Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 154
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B, nr.29, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 661 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-, județ B, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei de casare nr. 5978 din 26 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile
Procedura îndeplinită.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 Cod pr.civilă.
Reprezentantul Parchetul pune concluzii de admiterea a apelului formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B în sensul admiterii cererii de suspendare a dreptului la liberă circulație față de intimat, pe o perioadă de cel mult 5 ani în străinătate.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a acestuia pe o perioada de până la trei ani.
In motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că în data de 18.03.2008 pârâtul a fost returnat din Germania în baza Convenției dintre Ministerul d e Interne al României cu Ministerul d e Interne al Germaniei din 1992, întrucât nu a respectat termenul legal de ședere pe teritoriul acesteia.
Reclamanta a mai relatat că în vederea integrării României în UE se impune stoparea migrației ilegale, astfel încât a solicitat admiterea acțiunii fundamentată pe prevederile art. 38 lit.a din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006 "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
A arătat de asemenea că în temeiul dispoz.art.42 alin.1 și 2 din Lg.248/2005 perioada pentru care se poate suspenda acest drept poate fi majorată până la 5 ani, în condițiile alin.1 în situația în care persoana împotriva căreia se instituie măsura suspendării exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a fost returnată în baza unui acord de readmisie din statul pentru care i-a fost restrâns dreptul la liberă circulație în străinătate.
In sprijinul acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Tribunalul Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 661 din 18 iunie 2008,prin care a admis sesizarea formulata de reclamanta Direcția Generală De Pașapoarte și a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului pe teritoriul Germaniei pe o durata de 4 ani.
S-a reținut că potrivit declarației scrisă și semnată de pârât, acesta a părăsit România prin punctul de frontieră și a ajuns în Elveția, unde a stat o săptămână la un prieten în orașul Geneva, după care a plecat în Germania, unde a lucrat o lună și J la o spălătorie auto, fără forme legale.
La data de 30.11.2007 a fost reținut de poliția germană, judecat și condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru încălcarea interdicției de a intra pe teritoriul Germaniei, iar la data de 18.03.2008 a fost returnat în România.
Având în vedere declarația semnată de pârât prin care recunoaște situația de fapt evocată, instanța a constatat că sunt îndeplinite prevederile art.38 lit.a din Legea 248/2005 modificata prin OG nr. 5/2006.
Potrivit art. 26 al.1 din Constituția României, dreptul la libera circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Insă, dreptul la libera circulație în interiorul unui stat, cât și între state nu este însa absolut. Așa cum rezultă din art.53 din Constituția României, dar și din art. 2 paragraful 3 din protocolul nr. 4 de la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, exercitarea sa poate face obiectul unor restrângeri, supuse la rândul lor, unor condiții stricte. Aceste restrângeri trebuie să fie prevăzute de lege, să constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății sau a moralei publice, pentru prevenirea faptelor penale ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altor persoane.
In ce privește teritoriul asupra căreia se va dispune măsura, tribunalul a reținut prevederile art. 38 lit.a și art.39 pct.1 din Legea 248/2005 și a constatat că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație trebuie să vizeze teritoriul țării de pe care a fost returnata persoana, în speță Germania.
Referitor la durata sancțiunii, instanța la individualizarea acesteia a avut în vedere faptul că pârâtului, prin sentința civilă nr.135 pronunțată de Tribunalul Buzăuis -a restrâns dreptul la liberă circulație pe teritoriul Germaniei, pe o durată de 2 ani, însă, deși cunoștea acest lucru, el nu s-a conformat dispozițiilor instanței astfel că în cursul anului 2007 pătruns din nou pe teritoriul Germaniei, motiv pentru care, fiind depistat la data de 30.11.2007 a fost reținut de poliția germană, judecat și condamnat la o pedeapsă de 3 luni, pentru încălcarea interdicției mai sus menționată, astfel încât s-a apreciat că dispunerea măsurii pe o durata de 4 ani corespunde tuturor acestor criterii.
Apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv prin decizia nr. 204 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI,instanța reținând că reclamanta a formulat calea de atac cu depășirea celor 5 zile prevăzute de lege pentru promovarea apelului.
Recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a fost admis prin decizia nr.5978/26 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, cu motivarea că potrivit dispozițiilor art. 39 alin.4 din Legea nr. 248/20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, hotărârea prevăzută la alin.(3) este supusă apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentă teritorial.
Sentința civilă nr.661 din 18 iunie 2008 a Tribunalului Buzăui -a fost comunicată reclamantei la data de 24 iunie 2008 (fila 18 dosar fond), iar cererea de apel a fost trimisă prin fax la data de 30 iunie 2008 (fila 4 dosar apel), în termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior.
Prin urmare, în mod greșit Curtea de APEL PLOIEȘTIa reținut ca fiind tardiv formulat apelul declarat de reclamantă și în consecință a casat decizia nr.204/23 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
Curtea, procedând la rejudecarea apelului, după casare, conform art.296 Cod pr.civilă îl va admite pentru următoarele considerente:
În motivarea deciziei de casare cu trimitere, Înalta Curte de Casație și Justiție menționează că apelul a fost pronunțat în termen, conform fila 8 de la dosarul de apel.
Precizăm că dovada certă a depunerii apelului s-a făcut cu ocazia soluționării recursului, nu în apel când din oficiu s-a invocat excepția tardivității, care la acea dată evident că nu putea fi respinsă, întrucât rezulta cu certitudine că primirea apelului s-a făcut cu o zi peste termenul de cinci zile.
Am considerat că este necesară această explicație pentru a se demonstra că oricum nu este culpa instanței de apel pentru faptul că apelanta nu și-a făcut apărarea corespunzător, depunând actele din care rezulta transmiterea apelului prin fax, numai cu ocazia judecării recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Trecând peste aceasta, Curtea rejudecând apelul va constata că este întemeiat întrucât, apelanta a solicitat conform art. 40 lit.d) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu OG nr.5/2006, suspendarea și nu restrângerea exercitării acestui drept în străinătate a pârâtului -intimat pentru o perioadă de cel mult 5 ani.
Greșit instanța de fond a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului intimat pe o perioadă de 4 ani pe teritoriul Germaniei, întrucât, apelanta a solicitat numai suspendarea pe o perioadă de cel mult cinci ani a acestui drept în străinătate.
Temeiul de drept invocat în motivarea acțiunii respectiv art.40-42 din Legea nr.248/2005 este clar în acest sens, însă instanța de fond nu a examinat cu atenție acest aspect.
Într-adevăr, pârâtul a fost returnat din Germania, la 18.03.2008, dar anterior, adică la 11 decembrie 2006 mai fusese returnat tot din Germania în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, motiv pentru care Tribunalul Buzău la solicitarea apelantei, a dispus prin sentința civilă nr.135/29 ianuarie 2007 restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia în Germania pe o perioadă de 2 ani. Acest lucru dovedește modul greșit în care pârâtul intimat a înțeles să își exercite dreptul constituțional, așa încât apelanta nu mai putea, conform art.42 alin.1 și 2 din Legea nr.248/2005, decât să solicite suspendarea exercitării acestui drept pe o perioadă de cel mult 5 ani în străinătate și nu restrângerea liberei circulații pe durata acestei perioade pe teritoriul unei anume țări.
Prin urmare, Curtea va constata că apelul este întemeiat, întrucât instanța de fond nu a examinat cu atenție reglementările în materie, cu atât mai mult cu cât, conform art.2 din protocolul Adițional nr.4 la CEDO pct.3 și 4, exercitarea dreptului la libera circulație, nu poate fi îngrădit,ci examinarea lui să se facă în strânsă legătură cu legislația statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat astfel încât fac parte din dreptul intern.
În fine, Curtea în considerarea celor ce preced conform art. 296 Cod pr.civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința și va dispune suspendarea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât, pe o perioadă de cinci ani în străinătate și nu pe teritoriul Germaniei cum greșit a reținut instanța de fond, menținând restul dispozițiilor sentinței prin care s-a admis sesizarea apelantei formulată în temeiul Legii nr. 248/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B, nr.29, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 661 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-, județ B și în consecință;
Schimbă în parte sentința sus menționată în sensul că durata suspendării dreptului la liberă circulație a intimatului pârât în străinătate este de cinci ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.EG/BA
7 ex./26.10.2009
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Elisabeta Gherasim
