ilegale reprezintă o cerință asumată de România pentru realizarea scopului de aderare la Uniunea Europeană, care trebuie continuată și după aderare.
Prin sentința civilă nr. 185 din 26 ianuarie 2010, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Art. 38 lit. a din legea internă nr. 248/2005 prevede că "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, tribunalul constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Examinând conținutul dispozițiilor art. 27 din Directivă, tribunalul constată că acestea stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele 3 excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
De asemenea, examinând conținutul Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, tribunalul constată că România avea obligația ca până la 1 ianuarie 2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea nr. 248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiil4 cuprinse în Directivă.
În aceste condiții, Tribunalul urmează să facă aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt prin prezenta speță și, considerarea principiului supremației dreptului comunitar, va constata că norma aplicabilă în prezentul litigiu, în care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român, este norma comunitară, respectiv art. 27 și urm. din Directivă.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, Tribunalul apreciază că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea italiană referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a se putea admite acțiunea de față.
Atât timp cât prin acțiunea de față nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, tribunalul nu poate să rețină în nici un caz că simpla încărcare de către acesta a termenului de ședere ar constitui "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății", mai ales în condițiile în care Directiva dispune că "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală" și "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri" de restrângere a libertății de circulație.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel, în termen legal, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date.
În motivarea apelului, se arată că din actele dosarului rezultă că pârâtul a avut o activitate infracțională prin care a adus atingere ordinii și siguranței publice.
Astfel, conduita pârâtului reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficientă de serioasă la adresa interesului fundamental al societății statului italian.
Potrivit art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alineatul al doilea, același text prevede că, măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de apel invocate și, în conformitate cu art. 295 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat.
Dispozițiile art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005 invocate de apelantă nu sunt în acord cu Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie pe teritoriul statelor membre nr. 38 din 29 aprilie 2004.
În conformitate cu aceasta, limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin aplicarea măsurii expulzării, norme transpuse în legislația română prin OUG nr. 102/2005.
Prin urmare, în interpretarea dispozițiilor cuprinse în actele normative arătate mai-sus și în acord cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, Curtea apreciază că dreptul la liberă circulație a cetățenilor români în celelalte state membre nu poate fi restrâns decât în situațiile arătate strict în art. 27 din Directiva Consiliului nr. 38/2004, iar în speță, singurul motiv invocat de apelantă a fost returnarea pârâtului din Italia.
În asemenea condiții, hotărârea primei instanțe apare ca legală și temeinică, drept pentru care, în conformitate cu art. 296 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
-
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date B, împotriva sentinței civile nr. 185 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
4ex/05.03.2010
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel
