Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 141
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 71 din 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în DTS, str. -, nr. 21, jud. M, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței solicitarea apelantei reclamante de judecare a cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de admiterea apelului așa cum a fost formulat de reclamantă, schimbarea sentinței civile apelate în sensul restrângerii dreptului la liberă circulație a intimatului pârât pe o perioadă de cel mult 3 ani în Franța.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la data de 13.02.2009, Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pârâtului, pe teritoriul Franței.
În motivarea cererii, s-a arătat că din documentele ce i-au fost înaintate de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a rezultat că în data de 22.01.2009 lucrătorii PF - " " au întocmit pe numele pârâtului înscrisul denumit - talon - pe care au făcut mențiunea - returnat Franța - însoțit de declarația acestuia din aceeași dată, ca urmare a măsurii dispuse de către autoritățile franceze.
Cererea a fost motivată pe dispozițiile art.38 lit. a și art.39 alin.1 din Legea nr. 248/2005, precum și pe dispozițiile art.2 din Protocolul Adițional nr. 4 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
S-au depus la dosar talonul încheiat la data de 22.01.2009, decizia de returnare la frontieră nr.2009-53 emisă de prefectul din MAINE-ET-LOIRE, decizia de plasare în detenție administrativă pentru 48 de ore nr.2009-54 emisă de prefectul din MAINE-ET-LOIRE, notificarea unei decizii de returnare la frontieră nr.2009-53 și declarația pârâtului.
Prin sentința civilă nr.71 din 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B cu sediul în B str. - nr.29 sector 1, în contradictoriu cu pârâtul, CNP -, născut la 03.07.1990 în Dr. Tr. S, fiul lui și, domiciliat în Dr. Tr. S, str. -. - - nr.21, județul
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că pârâtul a ieșit din țară legal la data de 14.01.2009, a tranzitat Ungaria, Austria și Germania, ajungând în Franța, iar la data de 17.01.2009 a fost reținut de organele de poliție franceze, dispunându-se returnarea sa la frontieră, pentru ședere ilegală.
Că, art. 38 din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Dispozițiile art. 307 alin. 1 și 2 din Tratatul comunității Europene, instituie obligația statelor de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea acestuia cu convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații, iar față de această prevedere legislația comunitară este de imediată aplicare.
Că, dreptul la liberă circulație este garantat de art. 18 din tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva nr.2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, că, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, iar conform art. 27 din Directivă, restricționarea libertății de circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Alineatul 2 al art. 27 prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Tribunalul a apreciat că măsura ce se cere a fi luată față de pârât, este disproporționată în raport cu scopul urmărit și încalcă dreptul la liberă circulație, situație în care a respins cererea reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivele de apel reclamanta susține că intimatul pârât a fost returnat din Franța în baza acordului de readmisie încheiat de Româna cu această țară, că, autoritățile române au luat act de măsura dispusă de autoritățile statului străin, fără a putea cenzura returnarea intimatului, întrucât între cele două state există încheiat un acord de readmisie.
Că, în temeiul art. 38 lit. a din Legea nr.248/2005, modificată și completată cu OG nr.5/2006, instanțele au posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Reclamanta a invocat prevederile art. 25 din Constituție care prevăd că, dreptul la liberă circulație în țară și străinătate este garantat, legea stabilește condițiile exercitării acestui drept, iar din aceste dispoziții rezultă că libertatea circulației nu este absolută.
Reclamanta învederează faptul că autoritățile române s-au preocupat să adapteze normele interne la principiile instituite la nivel comunitar și că art. 38 din Legea nr.248/2005 nu încalcă dispozițiile dreptului comunitar reglementat de Directiva 2004/38/CE.
Consideră reclamanta că măsura dispusă prin art. 38 lit. a din Legea nr.248/2005, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene, prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern, că această lege asigură implementarea prevederilor constituționale, a art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art. 2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru Apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Apelul este nefondat.
Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bai nvestit Tribunalul Mehedinți cu o acțiune pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului de pe teritoriul Franței, întemeiată pe dispozițiile art.38 lit. a din Legea nr.248/2005, art. 39 din aceeași lege și dispozițiile art. 2 alin. 3 din Protocolul nr.4 al CEDO.
S-a reținut că, potrivit declarației acestuia, a ieșit din țară legal la 14 ianuarie 2009, tranzitat Ungaria, Austria și Germania, a ajuns în Franța de unde a fost returnat prin Decizia de returnare la frontieră nr.2009-53 emisă de Prefectura din Maine - - Loire.
S-a motivat că prezența pârâtului pe teritoriul francez constituie o amenințare la ordinea publică, fiindcă la un control vamal acesta avea în posesie mărfuri de contrabandă, țigarete, în valoare de 5000 EURO.
Intimatul a fost returnat în baza acordului de readmisie încheiat de România cu Franța
Art. 38 lit. a din Legea nr.248/2005 prevede restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Limitarea dreptului la liberă circulație trebuie să fie în concordanță cu art. 27 alin. 1 din Directiva 38/2004, dispoziție care permite statelor membre să restrângă libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii sau a membrilor familiilor acestora, în special pentru motive de ordine publică sau de sănătate publică.
Noțiunea de ordine publică presupune în opinia Curții, pe lângă tulburarea ordinii sociale pe care o reprezintă orice încălcare a legii, existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății.
Dispozițiile art. 27 alin. 2 din Directiva 38/2004 prevăd că, pentru a fi justificate măsurile de ordine publică sau de siguranță publică, trebuie să se întemeieze pe conduita pârâtului, neputând fi acceptate motivări care nu sunt legate direct de caz, sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
În speța dedusă judecății, chiar deținerea de marfă fără dovezi de proveniență, în scopul comercializării, nu reprezintă o amenințare reală la adresa statului francez, pentru a se dispune restrângerea dreptului la liberă circulație.
Protocolul nr.4 adițional la CEDO, prevede în art. 2 libertatea de circulație.
Alineatul 3 al acestui articol prevede că "exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri, decât acelea care prevăzute de lege constituie măsuri necesare, într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora."
Cum prin prezența sa pe teritoriul statului francez pârâtul nu a adus atingere nici uneia din valorile menționate de textul de lege citat mai sus, în mod corect tribunalul a respins.
Față de cele ce preced, urmează ca în baza art. 296 Cod pr. civilă, să se respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr. 71 din 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
30.04.2009
Jud.fond
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava
