Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 119
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina judecător
- - - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare, cu participarea reprezentantului legal al Ministerului Public - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, apelul civil formulat de apelantul-reclamant INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr.621/C din 06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-pârât G, în stare de arest, lipsă fiind apelantul-reclamant.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei de către recurent, după care:
Intimatul arată că a fost plecat legal în Italia și nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimatul-pârât G având cuvântul pe fond solicită respingerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pe fond solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond pronunțate de Tribunalul Neamț.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 621/C/6.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva pârâtului G având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Italiei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:
Întrucât România este membră a Uniunii Europene, s-au aplicat, în cauză, normele dreptului comunitar care reglementează dreptul cetățenilor unui stat membru de a circula pe teritoriul altor state membre și care, în virtutea principiului aplicării directe a normelor comunitare, au prioritate față de dispozițiile Legii nr. 248/2005.
Restricțiile privind dreptul de a circula liber și de a rezida pe teritoriul statelor membre sunt prevăzute de Directiva 2004/38/CE.
Astfel, cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul unui alt stat membru numai din motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică constatate printr-o decizie de expulzare, care trebuie să cuprindă motivele care au stat la baza emiterii precum și instanța competentă și procedurile necesare pentru atacarea acestei decizii.
De asemenea, această decizie trebuie să-i fie notificată, în scris, persoanei în cauză.
În orice caz, înainte de luarea unei decizii de expulzare statul membru trebuie să evalueze o serie de factori precum: perioada în care a rezidat persoana în cauză, vârsta, gradul de integritate și situația familială pe teritoriul statului în cauză și legătura cu țara de origine.
În speță, din cuprinsul deciziei de expulzare nr. 28 din 17 decembrie 2008 emisă de Prefectul Provinciei (a cărei traducere în limba română a fost depusă de reclamantă la dosar, ca urmare a solicitării instanței) rezultă că pârâtul a încălcat prevederile unui decret de expulzare anterior, emis de Prefectul de Milano la data de 10 septembrie 2008 în conformitate cu Decretul Lege nr. 30/2007 modificat prin Decretul - Lege nr. 32/2008, decret care, interzice revenirea persoanei interesate în Italia pe o durată de 5 ani și că pârâtul a fost arestat la data de 3 decembrie 2008 pentru încălcarea prevederilor art. 628 Cod penal și denunțat la datele de 05.02.2007, 08.02.2007, 10.02.2007, 13.03.2007 și 28.07.2007 pentru încălcarea prevederilor art. 337, 339, 605, 624, 628, 648.
Prin decretul de expulzare nr. 28 din 17 decembrie 2008, i s-a adus la cunoștință pârâtului interdicția de a reveni pe teritoriul statului italian timp de 5 ani în conformitate cu prevederile Decretului - Lege nr. 30/2007 modificat prin Decretul - Lege nr. 32/2008 și că în cazul nerespectării interdicției va fi sancționat conform prevederilor art. 20 alin. 14 din decret.
România, ca stat al cărui cetățean este pârâtul nu poate dispune luarea unei noi interdicții, întrucât pe lângă împrejurarea că pentru aceeași faptă nu se pot aplica doua sancțiuni, o interdicție de circulație în Italia - întemeiată pe dispozițiile art. 38 lit. b din Legea 248/2005, ar fi lipsită și de eficiență în condițiile în care statul italian i-a interzis pârâtului pătrunderea pe teritoriul său pe o durată de 5 ani iar potrivit Legii nr. 248/2005 - durata maximă pentru care poate fi luată măsura de către statul român este de 3 ani.
Pe de altă parte, din cuprinsul deciziei de expulzare rezultă că pârâtul s-a făcut vinovat de încălcarea unui decret de expulzare emis la data de 10.09.2008 în conformitate cu Decretul - Lege nr. 30/2007 - care interzicea revenirea persoanei în Italia pe o durată de 5 ani și cu toate că, așa cum se menționează în finalul deciziei de expulzare, în cazul nerespectării interdicției, cel în cauză este sancționat potrivit prevederilor acelui decret, nu rezultă care a fost sancțiunea aplicată pârâtului, în afară de o noua expulzare.
Deși, în cuprinsul deciziei se face referire la faptul că pârâtul a fost arestat la data de 3.12.2008 "pentru încălcarea prevederilor art. 628." nu se face nici o referire și la o sancționare sau condamnare a acestuia în condițiile în care, din declarația pârâtului rezultă că a fost arestat de carabinieri, a stat două săptămâni arestat, după care a fost judecat, găsit nevinovat și la 30.12.2008 a fost returnat în România.
Măsura restrângerii dreptului la liberă circulație nu poate fi luată în considerarea faptului că pârâtul prin conduită avută pe timpul șederii pe teritoriul statului italian (dovedită cu multiplele "denunțuri" menționate în cuprinsul deciziei de expulzare și cu arestarea din data de 3.12.2008) ar prezenta o amenințare pentru ordinea publică a statului italian, cât timp simplele "denunțări" neurmate de condamnarea sau sancționarea persoanei respective - nu pot dovedi vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor imputate.
Or, potrivit Directivei 2004/38/CE nici măcar condamnările penale anterioare ale unui membru al Uniunii nu justifică, automat, luarea unei astfel de măsuri.
