Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 133
Ședința publică de la 13 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Busuioc Anamaria Monica JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi s-a luat în examinare, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU apelul civil promovat de reclamantul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr.487/C/19.08.2008, pronunțată de tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2008, fiind consemnate în încheiere de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.487/C/19 august 2008 Tribunalului Neamț, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de pașapoarte având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în toate statele membre ale față de pârâtul .
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 4490/103 din 23.02.2008 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liber circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului, domiciliat în sat,., jud. N, CNP -.
În motivare reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 06.05.2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară și ratificat prin nr.HG 825/1995 publicată în Monitorul Oficial nr. 241/1995, care la art. 1 alin. (1) prevede că "Fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, oricare persoană care - nu mai îndeplinește cerințele privind șederea, aplicabile pe teritoriul statului părții contractante solicitante".
Faptul îndepărtării rezultă din înscrisul denumit "Talon" și din declarația pârâtului, ambele întocmite de lucrătorii Inspectoratului de Poliție de Frontieră.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, cetățenii români sunt obligați, pe perioada șederii lor în străinătate:
a)să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale;
b)să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România;
c)să depună toate diligentele în vederea acordării de ajutor cetățenilor români aflați în dificultate pe teritoriul statului în care se află, informând cu privire la astfel de situații misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României din statul respectiv;
d)în cazul stabilirii reședinței sau a domiciliului în străinătate, să informeze cea mai apropiată misiune diplomatică sau oficiu consular al României;
e) să informeze cea mai apropiată misiune diplomatică sau oficiu consular al României cu privire la orice schimbare intervenită în starea lor civilă".
De asemenea, reclamanta a solicitat instanței să aibă în vedere și prevederile art. 38 Ut. a și 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor romani în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, considerând că pârâtul a încălcat ordinea juridică interioară a statului în care se afla, producând repercusiuni negative asupra imaginii României și asupra cetățenilor români care călătoresc legal în străinătate.
Având în vedere că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern, reclamanta a solicitat instanței de judecată să admită acțiunea așa cum a fost formulată și, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (3) din Protocolul Adițional nr. 4 la. care prevede că "exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora", să dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație pe teritoriul Belgiei pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5, 38, 39 din Legea nr. 248/2005 și a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiile art. 242 din Codul d e procedură civilă, anexând în dovedirea acțiunii declarația pârâtului și o copie a "talonului " întocmit de lucrătorii, învederând instanței de judecată că România trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, iar prezența, fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere, a pârâtului (sau a altor persoane aflate în situații similare) pe teritoriul Belgiei ar dovedi exact contrariul, cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat în materie de vize, cetățenilor români.
Pârâtul, legal citat, a fost reprezentat în instanță de apărătorul său ales, av.. La primul termen de judecată acesta a depus întâmpinare la cererea formulată de reclamantă, precizând că în momentul în care a fost returnat din Belgia, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, era angajat și în același timp asociat activ la o societate belgiană, deținând un număr de șase părți sociale. în plus, începuse deja formalitățile cerute de legea belgiană pentru a intra în legalitate, însă, datorită rapidității cu care s-au derulat evenimentele, nu a avut posibilitatea să informeze organele abilitate și să le dovedească demersurile făcute în vederea dobândirii unui statut legal în această țară. Contravaloarea transportului aerian până în țară a fost achitată, în totalitate, de către firma la care lucra și la care era acționar.
că libertatea de mișcare a cetățenilor români este guvernată de prevederile ari. 25 alin. 1 teza a Ii-a din Constituția României, pârâtul a precizat, prin întâmpinare, că potrivit dispozițiilor Legii nr. 248/2005, simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean R nu presupune, în mod implicit, și restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație. în acest sens, a supus atenției instanței de judecată Decizia nr. 4144/22.05.2007 a înaltei C de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.
A mai invocat pârâtul că, potrivit aceleiași decizii a înaltei C de Casație și Justiție, dispozițiile ort. 38 Ut. a din Legea nr. 248/2005 nu sunt în concordanță cu Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 29.04.2004 privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor lor de familie pe teritoriul statelor membre. Aceste acte prevăd că limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la libera circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin aplicarea măsurii expulzării.
În aceste condiții, pârâtul a solicitat instanței de judecată respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, întrucât aceasta nu a probat, în condițiile art. 1169 Cod civil, incidența vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în legislația europeană, sau, în cazul în care aceasta va considera necesară sancționarea sa, aplicarea unei măsuri care să respecte principiul proporționalității și conduita pe care acesta a avut-o pe parcursul șederii în Belgia, care nu a compromis sub nici un aspect imaginea României în această țară, având în vedere că singurul scop pentru care acesta s-a deplasat și a locuit acolo a fost realizarea unor venituri care să îi permită întemeierea unei familii, și nicidecum săvârșirea de fapte contrare legii și ordinii sociale din țara respectivă.
