Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 139A
Ședința publică de la 14 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
GREFIER - - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 476/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că
apelanta reclamantă MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE a depus la data de 13.07.2009 timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație și a solicitat conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă. Totodată, se învederează instanței că intimatul-pârât a fost citat cu copia motivelor de apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, reținând și solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat, susținând că nu se justifică măsura restrângerii exercitării dreptului la liberată circulație a intimatului - pârât, precizând că simpla declarație în sensul că acesta a fost arestat nefiind suficientă pentru a se concluziona că intimatul - pârât a săvârșit fapte de natură să aducă atingere securității sau sănătății publice.
Curtea reține în pronunțare cererea de apel formulată de către apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 476/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 27.02.2009, reclamanta DIRECTIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani pârâtului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din documentele înaintate Direcției Generale de Pașapoarte de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu privire la numitul în vederea luării măsurilor conform, competențelor și a dispozițiilor legale în vigoare, rezultă că în data de 08.10.2008 lucrătorii -, întocmesc pe numele susmenționatului, înscrisul denumit - Talon - pe care fac Mențiunea - Anglia - însoțit de declarația acestuia din aceeași dată, ca urmare a măsurii dispuse de către autoritățile din Anglia.
Reclamanta a menționat că România a încheiat cu statul englez Acordul de readmisie, ratificat prin Legea nr. 369/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 684/2003, care în art.2 (l) "Partea contractantă solicitată va readmite, la cererea părții contractante solicitante, fără formalități deosebite, orice persoană care nu îndeplinește sau care nu mai îndeplinește cerințele de intrare ori de ședere pe teritoriul statului părții contractante-solicitante (. ), așa cum rezultă și din înscrisul denumit "Talon" și din declarația susnumitului, ambele întocmite de lucrătorii Inspectoratului Poliției de Frontieră și înaintate reclamantei.
În temeiul dispozițiilor art. 38 lit. (a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006. Restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat"
Conform art. 5 din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate cu modificările și completări le ulterioare, "Pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele obligații: a) să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale; b) să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România."
Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În art. 2. din Protocolul Adițional nr. 4 la. pct. 3 și 4, se prevede că: "Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Drepturile recunoscute pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică."
România trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, iar prezența, fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere, a pârâtului (ca și a altor persoane aflate în situații similare) pe teritoriul unor state străine ar dovedi exact contrariul, cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat.
În declarația dată în punctul de frontieră pârâtul afirmă: "am fost arestat de autoritățile engleze pentru furtul unor parfumuri din magazinele; am fost condamnat la 6 săptămâni închisoare pentru furt", iar în Decizia de returnare se afirmă faptul că pârâtul este o persoană intrată ilegal așa cum este definită în Secțiunea 33 (1) conform Actului de din 1971."
În drept, au fost invocate-dispozițiile art. 5, art. 38, art. 39 Legea nr. 248/2905 și Codul d e procedură civilă, iar în temeiul art. 242.proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin sentința civilă nr.476/ 31.03.2009 Tribunalul Bar espins cererea ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut in esenta ca legislația comunitară arătată mai sus prevede restricții ale libertății de circulație doar pentru două situații, strict delimitate și constituind excepții de la regula libertății, respectiv: 1 - angajările în serviciul public/exercitarea unor activități care, într-un anume stat membru, sunt legate de exercitarea, chiar ocazional, a autorității publice (restricție prevăzută de legislația primară, cu referire la libertatea de circulație a lucrătorilor) și 2 - motive de ordine publică, securitate publică și sănătate publică (restricție prevăzută si de legislația secundară).
Reclamanta a indicat ca motiv al limitării necesitatea stopării migrației ilegale, ca urmare a noilor reglementări dispuse de statul belgian, motiv care nu se încadrează în sfera de aplicare a primei excepții și nici în ultima teză a celei de a doua excepții (sănătatea publică); în consecință, rămâne a se analiza în ce măsură limitarea solicitată s-ar putea încadra ca motiv de ordine și securitate publică.
S-a mai retinut ca în literatura de specialitate (bazată pe jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene) s-a arătat că măsurile constând în limitarea libertății de circulație trebuie să se bazeze exclusiv pe conduita personală a individului în cauză (care trebuie să prezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății), nefiind acceptate justificări care nu iau în considerare particularitățile cazului sau care se bazează pe considerente de prevenire generală.
S-a subliniat în consecință că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității care, după cum s-a arătat, se analizează întotdeauna prin raportare la conduita personală a individului-în cauză (în cauza C 348/1996, Proceduri penale fa, a arătat că nici măcar condamnările penale anterioare nu pot constitui, doar prin ele însele, un motiv de limitare justificat din punctul de vedere al dreptului comunitar al libertății de circulație).
