Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 182/A/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier - -
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA
Procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr. 897/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr- având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate ( Legea nr. 248/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, față de prezența intimatului în instanță.
Întrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 12 - apel special civil, respectiv d-na judecător lipsește din instanță, fiind plecată la.M, completul de judecată s-a complinit, în conformitate cu prevederile art. 98(6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prin participarea d-lui judecător - -, desemnat din lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale, ivite la acest termen de judecată, drept pentru care s-a încheiat proces verbal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, că s-a înregistrat la dosar, prin fax, din partea petentei apelante, taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și timbru judiciar de 0.15 RON.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul pârât - arată faptul că a fost plecat în Franța la muncă, a lucrat acolo în domeniul construcțiilor și întrucât a fost expirat termenul de ședere în Franța, a fost prins și judecat de autoritățile franceze, iar cu acordul său, a fost trimis în România.
Solicită respingerea apelului formulat de petentă și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA - solicită de asemenea, respingerea ca nefondat a apelului declarat de petentă, întrucât din actele și lucrările dosarului nu rezultă că intimatul ar fi promovat acțiuni care să prejudicieze siguranța statului francez. In consecință, solicită menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările de la dosar, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr.897/22.09.2008 Tribunalul Sibiu -secția civilă a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul, privind restrângerea exercitării la liberă circulație a acestuia în Franța pentru o perioadă de 3 ani.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în fapt pârâtul a intrat regulamentar în Franța la 24.11.2007 și, pe durata șederii în această țară a încălcat prevederile Codului Muncii, lucrând fără forme legale, așa cum rezultă din declarația acestuia (6) și din decizia de returnare a statului francez (7-8).
La 25.04.2008 a fost returnat în România.
Prin Legea nr.248/2005 legiuitorul român a reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, regim care trebuie analizat și în concordanță cu art.2 pct.2 din Protocolul adițional nr.4 la CEDO și cu dispozițiile Directivei Parlamentului Consiliului Europei nr.2004/38 din 29 aprilie 2004. Interpretarea coroborată a acestor acte normative se impune cu atât mai mult cu cât Legea 248 este anterioară datei de 1.01.2007.
Conform art.38 din Legea nr.248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Europene indicate anterior prevăd că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar restrângerea dreptului fundamental la liberă circulație poate fi luată doar dacă este necesară pentru asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori protejarea libertății altora.
În plus, pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație este necesar a fi respectat principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Ori, în cauză nu s-au dovedit aceste aspecte. Măsura restrângerii unui drept fundamental al unui cetățean este una excepțională care trebuie dispusă numai dacă sunt îndeplinite cerințele reale. Niciuna dintre actele depuse de reclamantă nu arată că pârâtul, prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urmează aod esfășura în străinătate ar fi adus atingere gravă a intereselor României sau relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnat.
Împotriva acestei sentințe civile nr.897/22.09.2008 a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, criticând-i ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive în esență se arată că deși România face parte din rândul statelor membre cetățenii români trebuie să-și exercite drepturile și obligațiile ce izvorăsc din Legea 248/2005-art.38- respectând legislația actuală și obligațiile asumate de România.
Legea susmenționată trebuie respectată de toți cetățenii și nu există nici un temei de a fi ignorată începând cu 1.01.2007, data dobândirii de stat membru al
Pârâtul intimat a încălcat prevederile art.5 din textul de lege menționat astfel că se justifică luarea măsurii de restrângere a unui atare drept față de acesta.
Analizând apelul prin prisma acestor aspecte se constată a fi nefondate pentru următoarele considerente:
Evident că potrivit art.38 din Legea 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pe cel mult trei ani în condițiile și cu privire la categoria de persoane menționate în conținutul textului de lege invocat respectiv:
-cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
-cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Prin urmare restrângerea unui atare drept fundamental poate fi luată doar dacă se impune pentru asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori protejarea libertății altora. Mai mult, dispunerea unei atari măsuri excepționale impune respectarea principiului proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al celui în cauză, care trebuie evident să reprezinte o amenințare reală, actuală, suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În speță nu s-a făcut dovada unor atari împrejurări, din care să rezulte că pârâtul intimat ar fi adus o atingere gravă intereselor României sau imaginii sale în exterior, inclusiv în relațiile cu Statul Francez din care a fost returnat.
Desigur, Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează prin conținutul art.2 un atare drept, care așa cum arată și apelantul nu este unul absolut. El poate fi restrâns conform paragrafului 4 al art.2 din documentul menționat cu condiția dovedirii împrejurărilor care justifică această măsură, ceea ce nu s-a făcut în cazul de față.
Pentru toate aceste argumente, apelul se dovedește a fi fondat și urmează a fi respins conform art.296 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr.897/22 sept.2008 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.5ex/21.11.2008
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Augustin Mândroc
