Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Șecția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.153/A/2009
Ședința publică din 11.05.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Andrea Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva sentinței civile nr. 158 din 19 martie 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat, precum și pe intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nstanța constată că prin memoriul de apel ( 5 dosar), reclamanta apelantă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea, în urma deliberării, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj asupra apelului formulat în cauză.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită respingerea apelului formulat de apelanta reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte B ca nefiind fondat, din actele depuse la dosar nerezultând faptul că pârâtul ar fi încălcat prevederile statului din care a fost expulzat, cu consecința păstrării acestei hotărâri ca fiind temeinică și legală.
Curtea lasă cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 158/A/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulație.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 11.11.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, din talonul de returnare rezultând faptul că pârâtul a părăsit legal România în data de 25.05.2005, stabilindu-se în Spania, până în data de 20.10.2008, când a plecat în Belgia, unde a fost reținut în data de 25.10.2008, întrucât nu avea asupra sa acte de identitate, singura măsură luată împotriva pârâtului de autoritățile belgiene fiind aceea a returnării sale în România.
Având în vedere că România a aderat la Uniunea Europeană, legislația comunitară a devenit aplicabilă și cetățenilor români, astfel că aceștia beneficiază de prevederile art. 27 din Directiva 2004/38/CE privind libera circulație și rezidență a cetățenilor și a membrilor de familie a acestora pe teritoriul statelor membre, statele membre putând restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, motive care nu pot fi invocate în scopuri economice.
Art. 2 din Protocolul Adițional nr. 4 la CEDO face referire la restrângerile dreptului la liberă circulație și rezidență pentru motive de securitate națională, siguranță publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată, cu consecința restrângerii dreptului la liberă circulație al pârâtului, în Belgia, pentru o perioadă de C mult 3 ani.
În motivarea apelului a fost reprodusă starea de fapt a cauzei, întocmai așa cum aceasta a fost reținută și de către instanța de fond, arătându-se că art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005 nu au aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate după data de 1 ianuarie 2007.
Tot în motivarea apelului au mai fost invocate prevederile Protocolului Adițional nr. 4 la CEDO, Decizia nr. 685/11.09.2007, art. 25 din Constituția României și art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederi legale care conduc la ideea că, în dreptul intern, Legea nr. 248/2005 este cea care stabilește îngrădirile la exercitarea drepturilor și libertăților de circulație, îngrădiri cărora toți cetățenii români, fără discriminare, trebuie să li se supună.
Pârâtul intimat, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare pentru a-și susține poziția procesuală.
Apelul este nefondat
Pârâtul intimat a fost returnat la data de 11 noiembrie 2008 din Belgia, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, aprobat prin nr.HG 825/1995, din talonul întocmit cu ocazia returnării rezultând faptul că a fost depistat de organele de poliție din Belgia, fără a avea asupra sa acte de identitate ( 4 dosar fond).
În fapt, însă, așa cum a recunoscut pârâtul intimat prin declarația dată cu acea ocazie, acesta a părăsit legal România la data de 25.05.2005, prin punctul de trecere al frontierei, a tranzitat Ungaria, Austria, Franța și Spania, unde s-a stabilit până în data de 20.10.2008, când s-a deplasat în Belgia, unde a fost legitimat de organele de poliție și întrucât nu a avut asupra sa actele de identitate, a fost reținut de acestea în data de 25.10.2008, iar ulterior, în data de 11.11.2008, a fost returnat în România cu avionul companiei ( 5 dosar fond).
În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 248/2005, republicată, ca urmare a modificărilor și completărilor ce i-au fost aduse prin nr.OG 5/2006, Legea nr. 50/2006, Legea nr. 191/2006 și nr.OUG 96/2006, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de C mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui Acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Însă, aplicabilitatea art. 38 mai sus invocat trebuie coroborată cu prevederile Protocolului nr. 4 CEDO, respectiv cu art. 2 din acest Protocol, articol care arată în ce condiții pot fi restrânse dreptul la liberă circulație și rezidență a cetățenilor UE și a membrilor de familie a acestora pe teritoriul statelor membre.
Astfel, art. 2 din Protocolul 4 la Convenție prevede că:
- oricine se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa;
- orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa;
- exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor constrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora;
- drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 248/2005, republicată, pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au, printre alte obligații, și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află.
Prin prisma dispozițiilor Directivei nr. 2004/38/CE, cetățenii aparținând statelor membre ale UE au dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre UE, acestora neputându-li-se limita dreptul de a intra într-un alt stat membru UE decât în condițiile de excepție prevăzute de art. 27 din Directivă, respectiv pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, motive care nu pot fi invocate în scopuri economice.
Având în vedere aceste prevederi legale care consfințesc dreptul cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor familiilor acestora la libera circulație și rezidență pe teritoriul statelor membre, Curtea constată că, în virtutea acestor dispoziții unui cetățean membru UE nu i se poate restrânge acest drept decât pentru motivele expres prevăzute - ordine publică, siguranță publică și sănătate publică -, iar nu pentru simplul motiv al imposibilității de legitimare.
Constatându-se că singura "faptă" care s-a imputat pârâtului intimat a fost aceea că nu avea asupra sa acte de identitate, Curtea apreciază că nu poate fi reținută în sarcina acestuia săvârșirea unei fapte care să fi încălcat ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică a statului din care a fost expulzat, conduita acestuia nereprezentând o amenințare reală prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății (cauza CEDO /2007).
Nefiind vorba despre o conduită a pârâtului intimat care să lezeze ordinea publică, siguranța publică ori sănătatea publică a statului din care a fost expulzat, Belgia, Curtea constată că nu este întemeiată cererea reclamantei, de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului în Belgia.
Este adevărat că art. 25 din Constituția României precede că dreptul la libera circulație în țară și străinătate este garantat și că legea este cea care stabilește condițiile exercitării acestui drept, în speță această lege fiind Legea nr. 248/2005, invocată de apelantă ca temei juridic al cererii introductive de instanță și al apelului pe care l-a promovat, dar nu este mai puțin adevărat că potrivit art. 20 din Constituția României, dispozițiile dreptului comunitar sunt prioritare și prevalează aplicării dreptului intern.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 295 și art. 296. proc. civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul apel, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 158/A din 19 martie 2009 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
Red./dact.MM
6ex./12.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Andrea Chiș
