Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 153/
Ședința publică din 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 84 din 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, în acțiunea civilă având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: procedura este legal îndeplinită; primul termen de judecată în apel; apelul este motivat și timbrat; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR din MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, a solicitat în temeiul art.38 lit.b din Legea nr.248/2005 restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia a pârâtului, pe o perioadă de 3 ani, motivând că acesta a fost returnat din Italia la data de 10.12.2008, în baza Decretului Prefecturii Provinciei, conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră,datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în această țară, respectiv faptul că acesta ar fi fost " denunțat" în stare de libertate de către Comisariatul de poliție de Stat din Milano pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tăinuire, deținere și fabricare de documente de identitate false și că a fost arestat pentru săvârșirea infracțiunii de jefuire, însă în cauză nu s-a făcut nici o dovadă că pârâtul a comis vreuna dintre acele fapte sau a fost condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni.
În dovedirea susținerilor sale a depus la dosar acte.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Pârâtul a fost returnat din Italia la data de 10.12.2008, în baza Decretului Prefecturii Provinciei.
Art.38 din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate, prioritate stabilită de art.148 al.2 și al.4 din Constituția României.
Potrivit art.307 al.1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, statele membre au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării care au guvernat drepturi și obligații. Rezultă așadar și din această prevedere că legislația română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la libera circulație nu este un drept absolut, însă, conform art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În aliniatul 2 același text prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, astfel cum susține reclamanta.
Pârâtul a fost returnat din Italia fără să se facă dovada că a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale, astfel că restrângerea dreptului la libera circulație a acestuia numai pentru acest motiv nu respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit prevăzut de disp.art.27 al.2 din Directiva 2004/38/CE.
În urma analizării probelor administrate, prin sentința civilă nr. 62 din 13 ianuarie 2009 Tribunalul Galația respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei reținând în motivarea hotărârii că restricționarea libertății de circulație și ședere a cetățenilor Uniunii poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică așa cum prevăd dispozițiile art.27 din Directiva nr.2004/38/CE.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR din MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE care a reținut încălcarea prevederilor art.38 lit.b din Legea nr.248/2005 și faptul că instanța de fond nu a luat în considerare Decretul emis de autoritățile italiene din care rezultă că împotriva pârâtului s-a luat măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub sancțiunea executării pedepsei privative de libertate, depus la dosar.
Astfel, în documentul de referință se precizează că pârâtul " a avut un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, făcând ca permanența sa pe teritoriul Italiei să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță", fiind considerat un pericol public.
Apreciază reclamanta că și în condițiile aderării la UE, disp.art.38 și 39 din Legea 248/2005 au rămas în vigoare,constituționalitatea acestora fiind verificată și de Curtea Constituțională (decizia 685/11.09.2007).
Atât legislația internă (Constituția) cât și prevederile internaționale consacră dreptul la liberă circulație,dar acesta nu este absolut, ci poate fi limitat pentru motive de securitate națională, siguranță publică și sănătate publică.
În speță,raportat la scopurile măsurii, la conștientizarea respectării condițiilor legale pe teritoriul unor state străine,măsura returnării este justificată și respectă cerința proporționalității.
Analizând apelul de față prin prisma textelor de lege invocate, Curtea îl consideră nefondat.
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pachetele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când legislația internă restricționează libertatea de circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene reține, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretate stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție.
In plus, așa cum a statuat Curtea de Justiție de la Luxemburg în Hotărârea preliminară emisă în cazul: "dacă un stat membru nu stabilește în mod specific, în raport cu unul dintre proprii resortisanți, respectând principiul proporționalității și exclusiv în temeiul conduitei persoanei în cauză, că exercitarea de către aceasta a dreptului acordat prin articolul 18 alineatul (1) CE de a părăsi propriul stat membru pentru a se deplasa într-un alt stat membru poate constitui o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice, care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societății, statul membru de origine nu poate impune, pentru motive de "ordine publică" sau de "siguranță publică" în sensul articolului 27 din directiva menționată, limitări ale libertății de circulație a persoanei respective."
In speță, nimic din faptele prezentate de apelantă nu pare să indice că, în prezent sau în trecut, conduita intimatului ar fi de natură să provoace temerea că acesta ar putea prezenta unpericol realpentru interesele fundamentale ale societății, impunând adoptarea de către România a unei măsuri de limitare a dreptului său de liberă circulație.
In cererea de chemare în judecată și-n cererea de apel se invocă încălcarea Decretului Prefecturii Provinciei prin aceea că acesta nu avea documente de ședere legală în această țară, iar din actele de la dosar rezultă că împotriva pârâtului s-a luat măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub sancțiunea executării pedepsei privative de libertate.
Cum nu există dovada unei condamnări definitive pentru aceste fapte se constată că nu s-a făcut dovada că intimatul din prezenta cauză reprezintă o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de către reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 84 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Ptr. Grefier,
- -
A în, conf. art. 261 pr.civ.
Grefier - șef,
Red.și tehnored./18.05.2009
Red.7 ex. și com. 5 exp./19.05.2009
Fond: Tribunalul Galați - judecător
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Irina Alexandra Boldea