Analizând acțiunea formulată de reclamantă, tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile anexate reiese că paratul a fost returnat din Belgia la data de 06.05.2008, fiind reținut de către poliția belgiană la data de 30.04.2008 și internat într-un centru pentru străini, pentru ca ulterior, fără să fie judecat de autoritățile competente ale statului care a solicitat readmisia, să fie returnat în țară cu o aeronavă a companiei, al cărei bilet a fost plătit de patronul firmei la care a lucrat. Singurele aspecte invocate de autoritățile belgiene împotriva sa au fost șederea ilegală și munca la negru, împrejurări care rezultă din însăși declarația pârâtului anexată dosarului cauzei și din "talonul" întocmit de autoritățile.
Dreptul la liberă circulație și de ședere este, pentru cetățenii UE, una dintre cele mai importante și mai vizibile realizări ale dreptului comunitar. Dreptul unui cetățean al Uniunii de a se deplasa, din motive economice sau din alte motive, pe o perioadă scurtă, lungă sau nelimitată de timp în alte state ale, este unic în lume, condițiile în care cetățenii Uniunii și familiile lor își pot exercita dreptul la liberă circulație și de a rezida liber pe teritoriul unui stat membru, dreptul de rezidență permanentă, precum și restricții privind dreptul de a circula liber și de a rezida pe teritoriul statelor membre, din motive de ordine publică, securitate publică și sănătate publică sunt reglementate de Directiva 2004/38/CE care, în virtutea principiului aplicării directe a normelor comunitare are prioritate față de dispozițiile Legii nr. 248/2005 cu modificările ulterioare.
Așadar, limitarea exercitării dreptului cetățenilor romani deveniți începând cu 01.07.2007 cetățeni membri ai, la liberă circulație în străinătate se poate face temporar în situații de excepție determinate de necesitatea asigurării apărării țării sau a securității naționale.
În aceste condiții, chiar dacă potrivit art. 7-15 din Directiva 2004/38/CE în cazul unei rezidențe pentru o perioadă mai mare de 3 luni, statele membre pot cere ca cetățenii unui alt stat membru al Uniunii să se înregistreze la autoritățile componente într-o perioadă care nu poate fi mai mică de 3 ani de la data intrării pe teritoriul statului pe care vor să rezideze, nerespectarea acestei cerințe de ordin administrativ neputând atrage automat, în lipsa dovedirii pericolului concret pe care l-ar determina prezența unui cetățean român pe teritoriul statului membru pe care a rezidat o perioadă mai mare de 3 luni, restrângerea exercițiului la liberă circulație.
Reținând astfel, că cetățenilor uniunii sau membrilor lor de familie li se poate restricționa dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii numai din motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, constatate printr-o decizie de expulzare, instanța română va dispune în cauză, în absența unor atare dovezi și decizii, respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, având ca obiect restrângerea pe viitor a exercițiului dreptului pârâtei la liberă circulație pe teritoriul Angliei, o atare interdicție nemaioperând ulterior datei aderării României la - 01.07.2007, în mod necondiționat doar în baza acordului bilateral de readmisie ratificat prin nr.HG 278/1994, încheiat între România - țară nemembră la acea dată și Anglia, țară membră a
Simplul fapt că persoana în cauză a depășit perioada de rezidență de 3 luni pentru care nu trebuie îndeplinită nici o altă condiție sau formalitate alta decât aceea de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil nu constituie prin el însuși un motiv de expulzare. în orice caz, înaintea luării unei decizii de expulzare, statul membru trebuie să evalueze o serie de factori, precum perioada în care a rezidat persoana în cauză, vârsta, gradul de integrare și situația familială pe teritoriul statului în cauză și legăturile cu țara de origine, aspecte care nu au fost dovedite sub nici o formă în prezentul litigiu și pentru care să se întemeieze luarea măsurii sancționatorii a restricționării exercițiului la liberă circulație față de pârâtă.
Împotriva sentinței s-a formulat apel d e către Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală de Pașapoarte în care, în esență, s-au invocat următoarele:
Subscrisa a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia și nu în toate statele membre ale Uniunii Europene, astfel cum susține instanța de fond în dispozitivul sentinței susmenționate.
Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru UE, și readmisia acestuia în țară în baza unui Acord de readmisie, se aplică evident când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetățeanul român cu privire la care se solicită returnarea.
Este adevărat că în acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state nu se menționează nici o obligație pentru statul român ca ulterior readmisiei cetățeanului român returnat, să restrângă dreptul la liberă circulație al respectivului cetățean român, însă, nu este mai puțin adevărat că o atare obligație este expres stipulată prin Legea nr. 248/20*05 în art. 38 și urm. care constituie dreptul intern în materie și care vine să complinească acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state, și care facilitează totodată finalitatea practică a aplicării acestor acorduri de readmisie.
