Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 159/
Ședința publică din 10 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror -.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B, str. -, nr.29, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 657 din 16 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.- -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanta- reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE și intimatul- pârât .
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că apelanta- reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui punând în discuție competența de soluționare a cauzei.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul cu privire la excepția pusă în discuție, apreciaza că tribunalul d e pe raza de domiciliu pârâtului este competent să soluționeze cauza, respectiv, în cauza de față Tribunalul Vâlcea și invocă prevederile Legii nr. 115/16.05.2008, privind respingerea nr.OUG 126/2007 pentru modificarea Legii nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Pune concluzii de admitere a apelului declarat de reclamant, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 657 din 16 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, în sensul admiterii acțiunii și restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație în Italia, lăsând la aprecierea instanței cu privire la perioada stabilită.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 08.07.2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat Tribunalului Vâlcea restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului, pe o perioadă de până la trei ani, cu motivarea că acesta a fost returnat din Italia, în baza acordului de readmisie încheiat cu această țară, fiind astfel îndeplinite cerințele art.38 lit.a din Legea nr.248/2008.
Prin sentința civilă nr.657/16.07.2008, Tribunalul Vâlceaa respins cererea ca neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi menționate în continuare:
Pârâtul a plecat din țară în luna martie 2002, ajuns în Italia, locuind în. Acesta a declarat că a lucrat în domeniul construcțiilor, iar în anul 2008, la un control la locul de muncă, a fost luat și dus la centrul pentru străini unde a stat 29 de zile, timp în care a fost judecat pentru expulzare.
Prin Decretul emis de Prefectul Romei la data de 29 mai 2008 (filele 5-8 din dosar) s-a dispus îndepărtarea pârâtului de pe teritoriul Italiei și interzicerea dreptului de a intra pe acest teritoriu timp de 5 ani. În motivarea acestui decret s-a reținut că pârâtul a avut un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa drepturilor fundamentale ale omului, fiind bănuit de săvârșirea mai multor infracțiuni, fapt ce impune îndepărtarea sa de pe teritoriul statului italian.
În raport de această situație de fapt și de dispozițiile legale aplicabile în materia dreptului la liberă circulație al cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, inclusiv România care a devenit stat membru al Uniunii la 1 ianuarie 2007, tribunalul a apreciat că prezenta cerere este neîntemeiată, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată prin nr.OG5/2006, prevăd posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români care au fost returnați dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, însă acestea trebuie să fie interpretate și aplicate în conformitate cu legislația europeană și cu Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceste convenții.
Potrivit art.2 din Protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Bulgaria și României în Uniunea Europeană, parte a Tratatului de aderare a acestor state la Uniune, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, de la data aderării dispozițiile Constituției, ale Tratatului CEEA și actele adoptate de instituții înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Constituție, prin Tratatul CEEA și prin tratatul de aderare.
În anexa VII din Tratat referitoare la măsurile tranzitorii în materia liberei circulații a persoanelor se menționează că prevederile art.39 și 49 din Tratatul CE se aplică pe deplin cu privire la libera circulație a lucrătorilor, iar măsurile tranzitorii și perioadele de tranziție privesc numai posibilitatea altor state membre de a aplica anumite măsuri restrictive determinate de anumite necesități interne.
Astfel, după cum se menționează în preambulul Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, cărei perioadă de transpunere a fost stabilită până la data de 30 aprilie 2006, cetățenia Uniunii conferă cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat, iar libera circulație constituie una din libertățile fundamentale specifice pieței comune (interne), adică spațiului fără frontiere interne.
rticolul 39 din Tratatul de instituire a comunităților europene (versiunea consolidată prin Tratatul d l Amsterdam ) prevede că:
,Libera circulație a lucrătorilor este garantată în cadrul comunității.
Libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă.
Sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică, libera circulație a lucrătorilor implică dreptul:
de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;
de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;
de ședere într-un stat membru pentru a desfășura o activitate salarizată în conformitate cu legile, regulamentele și normele administrative, care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv;
de a rămâne pe teritoriul unui stat membru, după ce a fost încadrat în muncă în acel stat, în condițiile care vor face obiectul unor regulamente de aplicare adoptate de comisie.
Dispozițiile prezentului articol, nu se aplică încadrării în administrația publică."
De asemenea, potrivit art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la liberă circulație și ședere, pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii uniunii și membrii familiilor acestora:
,Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.
Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Pentru a stabili dacă persoana respectivă reprezintă un pericol pentru ordinea publică sau siguranța publică, la eliberarea certificatului de înregistrare sau, în absența unui sistem de înregistrare, în termen de cel mult trei luni de la intrarea persoanei respective pe teritoriul său sau de la data la care persoana și-a semnalat prezența pe teritoriul său în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) ori la eliberarea permisului de ședere, statul membru gazdă poate, în cazul în care consideră indispensabil, să ceară statului membru de origine sau, dacă este necesar, altor state membre să îi furnizeze informații privind antecedentele persoanei respective. Această consultare nu poate avea un caracter sistematic. Statul membru consultat răspunde în termen de două luni.
