Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 248/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 18
Ședința publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 195 din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamantului apelant Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte B și pârâtul intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 12.12.2008 sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în ia, pentru o perioadă de cel mult trei ani, față de pârâtul.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din ia la data de 26.08.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin Legea nr. 173/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 304/1997, motivul returnării fiind interdicția acestuia de intrare în ia. Precizează că în aceste condiții se impune restrângerea dreptului la libera circulație a pârâtului, în temeiul art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr. 195 din 3.02.2009, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar, că norma aplicabilă în prezentul litigiu în care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român, este norma comunitară, respectiv art. 27 și următoarele din Directiva 2004/38/CE. Astfel, norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice și sănătății publice. Prin raportare la aceste dispoziții, în considerarea situației de fapt, respectiv returnarea pârâtului din ia pentru că avea interdicție de a intra în acest stat, prima instanță a conchis că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea ă referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță și sănătate publică.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta, în motivarea căruia a arătat că returnarea pârâtului din ia la data de 26.08.2008 pentru ședere ilegală dovedește încălcarea de către acesta a legislației statului, nefiind necesară efectuarea și altor dovezi în acest sens. Așa fiind, în cauză devin incidente dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005, fără a se impune verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea și a pericolului real pe care îl reprezintă persoana în cauză pentru valorile sociale protejate.
Precizează că pârâtul, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate prevăzute pein Legea nr. 248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații stabilite de statele în care călătorește și în care, eventual, a dobândit dreptul la muncă. Returnarea unui cetățean român dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie, se aplică, evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetățeanul român cu privire la care se aplică returnarea.
Așa fiind, conchide reclamanta apelantă, măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului pe teritoriul iei are un scop legitim, respective prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat.
Examinând apelul, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, invocate de reclamantă, nu sunt în concordanță cu Directiva 2004/38/CE din 29.04.2004 privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie pe teritoriul statelor membre.
Singura condiție impusă de legea internă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație a cetățenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat. Ori, în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 38/2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin aplicarea măsurii expulzării. Aceste norme au fost transpuse în legislația română prin nr.OUG 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic European.
Începând cu 1.01.2007, cetățenilor români nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetățenii celorlalte state membre ale, în ceea ce privește motivele și modurile în care li se poate limita dreptul la circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. Prin urmare, din interpretarea coroborată a dispozițiilor cuprinse de actele normative menționate anterior, în acord cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, Curtea apreciază că dreptul la liberă circulație a cetățenilor români în celelalte state membre nu poate fi restrâns decât în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva Consiliului nr. 38/2004, iar, în speță, singurul motiv invocat de reclamantă a fost returnarea pârâtului din ia la data de 26.08.2008 pentru ședere ilegală. Așa fiind, se apreciază conduita pârâtului a nu fi de natură a se încadra în situațiile de excepție prevăzute de art. 27 din Directiva Consiliului nr. 38/2004.
Atât timp cât prin acțiunea de față nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale, Curtea reține că returnarea pârâtului doar pentru motivul șederii ilegale în ia nu constituie "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății", mai ales în condițiile în care Directiva 2004/38/CE dispune că "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală" și "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri" de restrângere a libertății de circulație.
În consecință, pentru cele reținute, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 195 din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Definitiv
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
4ex/24.03.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Rață Gabriela