Chiar și în condițiile actuale în care România este stat membru al Uniunii Europene, cetățenii români, dobândind statutul de cetățeni ai Uniunii Europene, trebuie să-și exercite toate drepturile și obligațiile ce izvorăsc din aceasta, în acord cu legislația actuală și a obligațiilor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Așa cum se poate observa, art.38 și 39 din Legea nr.248/2005 nu au o aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 01.01.2007.
Mai mult, obligațiile prevăzute în Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, trebuiesc respectate de către toți cetățenii români, indiferent în ce scop călătoresc în străinătate.
Protocolul Adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează la art. 2, dreptul la liberă circulație în țară și străinătate. însă această garanție suportă anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat. Astfel, după ce în paragrafele 1 și 2 ale art. 2 din Protocolul nr. 4 se garantează libertatea de circulație a unei persoane aflată legal pe teritoriul unui stat, înăuntrul acestui teritoriu și respectiv libertatea de circulație între state, în paragrafele 3 și 4 se reglementează restrângerile la care poate fi supus dreptul la libera circulație, ceea ce înseamnă că dreptul în discuție nu are un caracter absolut, putând cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile prevăzute de paragrafele 3 și 4 din art. 2 al Protocolului nr. 4 la.
Cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr. 4 se referă la prevederea lor de către lege și la existența unui scop legitim pe care să-1 urmărească privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora; în plus, aceste limitări trebuie să aibă și caracter necesar într-o societate democratică, necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit prin aplicarea limitărilor și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Referitor la cerința ca măsura de restrângere să fie prevăzută de lege, apreciem că aceasta înseamnă nu numai ca măsura să aibă o bază legală în dreptul intern, ci și ca legea aplicabilă să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în privința efectelor sale.
4 vizează restrângeri aplicabile în "zone determinate", pentru rațiuni de "interes public într-o societate democratică".
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței, apelul se apreciază nefondat pentru cele ce succed:
Pârâtul a fost returnat din Belgia în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, acord ratificat prin HG825/1995.
În acest caz sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.38 alin.1 lit. a din Legea 248/2005. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de text, rămâne instanței dreptul de a aprecia asupra oportunității măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație precum și durata( până la 3 ani).
De altfel, în cadrul contenciosului constituțional( decizia 901 din 5 decembrie 2006 ) s-a constatat coerența articolului 38 din legea 248/2005 cu dispozițiile constituției:
" Cu privire la art.38, Curtea reține că măsura< dispusă de textul de lege criticat se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern. Pentru aceste considerente a fost elaborată această lege, care asigură implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art.13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art.12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și aart.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".
Directiva 2004/38/CE/29 aprilie 2004, nu vine în contradicție cu Legea 248/2005 pentru a aprecia asupra întâietății acesteia.
Trebuie remarcat că această Directivă nu îngrădește dreptulde intrareșide ședereal cetățeanului român pe teritoriul altui stat, din UE, decât pentru motive ce țin de ordine publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Totodată, conform art.6 ( din Cap. III) a acestei directivedreptul de ședereal cetățeanului român este limitat, fără nicio altă condiție sau formalitate, cu excepția deținerii cărții de identitate sau a pașaportului, la trei luni.
În baza acordului de readmisie cetățeanul român care nu a respectat aceste obligații este sancționat.
Numai căsancțiunearestrângerii dreptului la liberă circulațieeste aplicatănu de statul "gazdă" cide statul român.
În aceasta constă esența litigiului dedus judecății.
Statul român, ca o necesitate de apărare a raporturilor cu statele membre, inclusiv în ceea ce privește migrarea forței de muncă, își sancționează propriii cetățeni.
Conduita acestora trebuie îndreptată, corectată, în sensul respectării normelor care privesc dreptul de ședere pe teritoriul statelor gazdă. Insa in speța,nu s-a făcut dovada ca, pe fond măsura se impune, din probatoriul administrat nerezultând ca paratul-intimat ar fi o persoana care a prejudiciat in vreun fel statul gazda. Mai mult decât atât, la data judecații apelului, intimatul nu se mai afla in tara, așa cum a declarat avocatul sau.(din actul depus la prima instanta, la fila 28 rezulta ca acesta a primit drept de rezidenta la 27 iunie 2008) Astfel, instanta apreciind asupra necesitații măsurii, constata ca ea nu se impune.
Față de aceste considerente, instanța, va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil promovat de reclamantul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.487/C/19.08.2008, pronunțată de tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul cu domiciliul în com., sat, jud.N și Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL BACĂU.
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 13 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.
red./ 4 nov.-08
tehnored.BC/ 5 ex/ 13.nov.
com.părți 13 nov.
Președinte:Busuioc Anamaria MonicaJudecători:Busuioc Anamaria Monica, Aștefănesei Petrina Manuela
