Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 154/
Ședința publică din 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamanta DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE, împotriva sentinței civile nr. 469 din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, în acțiunea civilă având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: procedura este legal îndeplinită; primul termen de judecată în apel; apelul este motivat și timbrat; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul parchetului precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună restrângerea dreptului la libera circulație în Danemarca al pârâtului.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 469 din 13 martie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Pârâtul a fost returnat din Danemarca în baza Acordului de readmisie, ratificat de România prin Legea 66/2000, întrucât, așa cum rezultă cin declarația pârâtului, acesta a fost arestat de autoritățile daneze pentru complicitate la furt, judecat și condamnat, ulterior fiind returnat în România la 18 decembrie 2008
În drept, au fost invocate disp.art. 5 și 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, precum și disp.art. 2 din Protocolul Adițional nr. 4 la CEDO ( pct. 3 și 4).
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Astfel, reține instanța de fond că măsura ce se solicită a fi luată față de pârât este disproporționată, în raport cu scopul urmărit și încalcă astfel dreptul la liberă circulație.
Pârâtul a fost returnat din Danemarca pentru că a fost arestat de autoritățile daneze pentru complicitate la furt, judecat și condamnat, ulterior fiind returnat în România la 18 decembrie 2008, dar reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte criticând-o pentru următoarele motive;
Intimatul a fost returnat din Danemarca la data de 18 decembrie 2008 în baza Acordului de readmisie și în conformitate cu prevederile acordului autorităților române nu se pot opune returnării statului parte la acord.
Măsura restrângerii se justifică, în actul de față, pentru apărarea ordinii, situație prevăzută printre cele limitative enumerate de art. 53 din Constituție.
Apreciază apelanta că măsura prevăzută prin art. 38 lit. a se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă înțeles atât pe plan intern cât și extern.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În aliniatul 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține apelanta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, deoarece dispozițiile dreptului comunitar au prioritate și sunt obligatorii pentru judecătorul național.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă, nu s-a dovedit pericolul pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Intimatul - pârât, a fost returnat din Danemarca pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fust, fără să fi fost judecat și condamnat definitiv pentru această infracțiune.
Or, față de art. 27 alin. 2 din directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pe motiv de ședere ilegală în Danemarca, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul reclamantei DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE, împotriva sentinței civile nr. 469 din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 Mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Ptr. Grefier,
- -
A în, conf.art. 261 pr.civ.
Grefier șef secție
Red./18.05.2009
Tehnored.
7 exp./18.05.2009
Fond: Tribunalul Galați - judecător
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Irina Alexandra Boldea
