Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 122/A/2009
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA
Procuror G
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 319/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr. -/2009, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate (Legea nr. 248/2005).
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de pârâtul apelant.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 18 iunie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Tribunalul Sibiu, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație a pârâtului în Franța pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii se arată că pârâtul a fost returnat din Franța în baza acordului de readmisie, deoarece a fost reținut și respins dreptul de ședere în Franța prin decizia Prefectului Poliției nr. /7503/-. În drept invocă art. 5, 38, 39 din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr. 319/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiua fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație a pârâtului începând cu data de 6.04.2009 din Franța pe o perioadă de 3 ani.
În considerentele sentinței s-a reținut că pârâtul a fost returnat din Franța deoarece nu dispunea de resurse pentru el și familia lui și a fost prins și reținut deoarece vindea inele de cupru, sens în care a fost returnat cu talonul din data de 23.01.2009.
S-a apreciat că prin comportamentul său, pârâtul a adus atingere ordinii și securității publice astfel că tribunalul a aplicat HG 278/1994, Legea nr. 248/2005, art. 38 și art. 25 din Constituția României, restrângând dreptul la liberă circulație în Franța pe o perioadă de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii și respingerea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație.
În expunerea motivelor de apel susține că se afla legal pe teritoriul Franței, că nu are antecedente penale și nici nu a săvârșit vreo abatere pe teritoriul acestui stat.
Arată că dreptul la liberă circulație este garantat de Constituție și că în prezent nu se mai poate vorbi de migrația ilegală deoarece România este membră și nu mai este nevoie de viză pentru a trece granița.
Consideră că nu se poate vorbi că nu ar fi respectat condițiile de călătorie în străinătate deoarece sau că se afla într-o situație ilegală deoarece era de câteva zile pe teritoriul
În subsidiar, solicită ca în ipoteza în care se va stabili de instanță că a încălcat vreo regulă, să se dispună reducerea perioadei de restrângere a exercitării dreptului la libera circulație la o perioadă rezonabilă.
În drept invocă art. 39 din Legea nr. 248/2005 și art. 294 - 298 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat respingerea apelului.
Sub aspectul condițiilor de formă invocă în temeiul art. 287 alin. 2 Cod procedură civilă, excepția nulității apelului deoarece cererea de apel nu cuprinde numele, domiciliul sau reședința părților și arătarea hotărârii care se atacă, și, mai mult, cererea nu este adresată curții de apel competente ci Tribunalului Sibiu care a pronunțat hotărârea.
Pe fond se arată că înscrisurile înaintate ca probe, talonul de returnare și declarația au fost întocmite în punctul de trecere al frontierei de către lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, urmare a măsurii de returnare dispuse de statul străin, autoritățile române luând act de măsura dispusă de autoritățile franceze în baza acordului de readmisie, fără a putea cenzura returnarea apelantului.
Apreciază că măsura restrângerii se justifică, în cazul de față, pentru apărarea ordinii, situație prevăzută printre cele limitativ enumerate de art. 53 din Constituție.
Mai arată că măsura restrângerii nu încalcă nici CEDO deoarece Curtea Europeană a reținut că art. 2 alin. 1 din Protocolul nr. 4 la CEDO trebuie interpretat în sensul că orice persoană care se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula în mod liber pe teritoriul acelui stat în conformitate cu reglementările aplicabile pe acel teritoriu.
Consideră că în condițiile în care pârâtul a locuit fără forme legale pe teritoriul Franței și a săvârșit o faptă antisocială, fiind depistat încercând să vândă niște inele din cupru, măsura instanței de restrângere a dreptului la liberă circulație este întemeiată.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate se constată următoarele:
În declarația de apel ( intitulată în mod eronat "recurs") apelantul indică nr. sentinței apelate( 3) astfel că nu se poate reține nulitatea prevăzută de art. 287 alin. 2 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art. 287 alin. 2 Cod procedură civilă nu sancționează cu nulitatea neîndeplinirea cerințelor de la art. 287 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care excepția nulității apelului invocată de intimata reclamantă nu poate fi primită nici pentru lipsa din cererea de apel a numelui, domiciliului ori reședinței părților.
Cu privire la instanța la care s-a depus cererea de apel, Curtea constată că au fost respectate dispozițiile art. 288 alin. 2 Cod procedură civilă, apelul fiind depus la instanța a cărei hotărâre s-a atacat respectiv la Tribunalul Sibiu.
Pe fondul cauzei, se constată că, urmare a aderării României la începând cu data de 01.01.2007, judecătorul național a devenit judecător comunitar, fiind obligat să analizeze compatibilitatea legii naționale cu legislația comunitară și să aplice dreptul comunitar în virtutea principiului efectului direct al dreptului comunitar și al supremației acestuia.
Din perspectiva acestor principii, prima instanță a stabilit în mod corect incidența prevederilor art. 18 din Tratatul CE și a prevederilor Directivei 2004/38/
Dispoziția națională, art. 38 din Legea nr. 248/2005 pe care o invocă reclamanta contravine legislației comunitare, judecătorul național fiind obligat să aplice legislația comunitară și în ceea ce privește dreptul de a părăsi teritoriul unui stat.
Un stat membru nu poate limita dreptul de a ieși din statul de origine automat, fără a examina comportamentul personal al celui în cauză și fără a aprecia asupra proporționalității dintre măsura solicitată și scopul urmărit.
Este adevărat că E nu interzice statelor membre să adopte reglementări prin care să restrângă dreptul unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul altui stat membru, dar aceste limitări trebuie circumscrise situațiilor expres prevăzute de dispozițiile comunitare, respectiv art. 27 din Directiva 2004/38/, și în nici un caz măsurile impuse nu pot încălca principiul proporționalității, raportat la scopul urmărit.
În speță, reclamanta a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului deoarece acesta a fost depistat la unde încerca să vândă niște inele de cupru, fiind returnat de autoritățile franceze care i-au refuzat dreptul de ședere pe teritoriul francez.
Însă, din nicio probă nu rezultă că pârâtul a săvârșit fapte de natură a pune în pericol ordinea publică, respectiv că acesta, prin comportamentul său, reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă pentru ordinea publică, astfel încât să se impună restrângerea dreptului la liberă circulație.
Curtea apreciază că nerespectarea condițiilor prevăzute de legea statului membru referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică la care se referă art. 27 din Directivă iar măsura solicitată de apelantă nu respectă principiul proporționalității cu scopul urmărit.
În aceste condiții se constată că în mod greșit prima instanță a considerat că prin comportamentul său pârâtul a adus atingere ordinii și securității publice și, făcând aplicarea HG 278/1994, a Legii nr. 248/2005 și a art. 25 din Constituția României a restrâns dreptul la liberă circulație al pârâtului pe o perioadă de 3 ani în Franța.
Soluția de respingere a acțiunii reclamantei este justificată de aplicabilitatea în cauză a dreptului comunitar astfel că reclamanta - intimată nu poate susține cu temei că s-ar proceda la cenzurarea returnării pârâtului.
Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 296 cod procedură civilă, Curtea va admite apelul pârâtului cu consecința schimbării în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 319/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul pentru restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2009.
Președinte, - -- concediu odihnă, semnează Președintele Curții de Apel | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
5 ex/23.06.2009
Jud. fond -
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Daniela Mărginean
