Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 18/A/2009
Ședința publică de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat prin
Procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr.1463 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar cu nr.unic - având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, în contradictoriu cu pârâta intimată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat și a fost amânat de la termenul anterior la cererea apelantei, pentru timbraj.
Se constată că la dosar s-a depus prin registratură de către reclamanta apelantă-atât prin fax cât și prin plic poștal- ordin de plată în sumă de 4 lei reprezentând taxa de timbru datorată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei parchetului.
Procuror pentru parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA solicită respingerea apelului și menținerea sentinței nr.1463/2008 pronunțată de Tribunalul Alba ca fiind temeinică și legală, în concordanță cu legislația europeană în vigoare care este aplicabilă în speță.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față reține:
Prin sentința civilă nr.1463/12 noiembrie 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr.- a fost respinsă acțiunea civilă intrusă de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva pârâtei pentru aplicarea Legii nr.248/2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că art.38 din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită de art.148 alin.2 și alin.4 din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Conform dispozițiilor art.307 alin.1 și alin.2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate la data aderării care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Or, dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art.27 din Directiva nr.-/CE restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alin.2 textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art.6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru a Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat un acord de readmisie, așa cum susține reclamanta.
Restrângerea exercitării dreptului la libera circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art.27 din Directiva 2004/38/CE iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, deoarece dispozițiile de drept comunitar sunt de imediată aplicare.
Măsura care s-a cerut a fi luată față de pârât este disproporționată în raport cu scopul urmărit și încalcă astfel dreptul al liberă circulație.
Pârâta a fost returnată din Franța pentru o ședere ilegală, fără să fie judecată și condamnată pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
De aceea, față de art.27 alin.2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtei doar pentru motivul șederii ilegale în Franța, nu se respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit, împrejurare față de care acțiunea a fost respinsă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului a susținut, în esență, că pârâta a fost returnată din Franța pentru ședere ilegală, conform protocolului de readmisie dintre România și Franța la data de 26 septembrie 2008.
În drept a invocat dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, care prevede că returnarea se poate face fără ca Statul Român să poată cenzura condițiile în care aceasta s-a produs, fără a fi necesare alte formalități decât talonul de readmisie, întocmit de Poliția de Frontieră. Că aceasta se circumscrie în condițiile art.53 și 25 din Constituția României.
De asemenea au fost invocate și dispozițiile art.2 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și că pârâta avea obligația să respecte legislația statului în care a înțeles să se stabilească, astfel că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea.
Pârâta intimată nu a depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu în baza art.295 cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o sentință legală și temeinică.
România a devenit membră cu drepturi depline a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, astfel că începând cu această dată și cetățenii României se bucură de aceleași drepturi și au aceleași obligații ca și cetățenii celorlalte state membre, inclusiv dreptul la libera circulație pe tot teritoriul UE, drept prevăzut de art.38 din Legea nr.248/2005 și art.148alin.2 și 4 din Constituția României.
Dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale UE este garantat de dispozițiile art.18 din tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004. Acest act normativ este cuprins și în anexa la protocolul de aderare.
În aceste condiții restricționarea liberei circulații și de ședere a cetățenilor europeni și a membrilor lor de familie, poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță sau sănătate publică. Textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Or, atâta timp cât în cauză nu există nicio dovadă că pârâta să fi atentat la ordinea publică, sănătatea publică sau siguranța națională a Statului Francez, acțiunea reclamantei nu putea fi admisă.
Față de aceste considerente, apelul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art.296 cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr.1463/12 noiembrie 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr.-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 Februarie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.5 ex/19.02.2009
Jud,fond
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