De astfel, dispozițiile art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005, pe care și-a întemeiat reclamantul acțiunea prevăd că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație "poate fi dispusă" de instanță, ceea ce înseamnă că ea nu se aplică automat doar ca urmare a expulzării unei persoane cetățean Român de pe teritoriul unui alt stat.
În termen legal, motivat și timbrat adecvat cu timbru judiciar de 0,15 lei și 4 lei taxă timbru, împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
În motivarea apelului s-a arătat că acțiunea de îndepărtare a cetățenilor români expulzați din Italia a fost promovată în executarea obligației prevăzute de obiectivul nr. 2 lit."d" din nr.HG 1347/2007 corob. cu art. 38 lit."b" din Legea 248/2005; același obiectiv prevede și faptul că autoritățile judiciare urmează să pronunțe o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați, în Italia, pe o perioadă determinată. Ori pârâtul a fost arestat în Italia având un comportament antisocial, încălcând astfel dispozițiile art. 5 din Legea 248/2005 modif. și făcând aplicabile dispozițiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE. De asemenea, față de exigențele legislației Uniunii Europene, România trebuie să probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, ori prin respingerea acțiunii se dovedește contrariul, fapt ce va avea repercusiuni negative asupra tratamentului aplicat cetățenilor români ce locuiesc legal.
Legal citat cu aducere din Penitenciar, pârâtul fiind în executarea unei pedepse privative de libertate de 1 an și 6 luni, acesta a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și în raport de dispozițiile art. 294-298 Cod procedură civilă, prezenta instanță constată caracterul său nefondat justificat de următoarele:
Pârâtul a fost returnat din Italia la data de 30.12.2008 în baza Decretului Prefecturii Provinciei pe motiv de încălcare a prevederilor unui decret anterior de expulzare emis de Prefectul din Milano la 10.09.2008 ( fl.30 dosar fond ).
Urmare acestui fapt și în temeiul art. 38 din Legea 248/2005 cu modif. reclamantul a solicitat instanței române restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul acestui stat.
În mod legal și temeinic instanța de fond a respins solicitarea având în vedere pe lângă argumentele deja expuse (și necontestate în nici un mod de către apelant) și faptul că o dată cu aderarea României, dispozițiile menționate nu sunt aplicabile decât pentru statele care nu fac parte din Uniunea Europeană ( vezi practica - Secția civilă și de proprietate intelectuală -. 2667/2007 ); ori Italia este stat membru al Uniunii Europene.
Mai mult, pentru circulația cetățenilor români în Uniunea Europeană sunt aplicabile dispozițiile Tratatului de Instituire a Comunității Europene și în special, art. 12, 18, 40, 44 și 52, precum și Directiva-/ CEParlamentului European și a Consiliului.
În temeiul dispozițiilor menționate, Cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.
Conform art.27 din Directiva 2004/38/CE, statele membre ale Uniunii pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, pentru motive de odine publică, siguranță publică sau sănătate publică, motive ce nu pot fi invocate în scopuri economice, iar restrângerea trebuie să respecte principiul proporționalității prevăzut de art. 23 din același act al Parlamentului European. De asemenea, la punctul 2 teza a Ii-a al aceluiași articol se prevede că, conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Drept urmare, în mod just instanța de fond a apreciat asupra conduitei pârâtului care nu se încadrează în nici una din situațiile menționate pentru întrunirea condițiilor de restrângere a libertăților de circulație față de statul italian, nedovedindu-se că pârâtul ar fi săvârșit pe teritoriul acestui stat fapte reprobabile care să justifice măsura solicitată de reclamantă și nici faptul că măsura este necesară și suficientă pentru protecția unui interes general astfel încât să justifice ingerința în dreptul la liberă circulație a acestei persoane.
Ori autoritățile române, deși sesizate conform obiectivului 2 lit.2d" din HG1347/2007, nu au obligația de a dispune admiterea acțiunii automat, ci trebuie să dea curs obligației de a verifica în ce măsură sunt respectate dispozițiile interne și comunitare și, eventual, chiar să cenzureze aplicarea acelor dispoziții ale legislației interne care contravin normelor europene. Și mai mult, după returnarea în baza unui acord de readmisie, instanțele naționalepot aprecia asupra acestei restrângeriraportat la principiile constituționale privind scopul, necesitatea și proporția ( art. 49 din 429/2003 de revizuire a constituției )
ceea ce s-a și întâmplat de altfel în speța de față.
Referitor la dispozițiile acordului de readmisie ratificat prin Legea 173/1997- invocat în apel -, se constată că acestea au fost deja respectate în momentul în care, fără formalități, statul român a readmis intrarea pârâtului în țară; prin urmare, nu se mai pot extinde dispozițiile acestuia și asupra eventualelor proceduri ce ar putea fi exercitate ulterior de autoritățile române, aplicabilitatea sa încetând în momentul intrării în țară a cetățeanului repatriat.
În atare împrejurări, constatând că nu sunt motive de a se dispune schimbarea sentinței, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelantul-reclamant INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR din MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI și INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr.621/C din 06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - - - - -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red.
Tehnored./7 ex.
10/10.11.2009
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Aștefănesei Petrina Manuela
