Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 147/A/2008
Ședința publică de la 03 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror:
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței civile nr. 1046/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect Legea 248/2005.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa intimatei reclamante Direcția Generală de Pașapoarte și a intimatului pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procuror G declară că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public în susținerea apelului.
Procuror G, având cuvântul, solicită instanței admiterea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B, învederând că în opinia sa și în lumina dreptului comunitar, restrângerea dreptului la liberă circulație se impune pentru motive legate de siguranță, sănătate și ordine publică, iar în cauza de față nu există probe care să dovedească faptul că intimatul pârât ar fi adus prejudicii statului în care s-a aflat.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de reprezentantul Ministerului Public, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin Sentința civilă nr. 1046/27 august 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr- a fost admisă acțiunea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva pârâtului și s-a dispus restrângerea dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței pe o perioadă de 8 luni, începând cu data pronunțării sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că intimatul a fost returnat din Franța la data de 31.12.2007, unde nu a putut justifica cu documentele pe care le deținea asupra sa faptul că se află ca turist sau că poate să locuiască legal pe teritoriul acestui stat.
Potrivit Acordului de Readmisie încheiat, returnarea cetățenilor care nu se încadrează în condițiile de ședere pe teritoriul altor state se face fără nici o formalitate.
Potrivit art. 38 lit. a din Legea 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Intimatul a fost readmis pe teritoriul României deoarece a încălcat flagrant condițiile pe care cetățenii români trebuie să le îndeplinească pentru a călători în spațiul și anume "călătoriile efectuate într-unul sau mai multe state din spațiul nu trebuie să depășească 90 de zile pe parcursul unui semestru".
Rezultă, așadar, din redactarea articolului sus menționat, că măsura sancționatorie pentru persoanele care au depășit termenul de ședere poate fi stabilită și proporțional cu gravitatea faptelor comise în străinătate.
În speță, instanța a optat, raportat la dispozițiile precizate și la fapta comisă de intimat - ședere ilegală în spațiul - că gravitatea acesteia justifică aplicarea măsurii sancționării orientată spre minimul prevăzut de lege și poate fi luată deci pe o perioadă de 8 luni.
Potrivit art. 39 din Legea 248/2005, în situația prevăzută de art. 38 lit. a (persoana a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat) măsura se dispune cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana. Această prevedere nu a fost modificată prin nici un text ulterior.
Așa cum se poate observa conținutul art. 38 și 39 din lege nu au o aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment legal ca aceste texte de lege să nu fie aplicate începând cu 1.01.2007. Este fără relevanță juridică modalitatea în care organele împuternicite să aplice restrângerea dreptului la liberă circulație în străinătate vor pune în aplicare această măsură, atâta vreme cât persoana împotriva căreia s-a pronunțat o atare hotărâre judecătorească este cuprinsă în baza de date a statului care a dispus returnarea, precum și a statului român, ambele state semnatare ale acordului de readmisie.
Legea 248/2005, așa cum a fost modificată cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, este în concordanță cu art. 25 din Constituția României și, în același timp, cu anexa VII din Acordul de Aderare a României la Uniunea Europeană, semnat la 25.04.2005, care prevede măsuri tranzitorii pe o perioadă de 2-5 ani cu privire la libera circulație a forței de muncă pe teritoriile celorlalte state membre UE.
Măsurile dispuse prin Acordul de Aderare trebuie să se regăsească în legislația internă a României și, așa cum prevede acordul, acesta este în concordanță cu cele dispuse prin Directiva nr. 38/CE/2004 privind libera circulație a forței de muncă și a persoanelor în scop turistic în statele membre ale UE.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului a susținut în esență că dreptul la liberă circulație al cetățenilor este consacrat în art. 25 din Constituția României, art. 18 din Tratatul de Înființare al Comunității Europene, Directiva 2004/38/CE și de Protocolul nr. 4 adițional la CEDO și Legea nr. 248/2005.
Că, în speță, pârâtul a fost obligat să părăsească teritoriul Franței printr-o decizie ce nu face trimitere la acordul de readmisie dintre România și Franța și nici la acte de conduită ale pârâtului pe teritoriul Franței.
Mai susține că nici un stat membru al UE nu poate interzice cetățenilor libera circulație decât legat de afectarea ordinii publice, siguranței politice și sănătății publice; că pârâtul nu se încadrează în nici una din cele trei situații pentru a-i putea fi restrâns dreptul la libera circulație.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în baza art. 295 Cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o sentință nelegală.
Potrivit Hotărârii CE din 10 iulie 2008 (Camera întâi) art. 18 CE, în art. 27 din Directiva 2004/38/CE, Parlamentul European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii uniunii și membrii familiilor lor, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor nr. 64/221 CEE, nr. 68/360 CEE, 72/194 CEE, 73/148 CEE, 75/34 CEE, 75/35 CEE, 90/364 CEE și 93/96 CEE, nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acel stat, pentru că se afla acolo în situație de ședere ilegală, cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. În aceste condiții, îi revine instanței sarcina să verifice cauza care a dus la instituirea restricției.
În speță readmisia s-a produs nemotivat de Statul Francez, pârâtul nefăcându-se vinovat de nici o încălcare a legislației europene. De asemenea, nu s-a făcut dovada ca pârâtul să fi afectat în vreun fel ordinea publică, siguranța politică sau sănătatea publică, prin șederea sa pe teritoriul Franței.
Față de aceste considerente, apelul se privește a fi întemeiat, urmând ca, în baza art. 296 Cod procedură civilă, să fie admis și schimbată în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii.
Pentru aceste motive,
(continuare decizia nr. 147/A/2008 din dosar nr-)
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva Sentinței Civile nr. 1046/27 august 2008 Tribunalului Alba pronunțată în dosar nr- și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de petenta Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /5 ex/10.10.2008
Jud. fond:
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
