Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 174
Ședința publică din data de 21.05.2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Baciu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 478 din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în com. sat., jud. G, în acțiunea civilă formulată în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus la dosar taxa de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod proc.civilă.
Nemaifiind cereri de formulat curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii dată de instanța de fond, arătând că împotriva intimatului a fost luată măsura interzicerii dreptului la liberă circulație și că aplicarea unei sancțiuni tot în acest sens ar fi în contradicție cu dispozițiile din legea fundamentală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sun nr- la Tribunalul Galați reclamantul Inspectoratul Naționat pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor Bas olicitat în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație față de acesta în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
- că la 12.02.2009, pârâtul a fost expulzat din Italia în baza Decretului Prefecturii Provinciei;
. că, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia, s-a dispus față de pârât măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
Au fost depuse la dosar; talonul de expulzare, declarația pârâtului și Decretul de expulzare emis de autoritățile italiene.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 476/13.03.2009 a respins ca nefondată cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Libera circulație a persoanelor constituie una dintre cele patru libertăți din cadrul pieții interne la nivelul Uniunii europene, alături de libera circulație a produselor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.
acestei libertăți constă în eliminarea statului membru pe teritoriul căruia se află aceștia sau își desfășoară activitatea și cetățenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul acestui stat.
Aceste discriminări se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, muncă, angajare sau remunerație.
Prin asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu se realizează libera circulație în spațiul comunitar.
Baza legală a liberei circulații a persoanelor este art. 14(7A) din Tratatul d l roma, ce stabilește piața internă, acesta incluzând libera circulație a persoanelor, art. 18 ( 8A) din același tratat ce statuează dreptul cetățenilor Uniunii de a circula și de a rezida liber pe teritoriul statelor membre, art. 61 (731) și următoarele din tratat, cuprinse sub titlul IV ( 111A) ", azil, imigrație și alte politici de liberă circulație a persoanelor", precum și art. 45 din Cartea Uniunii europene privind drepturile fundamentale.
Având în vedere aceste reglementări și dispozițiile art. 39 - 42 privind libera circulație a persoanelor din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și faptul că în decembrie 2000, prin documentul de poziție trimis Comisiei europene, România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar ce are la bază prevederile Tratatelor constitutive care guvernează libertatea de circulație a persoanelor, precum și faptul că instanța națională are obligația să aplice dreptul comunitar și să-i asigure efectul direct deplin, înlăturând chiar din oficiu orice normă contrară internă, urmează a se constata că solicitarea de a se restrânge exercitarea dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene a pârâtului este nefondată.
În aplicarea principiului preeminenței dreptului național se au în vedere și dispozițiile art. 20 al. 2 din Constituție.
De asemenea, la soluționarea acțiunii civil de față se are în vedere și faptul că spre deosebire de reglementarea internă ( art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005), art. 27 din Directiva 2004/38/CE stabilește expres și limitativ doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În consecință, norma comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind parțial neconcordantă, în condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental analizat și în alte cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică, urmând ca aceasta să fie aplicabilă cu prioritate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor criticând-o pentru următoarele motive;
Intimatul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei în data de 12.02.2009, conform Decretului Prefecturii și din conținutul documentului emis de autoritățile italiene reiese că pe timpul șederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial, fiind arestat pentru săvârșirea infracțiunii de furt agravant.
Că în dispozițiile obiectivului nr. 2 lit. d al nr.HG 1347/2007se prevede că autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați în Italia pe o perioadă determinată.
Că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac parte din dreptul intern.
Potrivit art. 27 din Directiva 2004/38/CE restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alineatul 2 se prevede că, măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Apreciază apelanta că măsura prevăzută de art. 38 lit. a se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale are repercusiuni negative asupra tratamentului aplicat cetățenilor români ce locuiesc cu forme legale.
Verificând legalitatea și temeinica hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la. necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art.38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației în materie, dreptul la liberă circulație nu este drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publice.
În alineatul 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține apelantul.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, deoarece dispozițiile dreptului comunitar au prioritate și sunt obligatorii pentru judecătorul național.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă, nu s-a dovedit pericolul pentru ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Intimatul pârât a fost returnat din Italia în baza Decretului Prefectului din Romaa, prin care s-a reținut că a executat mai multe sancțiuni pentru săvârșirea unor infracțiuni și i s-a aplicat interdicția de a reintra în Italia pe o perioadă de 5 ani.
Or, față de art. 27 alin. 2 din Directiva 2004/38/, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât, s-ar ajunge la o dublă sancțiune.
Față de consecințele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 478 din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.GB/26.05.2009
Dact.IS/7ex.29.05.2009
Fond.
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Gabriela Baciu