Totodată, în cauza C 36/75, Rutili Ministerul Afacerilor Interne, aceiași instanță comunitară a subliniat că, deși statele membre continuă, în principiu, să fie libere să își determine cerințele ordinii publice prin prisma propriilor interese naționale, conceptul de ordine publică trebuie interpretat cu strictețe, mai ales acolo unde este folosit pentru a justifica derogări de la libertatea de circulație, astfel încât trebuie abordată atenție, atât regulilor de drept material, cât și normelor de procedură prin care statele membre își exercită prerogativele; s-a subliniat în consecință că nu pot fi impuse restricții privind dreptul unui cetățean al oricărui stat membru de a intra pe teritoriul oricărui alt stat membru, de a locui acolo și de a se muta în orice loc, cu excepția cazului în care prezența sau comportamentul său constituie o amenințare adevărată și suficient de serioasă la adresa ordinii publice statului respectiv, astfel încât statele membre au obligația de a-și întemeia deciziile pe evaluarea fiecărui caz în parte a unei persoane aflate sub protecția legislației comunitare, iar nu pe considerații generale.
Depunerea talonului de returnare și a declarației pârâtului, în care acesta nu recunoaște încălcarea vreunei legi, prin care se reține că prin comportamentul său pârâtul creează pericol public, fără însă a se menționa în concret care anume comportament este astfel calificat, nu pot constitui dovezi ale pericolului social care să justifice luarea unei măsuri grave - cum este restrângerea dreptului la liberă circulație.
Totodată, raportând aceste considerente. teoretice la situația speței de față, se observă că dreptul intern contravine dreptului comunitar, impunând aplicarea unei restricții bazate pe exclusiv pe considerații de ordin general (stoparea migrației), fără luarea în considerare a nici unui motiv referitor la conduita individuală a persoanei cu privire la care se solicită aplicarea restricției (în condițiile în care, după cum s-a arătat anterior, nici măcar condamnările penale anterioare nu pot justifica prin ele însele aplicarea limitării).
Față de considerentele arătate, constând că legea internă contravine legislației comunitare, s-a apreciat ca situația speței de față nu se încadrează nici în situațiile de excepție care reglementează ca justificate limitările dreptului la liberă circulație, astfel incat cererea de chemare în judecată este neîntemeiată urmand a fi respinsă ca atare.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta Generala de Pasapoarte, criticand sentinta pronuntata de instanta de fond pentru urmatoarele motive:
- masura reglementată prin art. 38 lit. a se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că "problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern", așa cum se arată în motivarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 855/28.11.2006, nr. 901/05.12.2006 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. 6 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate).
- legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006, care asigură "implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".
-Art. 25 din Constituție prevede că "Dreptul la libera circulație, în țară și străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept".
Se apreciaza că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea unor condiții stabilite prin lege. Or, aceste reguli sunt strict reglementate în cuprinsul Legii nr. 248/2005, astfel: " români care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege, le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra și de a reveni oricând în țară".
De asemenea, Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează, la art. 2, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate. Această garanție poate suporta anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat. Astfel, în paragraful 4 al art. 2, se prevede că "drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică."
Dreptul la liberă circulație este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional în art. 25, însă nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege - inclusiv prin art. 5 din Legea nr. 248/2005 care prevede între obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România. Nerespectarea obligațiilor cuprinse în art. 5 poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră sub incidența Legii nr. 248/2005, care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
- măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație al paratului pe teritoriul Angliei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat.
În acest context, în mod greșit, instanța a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
Măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că paratul nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Anglia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile engleze competente. Se apreciaza ca paratul este în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, astfel incat acesta trebuie să suporte consecințele faptelor sale. Măsura restrângerii apare astfel ca fiind pe deplin justificată, urmând ca, la stabilirea perioadei pentru care exercitarea dreptului fundamental la libera circulație va fi limitat, să fie avut în vedere faptul că această măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și că, prin această măsură, nu se poate aduce atingere existenței dreptului.
- se mai arata că, în declarația dată în punctul de frontieră paratul afirma ca a fost arestat de autoritățile engleze pentru furtul unor parfumuri din magazinele; (. ) si condamnat la 6 săptămâni închisoare pentru furt", iar în Decizia de returnare se afirmă faptul că "dl este o persoană intrată ilegal așa cum este definită în Secțiunea 33(1) conform Actului de din 1971".
