Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 137/A/2009

Ședința publică 27 aprilie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Andrea Annamaria Chiș

--- -

JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu

- -

GREFIER:

- -

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 146 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect limitarea dreptului la libera circulație în străinătate.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimaților și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin motivele de apel, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.

Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă asupra apelului.

Reprezentanta intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pune concluzii în sensul respingerii apelului și, în consecință, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 146 din 13 martie 2009 Tribunalului Cluj, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, din Notificarea pentru comandantul de navă privind deportarea pârâtului din data de 17.10.2008, rezultă că motivul deportării acestuia a fost "ședere ilegală", neexistând niciun act din care să rezulte alte motive care au stat la baza deportării acestuia.

Elveția nu este stat membru al Uniunii Europene, dar, prin Acordul privind Economic European, ce a intrat în vigoare la data de 01.01.1994, dreptul la liberă circulație a persoanelor prevăzut de Tratatul Comunității Europene a fost conferit și cetățenilor statelor, din care, în prezent, face parte și Elveția.

Ca urmare a acestui acord, cetățenii statelor membre UE și familiile lor și cetățenii statelor membre și familiile lor se pot deplasa liber pe teritoriul statelor ce alcătuiesc aceste două organizații.

Rezultă, deci, că, pentru a se putea dispune restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului pe teritoriul Elveției, în lumina prevederilor Legii nr. 248/2005, trebuie să existe motive întemeiate, de natura celor de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, măsurile luate trebuind să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita personală a individului, conduită care trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății.

Din declarația dată de pârât la data de 18.10.2008, rezultă că acesta a ieșit din România la 12.10.2008, iar, la data de 15.10.2008 a fost reținut de autoritățile elvețiene pentru cerșit, dispunându-se returnarea sa în România.

Faptul că pârâtul a fost depistat cerșind în Elveția și perioada cât a stat pe teritoriul acestui stat reiese numai din declarația acestuia, nefiind depuse la dosar acte oficiale întocmite de către autoritățile elvețiene, din care să rezulte că acesta a fost motivul returnării sale în România, așa cum s-a arătat mai sus, singurul act atașat la dosar din care rezultă motivul deportării fiind notificarea pentru comandantul de navă din care rezultă că motivul deportării ar fi, ședere ilegală".

În cauză, nu s-a făcut nici dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în Acordul de readmisie ratificat prin Legea nr. 301/2008, readmisia pe teritoriul statului a cărui cetățenie o are persoana fiind condiționată de neîndeplinirea condițiilor de intrare și ședere pe teritoriul statului părții contractante solicitante, neîndeplinirea acestor condiții nerezultând din actele depuse în probațiune de către reclamantă.

Raportat la cele reținute mai sus tribunalul, în temeiul art. 38 lit. a și art. 39 din Legea nr. 248/2005, a respins ca neîntemeiată cererea formulată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii cererii.

În motivarea apelului ei, reclamanta învederează că returnarea unui cetățean român în baza unui acord de readmisie se aplică atunci când acesta încălcat ordinea juridică internă a statului din care a fost returnat, acest stat fiind liber să-și stabilească cerințele de ordine publică și siguranță publică în conformitate cu nevoile sale.

Deși în acordul de readmisie nu se prevede obligația Statului Român de a restrânge dreptul la liberă circulație al cetățeanului român returnat, o astfel de obligație rezultă din dreptul intern, respectiv disp. art. 38 și urm. din Legea nr. 248/2005, care sunt în acord cu Constituția României, așa cum rezultă din Decizia nr. 685/2007 Curții Constituționale, precum și cu Protocolul 4, ce garantează dreptul la liberă circulație, însă permite anumite restricții, recunoscând că nu are un caracter absolut și că poate cunoaște anumite limitări, care trebuie să fie prevăzute de lege, să aibă un scop legitim privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora și, de asemenea, să aibă un caracter necesar într-o societate democratică, necesitate care se raportează la existența unei proporționalități între scopul urmărit prin aplicarea limitării și mijloacele folosite pentru realizarea lui.

În cauză, limitarea este prevăzută de lege, pârâtul a săvârșit pe teritoriul Elveției acte de natură să compromită imaginea României, nerespectând legislația statului în care s-a aflat și scopul pentru care i s-a acordat dreptul de intra și de a rămâne pe teritoriul acelui stat, existând o proporție între scop și mijloc, urmărindu-se responsabilizarea pârâtului în a conștientiza obligația de a respecta condițiile legale pe teritoriul unor state străine, un astfel de scop putând fi realizat prin mijlocul constând în interzicerea dreptului de a se afla pe teritoriul acelui stat pe o durată de timp rezonabilă.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 292 alin. 1 Cod proc.civ. curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, așa cum a reținut prima instanță, din declarația dată de pârât la data de 18.10.2008, rezultă că acesta a ieșit din România la 12.10.2008, iar, la data de 15.10.2008 a fost reținut de autoritățile elvețiene pentru cerșit, dispunându-se returnarea sa în România. Prima instanță, însă, nu a acordat nicio forță probantă acestei declarații, deși pârâtul nu a contestat-o nici în fața instanței, pentru ca reclamanta să fie obligată să aducă alte probe în susținerea stării de fapt, probațiunea trebuind să se axeze pe împrejurări contestate de adversar și nicidecum pe împrejurări chiar afirmate de acesta. De altfel, în măsura în care prima instanță a apreciat că probațiunea este insuficientă, putea dispune completarea ei, cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. 5. pr.civ.

Instanța de apel își însușește starea de fapt susținută e reclamantă, în sensul că pârâtul a fost returnat pentru cerșit, întrucât chiar el a recunoscut această împrejurare.

Având în vedere circumstanțele raportate la persoana pârâtului, curtea apreciază că există motive de ordine și siguranță publică ce să justifice limitarea dreptului la liberă circulație pe o perioadă de 1 an pe teritoriul Elveției, cerșetoria fiind o faptă sancționată de legea penală română prin art. 326. pen. măsura de restrângere a dreptului fiind prevăzută de lege, ea fiind de natură să împiedice pârâtul să săvârșească pe viitor astfel de fapte pe teritoriul Elveției, având, astfel, un caracter necesar, neexistând măsuri mai blânde ce să poată duce la același rezultat, existând, astfel, o proporționalitate între dreptul restrâns și interesul general al societății.

În temeiul art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 146 din 13 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă, în sensul că admite cererea și, în consecință:

Dispune restrângerea dreptului la libera circulație al pârâtului. în Câmpia,- -.48, CNP - pe teritoriul Elveției pe un termen de:

-1 ( un ) an.

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - -

Red. dact. GC

6 ex/27.05.2009

Jud. primă instanță:

Președinte:Andrea Annamaria Chiș
Judecători:Andrea Annamaria Chiș, Ana Ionescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Cluj