Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 123/
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai SecuianuJUDECĂTOR 2: George Popa
Judecător - -
Grefier - - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de
Procuror
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantaDIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B, str. - nr.29, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 96 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea - secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, județul V, în acțiune civilă formulată în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este primul termen de judecată în apel; apelul civil este declarat în termen, motivat, timbrat; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a apelului civil ca nefondat, soluția pronunțată de Tribunalul Vrancea fiind legală și temeinică.
Amenințarea pe care o persoană o reprezintă față de ordinea de drept trebuie să fie reală și suficient de gravă pentru a justifica restrângerea dreptului, reclamanta nefăcând însă nici o dovadă în acest sens. De asemenea nu s-a făcut dovada nici a faptului că ar fi vorba de o condamnare de natură penală, nedepunându-se nici o hotărâre judecătorească în acest sens, singurul temei pentru care s-a solicitat restrângerea dreptului pârâtului la libera circulație fiind doar decretul de expulzare depus la dosar. Se impune astfel respingerea apelului ca nefondat.
C RTEA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vrancea
reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună restrângerea dreptului la libera circulație în Italia al pârâtului.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 30.12.2008 in baza Decretului emis de Prefectul Provinciei.
A reținut instanța de fond că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 30.12.2008, în baza unui decret de expulzare al Prefecturii Provinciei, depus de reclamanta.
Reclamanta a indicat în cererea de chemare în judecată împrejurări legate de
comportamentul necorespunzător al pârâtului pe durata șederii sale in Italia, iar pârâtul a arătat în declarația din data de 30.12.2008. data la care a și fost expulzat că ar fi fost depistat de autoritățile italiene în timp ce încerca să comită o faptă de furt.
Este evident că în aceste condiții nu a fost vorba de un proces penal în urma căruia pârâtul să fi fost condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, și, cu atât mai puțin, despre o condamnare definitivă.
Articolul 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită de art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Conform dispozițiilor art. 307 alin. (1) și alin. (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Or, dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 29 aprilie 2004. Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranța publică sau sănătate publică. În alin. (2), textul prevede că măsurile luate, trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată, în raport cu scopul urmărit și încălcă astfel dreptul la liberă circulație.
De aceea, față de art. 27 alin. 2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului doar pentru motivul ca acesta ar fi săvârșit o faptă de natură a încălca ordinea publică în statul din care a fost returnat și fără o dovadă certă în acest sens, încalcă principiul liberei circulații a persoanelor, atâta timp cât noțiunea de ordine publica variază de la un stat membru la altul.
Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că ar fi vorba efectiv de o condamnare de natura penală, dovedita printr-o hotărâre judecătorească, singurul temei pentru care se solicită restrângerea dreptului fiind decretul de expulzare al pârâtului, pe care reclamanta l-a atașat la dosar.
Pe de altă parte, amenințarea pe care o persoană o reprezintă față de ordinea de drept trebuie să fie reală și suficient de gravă, astfel încât să se justifice restrângerea dreptului.
In cauză o astfel de dovada nu a fost făcută, simpla afirmație cu privire la săvârșirea unei infracțiuni neputând să fie considerată ca suficientă pentru luarea măsurii solicitate de reclamantă.
Conform jurisprudenței CJCE, cauza Pușa, C-224/02 și, C-370/90, dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre, așa cum este garantat de art. 18 alin 1 din CE, ar fi golit de conținut dacă statul membru de origine ar putea, fără o justificare valabilă, să interzică propriilor resortisanți să părăsească teritoriul său în scopul de intra pe teritoriul altui stat membru.
Aceeași jurisprudență a stabilit că sunt interzise obstacolele puse atât de statul de origine cât și de statul de destinație.
În urma analizării probelor administrate, prin sentința civilă nr. 96 din 5.02.2009 Tribunalul Vranceaa respins ca nefondată cererea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B care a reținut încălcarea prevederilor art.38 lit.b din Legea nr.248/2005 și faptul că instanța de fond nu a luat în considerare Decretul Prefecturii Provinciei din data de 25 august 2008.
Din documentele transmise reclamantului, rezultă că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 30.12.2008, în baza Decretului Prefecturii Provinciei; din conținutul documentului emis de autoritățile italiene reiese că, pe timpul șederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial, fiind arestat de autoritățile italiene, motiv pentru care îndepărtarea acestuia a fost necesară în vederea menținerii ordinii și siguranței publice.
Din actele depuse la dosar rezultă că pârâtul a "avut un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, făcând ca permanența sa pe teritoriul Italiei să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță", fiind considerat un pericol public.
A apreciat reclamanta că și în condițiile aderării la UE,disp.art.38 și 39 din Legea 248/2005 au rămas în vigoare,constituționalitatea acestora fiind verificată și de Curtea Constituțională(decizia 685/11.09.2007).
Atât legislația internă (Constituția) cât și prevederile internaționale consacră dreptul la liberă circulație,dar acesta nu este absolut,ci poate fi limitat pentru motive de securitate națională,siguranță publică și sănătate publică.
În speță, raportat la scopurile măsurii,la conștientizarea respectării condițiilor legale pe teritoriul unor state străine,măsura returnării este justificată și respectă cerința proporționalității.
Analizând apelul de față prin prisma textelor de lege invocate, Curtea îl consideră nefondat.
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pachetele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când legislația internă restricționează libertatea de circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretate stabilite în jurisprudența la Curtea Europeană de Justiție.
In plus, așa cum a statuat Curtea de Justiție de la Luxemburg în Hotărârea preliminară emisă în cazul: "dacă un stat membru nu stabilește în mod specific, în raport cu unul dintre proprii resortisanți, respectând principiul proporționalității și exclusiv în temeiul conduitei persoanei în cauză, că exercitarea de către aceasta a dreptului acordat prin articolul 18 alineatul (1) CE de a părăsi propriul stat membru pentru a se deplasa într-un alt stat membru poate constitui o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice, care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societății, statul membru de origine nu poate impune, pentru motive de "ordine publică" sau de "siguranță publică" în sensul articolului 27 din directiva menționată, limitări ale libertății de circulație a persoanei respective."
In speță, nimic din faptele prezentate de apelant nu pare să indice că, în prezent sau în trecut, conduita intimatului ar fi de natură să provoace temerea că acesta ar putea prezenta unpericol realpentru interesele fundamentale ale societății, impunând adoptarea de către România a unei măsuri de limitare a dreptului său de liberă circulație.
In cererea de chemare în judecată și în cererea de apel se invocă faptul că ar fi fost arestat de autoritățile italiene. Cum nu există dovada unei condamnări definitive pentru aceste fapte se constată că nu s-a făcut dovada că intimatul din prezenta cauză reprezintă o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantaDIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B, str. - nr.29, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 96 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea - secția civilă în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./21.04.2009
VM/22.04.2009
7 ex.
Fond: Tribunalul Vrancea - judecător - -
Com.5 ex:
- Direcția Generală de Pașapoarte
- Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B-str.- nr.2-4,sect.5,cod -
- Serviciul public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple Focșani - județul V Cod -
- - com. jud.
- Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
22.04.2009
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