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea retine urmatoarele:
Limitarile dreptului la libera circulatie sunt prevazute in mod expres in cuprinsul prevederilor Protocolului nr. 4, aditional la Conventia Europeana a Srepturilor Omului si sunt supuse anumitor cerinte si anume: sa fie prevazute de catre lege, sa urmareasca un scop legitim, privind securitatea nationala,siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia drepturilor si libertatilor cetatenilor si caracterul necesar al acestora intr-o societate democratica, urmarindu-se raportul de proportionalitate intre scopul urmarit si mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Astfel, cerinta ca masura restrangerii sa fie prevazuta prin lege este indeplinita, in cuprinsul prevederilor art. 38 din Lg. 248/2005 prevazandu-se posibilitatea restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie, in cazul persoanei returnate dintr-un stat, in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.
In cauza s-a facut dovada existentei unui astfel de acord incheiat intre Romania si Anglia, acesta fiind ratificat prin Lg.369/2003, in cuprinsul acestui act normativ prevazandu-se obligatia ca "fiecare parte contractanta sa readmita, la cererea celeilalte parti, fara formalitati deosebite, persoana care nu indeplineste, ori nu mai indeplineste conditiile legale in vigoare pentru intrarea si sederea sa pe teritoriul statului partii contractante solicitante, cu conditia sa se fi dovedit sau sa existe motive temeinice sa se prezume ca aceasta are cetatenia statului partii contractante solicitante ".
Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale cetatenilor este prevazuta in mod expres si in cuprinsul dispozitiilor art. 53 din Constitutia Romaniei, mentionandu-se ca aceasta restrangere trebuie sa fie prevazuta numai prin lege, atunci cand se impune pentu " apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.". De asemenea restrangerea poate fi dispusa " numai dacă este necesară într-o societate democratică ", iar "măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății ".
Instanta de fond a retinut in mod gresit ca reclamanta si-a intemeiat cererea numai pe imprejurarea ca paratul si-a exercitat in mod abuziv dreptul la libera circulatie, aflandu-se in mod nelegal pe teritoriul acelui stat, in cuprinsul motivarii cererii mentionandu-se faptele antisociale comise de parat si consecintele legale pe care trebuie sa le aiba constatarea savarsirii acestora.
De asemenea, in mod eronat s-a retinut ca paratul nu ar fi recunoscut incalcarea vreunei legi, atata vreme cat din cuprinsul declaratiei sale olografe rezulta nu numai recunoasterea comiterii unor fapte de natura penala, cat si a solutiei de condamnare penala a acestuia si cuantumul pedepsei.
Astfel, conform declaratiei data de parat la momentul returnarii sale in tara - 8.10.2008 rezulta ca acesta recunoaste savarsirea unor fapte antisociale pe teritoriul englez, respectiv furtul unor parfumuri din magazinele duty free, motiv pentru care acesta a fost arestat si ulterior condamnat la executarea unei pedepse cu inchisoarea de 6 saptamani.
de cele mai sus expuse, Curtea apreciaza ca in cauza s-a facut pe deplin dovada incalacarii prevederilor art. 5 din Lg. 248/2005, in sensul ca paratul a desfasurat pe teritoriul Angliei activitati care contravin legislației României, cat si legislatiei engleze și sunt de natură să compromită imaginea României in Comunitatea Europeana.
Prin urmare, de natura faptei savarsite, Curtea apreciaza ca restarngerea dreptului la libera circulatie se impune pe considerente care tin de necesitatea asigurarii sigurantei publice, a mentinerii ordinii publice, a apararii drepturilor si libertatilor cetatenilor statului cu privire la care se solicita acordarea limitarii dreptului la libera circulatie, fiind in concordanta cu prevederile legale interne, cat si cu cele ale tratatelor internationale la care Romania este parte.
Pentru aceste considerente, Curtea, in baza dispozițiilor art. 296.pr.civila va admite apelul, va schimba in tot sentinta atacata, iar in baza disp. art. 5 si 38 lit. din Lg. 248/ 2005 va admite actiunea si va dispune restrangerea dreptului la libera circulatie al paratului pe teritoriul Angliei, pentru o perioada de un an si sase luni, apreciata de C ca fiind conforma cu respectarea principiului proportionalitatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B, str. -, nr. 29, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 476/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în B, nr. 182, sectorul 4.
Schimbă sentința apelată în sensul că:
Admite cererea.
Dispune restrângerea exercițiului dreptului pârâtului la libera circulație în UK pe termen de 1 an și 6 luni.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. SP
.red.
5 ex./02.09.2009
Jud Fond Secția a IV-a Civilă
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Melania Stanciu