Statul membru care a eliberat pașaportul sau cartea de identitate permite titularului documentului care a fost expulzat din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică de pe teritoriul altui stat membru să reintre pe teritoriul său fără nici o formalitate, chiar dacă documentul nu mai este valabil sau dacă cetățenia titularului este contestată".
Raportat la teritoriul statului român și la data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile textelor citate anterior se aplică direct ( principiul efectului direct al dreptului comunitar, a fost consacrat în Hotărârea Curții din 5 februarie 1963, en Loos Adminitratie der, 26/62, 3) și cu prioritate față de dreptul intern (principiul supremației dreptului comunitar a fost consacrat prin Hotărârea Curții din 15 iulie 1964, Costa, 6/64, 1964, p. 1141), rezultând astfel că restrângerea dreptului la liberă circulație se poate dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, respectându-se totodată principiul proporționalității. Aceste dispoziții lipsesc de eficacitate dispozițiile interne invocate în cauză.
În prezenta cauză s-a dispus returnarea pârâtului din Italia, fără să se invoce și să se dovedească existența vreunuia dintre motivele pentru care se poate dispune restrângerea dreptului la libera circulație a persoanelor.
Tot astfel, potrivit art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale la care jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a făcut în mai multe cazuri referire:
, se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa.
Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa.
Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică".
Și din acest text, care, potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, se aplică cu prioritate față de reglementările interne, rezultă că, restrângerea dreptului la liberă circulație se poate dispune numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, ratificată prin Legea nr. 30/1994, respectiv pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora și numai dacă aceasta constituie o măsură necesară într-o societate democratică.
Din nici una din probele adminJ. în cauză nu rezultă prezența vreunuia dintre cazurile în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație a persoanelor, astfel cum au fost expuse anterior. Menționarea într-un act administrativ, precum este decretul prefectului, a bănuielii că pârâtul ar fi săvârșit anumite infracțiuni care sunt de natură să afecteze grav drepturile și libertățile fundamentale ale omului nu poate constitui temei al limitării excepționale a dreptului la liberă circulație de către statul al cărui cetățean este pârâtul, cu atât mai mult cu cât o asemenea măsură nu poate fi dispusă pentru considerații de prevenție generală, potrivit art.27 din Directiva nr. 2004/38/CE.
De altfel, dreptul la liberă circulație este garantat și de Constituția României, care prevede în art.25 că:
,Dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabilii domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară".
În concluzie, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunuia din cazurile în care legislația menționată, națională și comunitară, permit restrângerea dreptului fundamental la liberă circulație ca o măsură excepțională, respectiv ordinea publică, sănătatea publică și siguranța publică, prevenirea faptelor penale sau apărarea drepturilor altora, tribunalul a apreciat că prezenta cerere este neîntemeiată, respingând-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate arătând, în esență, că cererea trebuia admisă, aceasta fiind formulată în temeiul normelor edictate de legiuitorul român, pentru apărarea unui interes general al statului român, și în baza unei obligații asumate de România, prin acorduri internaționale, de a stopa migrația ilegală.
S-a arătat, după menționarea temeiului legal al formulării cererii, că dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, condițiile exercitării acestuia fiind stabilite de lege, iar nerespectarea acestor obligații cuprinse în art.5 din Legea nr.248/2005, poate determina returnarea persoanei și aplicarea măsurii de restrângere a exercițiului dreptului la liberă circulație.
S-a mai arătat că măsura returnării pârâtului este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Italia.
Apelul este fondat.
Este adevărat că, potrivit legislației comunitare și în special potrivit art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat membru al Uniunii are dreptul să circule liber și să-și aleagă în mod liber reședința, numai că, în cazul de față s-a făcut dovada existenței situației excepționale când s-a adus atingere siguranței publice a țării de unde pârâtul a fost returnat.
Astfel, din Decretul din 29.05.2008, emis de Prefectul de, rezultă că în perioada de ședere în Italia, pârâtul a avut un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, făcând ca rămânerea sa pe teritoriul Italiei să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță.
Împotriva măsurii de returnare luată prin decretul susmenționat pârâtul putea formula recurs la instanța judiciară competentă din Italia, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, nefăcându-se dovezi în acest sens, situație în care această măsură și condițiile avute în vedere la adoptarea sa nu pot fi cenzurate de instanțele naționale.
În aceste condiții este cert că, în cauză, s-a făcut dovada nerespectării de către pârât a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin art.5 din Legea nr.248/2005.
În consecință, constatând că, în cauză, s-a făcut dovada acelei situații excepționale când se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație ca măsură necesară pentru menținerea siguranței publice, Curtea, în baza art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, va admite apelul de față și va schimba sentința în sensul admiterii acțiunii reclamantei și restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație al pârâtului, în Italia, pe timp de 1 an.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, str.-, nr.29, sector 1, împotriva sentinței civile nr.657 din 16 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Schimbă sentința civilă nr.657 din 16 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul că admite acțiunea reclamantei și restrânge exercițiul dreptului la libera circulație al pârâtului, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul V, în Italia, pe timp de 1 an.
Definitivă. Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.7/11.09.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă
