Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Șecția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.154/A/2009
Ședința publică din 11.05.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva sentinței civile nr. 157 din 19 martie 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat, precum și pe intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, potrivit dispozițiilor art.98 alin.6 din hotărârea CSM nr. 387/2005 în compunerea completului de judecată, în locul doamnei judecător, plecată la o altă instanță, a intrat de pe lista de permanență d-nul judecător.
Instanța constată că prin memoriul de apel ( 5 dosar), reclamanta apelantă, în temeiul art. 242 alin. 2.proc.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri sau excepții, Curtea, în urma deliberării, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ asupra apelului formulat în cauză.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită respingerea apelului formulat de apelanta reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte B ca fiind nefundat; din actele depuse la dosar rezultă faptul că intimatul pârât a fost returnat pentru ședere ilegală în Belgia, însă nu au fost încălcate prevederile statului din care a fost expulzat, cu consecința păstrării acestei hotărâri ca fiind temeinică și legală.
Curtea lasă cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.157/A din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în-/2005.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 20 septembrie 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 825/1995.
S-a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv declarația dată de pârât cu ocazia returnării, talonul de returnare a rezultat că pârâtul a părăsit țara legal la data de 5.09.2007, stabilindu-se în Belgia, de unde a și fost returnat, iar din declarația pârâtului, rezultă că a fost reținut doar pentru simplul fapt că nu deținea "acte pentru muncă", singura măsură luată împotriva lui fiind cea a returnării în țară. Aceste împrejurări au fost reținute de instanță ca fiind singurele motive pentru care pârâtul a fost returnat, de vreme ce la solicitarea expresă a instanței, reclamanta nu a fost în măsură să depună la dosar probe din care să rezulte altceva.
În conformitate cu art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, modificată, restrângerea dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de C mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat.
Urmare a aderării României la Uniunea Europeană, legislația comunitară a devenit aplicabilă și cetățenilor români, astfel că aceștia beneficiază de prevederile art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 și de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, potrivit căreia "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice"
Prevederile art. 2 din Protocolul Adițional nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care a făcut trimitere reclamanta, se referă și ele la restrângerile determinate de securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Prin urmare, nici una din aceste reglementări, aplicabile și cetățenilor români, nu admit restrângerea exercitării dreptului la circulație doar pentru simplul motiv al șederii fără a avea drept de muncă.
Așa cum a stabilit chiar și Curtea Europeană de Justiție, în cauza C33/2007 (), publicată în Oficial la UE din 30.08.2008, art. 18 CE și art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situație de "ședere ilegală", cu condiția ca pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia, precizându-se că instanței naționale îi revine sarcina să verifice dacă acesta este cazul în cauza cu a cărei soluționare este sesizată.
S-a reținut că revine instanței misiunea de a stabili dacă fapta pentru care pârâtul a fost returnat este de natură a aduce atingere valorilor mai sus precizate, și dacă măsura este necesară și în același timp garantează obiectivul urmărit.
Pârâtul a fost returnat din Belgia doar pentru simplă ședere ilegală, mai exact lipsa "actelor pentru muncă", așa cum însuși pârâtul a declarat cu ocazia returnării, iar această "faptă" nu poate fi apreciată ca fiind o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Având în vedere faptul că în cauză nu s-a dovedit săvârșirea de către pârât a unei fapte care să aducă o atingere reală ordinii publice, a siguranței publice sau sănătății publice, pe teritoriul statului din care a fost returnat, tribunalul a respins cererea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii apelată și admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia pentru C mult 3 ani a pârâtului.
În motivarea apelului s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 29.09.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.
În temeiul dispozițiilor art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie, fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Prevederile acordului de readmisie încheiat între România și Belgia stabilesc că "Guvernul României readmite intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al sau al de și fără formalități, a oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere aplicabile pe teritoriul Belgiei, sau de -. Acest acord are la bază dorința de a înlesni readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, în spirit de colaborare și în scopul asigurării unei mai bune aplicări a dispozițiilor privind circulația persoanelor
Măsura reglementată prin art.38 lit.a, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că "problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern", așa cum se arată în motivarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 885/28.l1.2006, nr.901/05.12.2006 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.38 lit.a), art.39 alin.6 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate).
Pentru aceste considerente a fost elaborată Legea nr.248/200S privind regimul liberei circulații a cetățenilor omâni în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, care asigură "implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art.29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a arl.12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale "
Art. 25 din Constituție prevede că"Dreptul la libera circulație, în țară și străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept". Astfel, consideră că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea unor condiții stabilite prin lege. Or, aceste reguli sunt strict reglementate în cuprinsul Legii nr. 248/2005, astfel: " români care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege, le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra și de a reveni oricând în țară ".
De asemenea, Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează, la art.2, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate. Această garanție poate suporta anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat. Astfel, în paragraful 4 al art.2, se prevede că. drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. "
Susține că prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, conform dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora. Prin acest act normativ nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, aspect ce se desprinde din cuprinsul art.3, potrivit căruia, Directiva "se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într-un stat membru; altul decât C al cărui resortisant este -".
Dreptul la liberă circulație este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional în art.25, însă nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege inclusiv prin art.5 din Legea nr.248/2005 care prevede între obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România. Nerespectarea obligațiilor cuprinse în art.5 poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră sub incidența Legii nr.248/2005, care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
Pârâtul, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate prevăzute prin Legea nr.248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații, stabilite de statele în care călătorește și în care, eventual, a dobândit dreptul la muncă. Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie, se aplică. evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat membru, de către cetățeanul român, cu privire la care se dispune returnarea.
Consideră că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei are scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat. Acest scop este circumscris unui scop mult mai important, manifestat la nivel național, și anume asigurarea unei imagini pentru România care să-i confere capacitatea de a se integra și raporta la normele Uniunii Europene; în acest sens, prevenirea migrației ilegale reprezintă o cerință asumată de statul nostru care se continuă și după momentul aderării, astfel că în mod greșit, instanța a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
În raport cu aceste circumstanțe, consideră că, prin acțiunea introdusă, a respectat norma edictată de legiuitorul național în apărarea unui interes general al Statului Român și în baza unei obligații asumate de țara noastră, prin acorduri internaționale, de a stopa migrația ilegală.
Susține că măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Belgia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile belgiene competente. Fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, pârâtul trebuie să suporte consecințele faptelor sale. Măsura restrângerii apare ca fiind pe deplin justificată, urmând ca, la stabilirea perioadei pentru care exercitarea dreptului fundamental la libera circulație va fi limitat, să fie avut în vedere faptul că această măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și că, prin această măsură, nu se poate aduce atingere existenței dreptului.
Examinând apelul și actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, prin Hotărârea din 10 iulie 2008 pronunțată în Cauza 33/2007, a statuat în sensul că " Articolul 18 CE și articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circula ie și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situație de "ședere ilegală", cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Îi revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă acesta este cazul în cauza cu a cărei soluționare este sesizată."
Așadar, printr-o hotărâre preliminară, cu valoare de precedent judiciar, CJCE a stabilit că simpla returnare a unui resortisant de pe teritoriul altui stat nu este suficientă pentru a justifica luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație, ci este necesară verificarea de către instanța națională a întrunirii a două condiții cumulative, și anume, una ce vizează conduita personală a resortisantului, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, iar cealaltă ce vizează finalitatea măsurii, întrucât ea trebuie să fie aptă să realizeze obiectivul urmărit, cu respectarea principiului proporționalității.
Interesul fundamental al societății, așa cum rezultă din motivarea curții și din jurisprudența sa în această materie, se referă la ordinea publică a statului membru care adoptă măsura respectivă, măsura neputându-se întemeia exclusiv pe motive invocate de un alt stat membru în scopul de a justifica o decizie de expulzare (pct.25 din hotărâre).
Din motivarea apelului rezultă că, în speță, pârâtul nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Belgia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile belgiene competente, fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, respectiv pentru simplul motiv al șederii fără a avea drept de muncă.
Curtea constată că în ce privește conduita pârâtului, în cauză nu s-a făcut dovada că acesta ar reprezenta o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, nici în ceea ce privește statul din care a fost returnat și cu atât mai puțin în ceea ce privește statul român, al cărui resortisant este.
Referitor la problema migrației ilegale a forței de muncă, privită ca o amenințare la adresa societății, Curtea constată că nu poate fi stabilită vreo proporționalitate între conduita pârâtului și măsura restrângerii dreptului la liberă circulație, respectiv la durata ei, câtă vreme autoritățile belgiene nu au administrat nici o probă privind condițiile în care a muncit pârâtul, sub aspectul duratei și remunerației încasate, neexistând o dovadă certă în acest sens. Cum pârâtul nu a încălcat ordinea publică, siguranța publică ori sănătatea publică ale acestui stat, negăsindu-se în situația de excepție reglementată de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, acestuia nu i se poate interzice dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul Belgiei,
Așa fiind, în baza tuturor considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 282, 296.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat prezentul apel, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 157/A din 19 martie 2009 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.
Dact./5ex.
13.05.2009
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Traian Dârjan
