Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 19
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 23 februarie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu- JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - judecător
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de contestatorul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE cu participarea reprezentantului MINISTERULUI PUBLIC, procuror împotriva sentinței civile nr.802/C din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că apelul civil are ca obiectlimitarea exercitării dreptului lalibera circulație în străinătate, apelul se află la al doilea termen de judecată și că procedura este completă.
Reprezentantul Parchetului, motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, procuror având cuvântul solicită admiterea sesizării formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, admiterea apelului, arată că hotărârea dată nu a fost recunoscută de autoritatea noastră.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.802/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins ca lipsită de interes cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulație pe teritoriul Italiei față de pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte - B, a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani pârâtului, identificat cu CNP: -domiciliat în mun. P N,-, -. A,. 138, jud.
Pârâtul a fost legal citat, dar nu a formulat întâmpinare.
Analizând solicitarea reclamantei DGP B, tribunalul a constatat-o lipsită de interes pentru următoarele considerente.
Astfel, chiar dacă situația pârâtului care a fost arestat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de jaf în formă agravantă, se încadrează în cele trei cazuri limitative în care se poate restricționa dreptul la liberă circulație a unui cetățean român, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței sau sănătății publice, în sensul în care acesta prin comportamentul său infracțional a adus o atingere concretă valorii siguranței publice, instanța română constată că în cauză autoritățile italiene au luat deja, față de pârât pe lângă măsura definitivă a expulzării acestuia și pe aceea a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a intrării acestuia în Italia, nerespectarea interdicției urmând a fi sancționată cu aplicarea pedepsei închisorii de până la un an, posibil a fi înlocuită cu prelungirea interdicției de pătrundere în Italia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 10 ani.
În această ordine de idei, este adevărat că potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene recent statuată prin hotărârea pronunțată în cauza C-33/07 din 10.07.2008, deși art. 18 din și art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și Consiliului privind dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat, această restrângere trebuie să sancționeze pe de o parte conduita acelui resortisant - de amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește - împiedicarea respectivului cetățean de a pătrunde în statul pe teritoriul căruia a fost expulzat, să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia și să fie concretă, efectivă și de imediată aplicare, și nu doar o confirmare a unei măsuri restrictive aplicate anterior în concret, pe o perioadă mai mare, de autoritățile statului a cărui securitate a fost lezată de cetățeanul român.
În aceste condiții, măsura interdicției de a intra pe teritoriul Italiei - statul față de care restrângerea dreptului pârâtului la libera circulație este legitimă și justificată în accepțiunea prevederilor de comportamentul său infracțional prin care a adus atingere siguranței publice, posibil a fi aplicată de instanța română pe o durată de maxim 3 ani, deci inferioară celei deja aplicată acestuia de autoritățile italiene pe o durată de 5 ani, apare ca fiind ineficientă, aplicarea unei duble sancțiuni pe o durată inferioară primei interdicții devenind, în consecință, și lipsită de interes în condițiile în care pârâtul păstrează dreptul de liberă circulație pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
În orice caz, reținând în cauză că autoritățile italiene au restrâns în mod eficient și efectiv dreptul pârâtului de a intra pe teritoriul Italiei pe o perioadă de 5 ani, încălcarea acestei măsuri atrăgând aplicarea unei sancțiuni cu închisoarea de 1 an ori majorarea duratei interdicției cu o perioadă cuprinsă între 5 și 10 ani, instanța națională învestită cu cererea de aplicare a măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație a pârâtului pe teritoriul statului de unde acesta a fost expulzat, a respins-o ca fiind lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Direcția Generală de Pașapoarte, apel promovat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-. A solicitat aceasta schimbarea în tot a hotărârii apelate și restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia pentru cel mult 3 ani pentru pârâtul.
Consideră apelanta că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente în cauză motivele de ordine publică,siguranță publică sau sănătate publică pentru a se restricționa de către statele membre libertate de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie.
Motivează aceasta că prin restrângerea exercitării dreptului la libera circulație conform dispozițiilor art.38 din Legea 248/2005 nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Examinând apelul în raport de motivele invocate de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.296 Cod procedură civilă se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și anume împrejurarea că intimatul-pârât a fost returnat din Italia la data de 24.10.2008.
Conform dispozițiilor art.2 alin.2 din Protocolul nr.4 la Convenția Europeană a drepturilor omului "orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa."
Acest drept poate cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile prevăzute de dispozițiile art.2 paragraful 3 și 4 din Protocolul nr.4 și anume limitările acestui drept trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare într-o societate democratică, necesitate realizată prin prisma raportului de proporționalitate între scopul urmărit prin aplicarea unei limitări a dreptului în discuție și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare de măsuri returnării să angajeze în mod direct restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
În legislația primară, art.18.1 prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.
În legislația secundară, Directiva Consiliului nr.38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului(CEE) nr.1 12/68 și de abrogare a directivelor 64/221/, 68/360/CEE,72/194/CEE,73/14/CEE 75/34/CEE,90/364/CEE, 90/365/CEE/ și 93/96/CEE publicate în Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește prin art.27. că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la libera circulație poate fi dispusă numai pentru norme de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic, aplicată prin Legea 260/2005 și care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană(art.35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr.38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară o va aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
În speță, situația intimatului-pârât - arestat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de jaf în formă agravantă se încadrează în cele trei cazuri limitative în care se poate restricționa dreptul la libera circulație a unui cetățean român.
De esență este însă că așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul Tribunalul Neamț - filele 8 - 12 -autoritățile italiene au luat dejafață de acesta măsura definitivă a expulzării și pe aceea ainterzicerii pe o perioadă de 5ani a intrării acestuia în Italia.Așa cum se prevede în continuare în decretul Prefectului de emis în speță - în cazul încălcării interdicției de intrare măsura va fi înlocuită cu aceea a închisorii de până la 1 an.
Așadar, autoritățile italiene au luat deja măsura interzicerii intrării în Italia a pârâtului pe o perioadă de 5 ani. În condițiile în care măsura interzicerii posibil de apreciat de instanța română ar fi de maxim 3 ani, Curtea concluzionează faptul căprima instanța a apreciat corect asupra incidenței în speță a excepției lipsei de interes.
În ce privește susținerile apelantei referitoare la fondul litigiului, acestea nu pot fi reținute atâta timp cât Tribunalul Neamța respins cauza pe excepție.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiile art.296 și următoarele Cod procedură civilă urmează a fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge apelul civil promovat de contestatorul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE cu sediul în B, sect.1- participarea reprezentantului MINISTERULUI PUBLIC, procuror împotriva sentinței civile nr.802/C din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul cu domiciliul în localitatea P N-, -.A,.138, județul ca nefondat.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.sent.-
Red.dec..-
Tehn.- /5 ex./2.03.2009.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
