Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.19/
Ședința publică din 03 februarie 2010
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul apelant INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN B împotriva sentinței civile nr.1349/23.11.2010, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat G, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
PROCEDURA COMPLETĂ.
Apelul a fost declarat în termen și este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, nefiind formulate alte cereri, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului întrucât în raport de faptele săvârșite de pârât, care a fost prins de autoritățile italiene pentru furt, acesta reprezintă un pericol pentru ordinea publică, impunându-se restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circulație în Italia, lăsând la aprecierea instanței stabilirea perioadei în limitele prevăzute de lege.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1349/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Inspectoratul pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamantul a solicitat ca instanța să dispună restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivare a invocat că pârâtul a fost returnat din Italia la 13.08.2009 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, acord aprobat prin HG 825/1995.
Potrivit art. 38 lit.a din Legea nr.248/2005, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Posibilitatea, iar nu obligativitatea, stipulată prin Legea nr. 248/2005 impune judecătorului sesizat, fără a cenzura în vreun fel însăși măsura returnării, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern și să examineze acele fapte și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate.
Instanța a reținut că în cauză, a rezultat că pârâtul -G mers în Italia unde a lucrat fără forme legale. La data de 30.07.2009 a fost reținut de poliția italiană și acuzat de ședere ilegală și muncă la negru. A declarat că nu a fost judecat, fiind reținut într-un centru de străini până la data escortării 13.08.2009 când a fost returnat de autoritățile italiene.
Prevederile Acordului de readmisie încheiat între România și Italia stabilesc ca fiecare parte contractantă să readmită, la cererea celeilalte părți contractante, fără formalități deosebite, persoana care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru șederea pe teritoriul statului părții solicitante.
Împrejurarea că reclamantul a fost returnat de pe teritoriul statului italian în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat nu este însă, prin ea însăși, suficientă pentru ca instanța din România să interzică la rândul ei dreptul de circulație al propriului cetățean. . libertății de circulație este posibilă doar în situațiile de excepție prev. de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE și acestea trebuie dovedite ca atare, probă neefectuată în cauză.
Având în vedere faptul că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă ce anume condiții nu a îndeplinit pârâtul și nici în ce mod a încălcat ordinea interioară a statului Italian, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen reclamantul care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a invocat greșita interpretare a probelor administrate în cauză, respectiv Decretul Prefectului de la și greșita aplicare a disp. art. 5, 38 din Legea nr. 248/2005, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE,art.1 pct. 1 din Acordul privind readmisia, încheiat între România și Italia și, respectiv a disp. art. 2 lit.d din HG 1347/2007.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și în baza art.295 al. 1 Cod pr.civ. față de probele administrate și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În baza unui decret dat la 17.04.2009 de Prefectul de, pârâtul a fost expluzat din Italia la 13.08.2009.
Din conținutul sus-menționatului ordin rezultă că pârâtul a fost arestat de două ori în decursul unei săptămâni (01.04.2006 și, respectiv, 08.04.2006).
Din conținutul actelor depuse la dosar nu rezultă că ordinul ar fi fost contestat, astfel că prezumția veridicității celor aici consemnate este pe deplin operantă.
Pe de altă parte, prima instanță și-a întemeiat soluția pe simpla declarație a pârâtului, potrivit cu care readmisia s-ar fi dispus doar pentru că ar fi lucrat fără forme legale. Or, această susținere (subiectivă și nedovedită) nu poate fi opusă întemeiat solicitării reclamantului care are în vedere un act oficial emis de o autoritate publică, act ce nu a fost atacat.
În consecință, reclamanta a făcut dovada împrejurării că readmisia pârâtului s-a dispus ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de furt agravat.
Art. 27 din Directiva nr.2004/38/CE permite statelor membre să restrângă libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii Europene pentru motive de ordine publică sau siguranță publică.
Pe de altă parte, Art. 2 din Protocolul adițional la CEDO permite stabilirea prin lege a unor restrângeri ale dreptului la liberă circulație care se constituie în măsuri necesare pentru motivele arătate în al. 2 din articol.
În aplicarea acestor norme, Legea nr. 248/2005 stabilește condițiile în care cetățenii români își pot exercita acest drept în străinătate (art.2), obligațiile ce le revin pe perioada șederii în străinătate (art. 5), precum și posibilitatea de limitare a acestui drept și modalitățile concrete în care dreptul poate fi limitat (art. 3, 38 și urm.).
Raportând aceste dispoziții la situația de față, instanța reține că pârâtul a fost arestat de două ori pentru furt agravat în Italia, stat care a apreciat că aceste fapte sunt suficient de grave pentru a califica atitudinea lui ca fiind potențial periculoasă pentru ordinea publică din acest stat.
Având aptitudinea conferită de disp. art. 38 al. 1, art. 39 al.1 din Legea nr. 248/2005 de a se pronunța și asupra oportunității aplicării măsurii solicitate de reclamant, instanța de apel apreciază că atitudinea pârâtului este susceptibil de a fi sancționată în sensul prevăzut de sus-menționata lege, furtul reprezentând o faptă de natură a atrage răspunderea penală inclusiv potrivit legii române.
Pentru aceste considerente,în baza disp. art. 296 Cod pr.civ. instanța va dmite apelul declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din împotriva sentinței civile nr. 1349/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul G; va schimba sentința apelată și, în consecință, va admite cererea formulată de reclamant în sensul că va restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație în Italia a pârâtului G, fiul lui și, născut în Reșița la 07.07.1981, domiciliat în,-, județul C- pe o perioadă de 2(doi) ani începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN împotriva sentinței civile nr. 1349/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul
Schimbă sentința apelată și, în consecință:
Admite cererea formulată de reclamant.
Restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație în Italia a pârâtului G, fiul lui și, născut în Reșița la 07.07.1981, domiciliat în,-, județul C- pe o perioadă de 2(doi) ani începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - G -
GREFIER,
- -
Se comunică:
reclamantului apelant
INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN B - B, sector 6, M nr.2
pârâților intimați
G,-, jud.C-
PREFECTURA JUDEȚULUI C-S - SERVICIULUI PUBLIC COMUNITAR PENTRU ELIBERAREA ȘI EVIDENȚA PAȘAPOARTELOR SIMPLE REȘIȚA, BV.NR.40,Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple T- T,-- Complex, jud.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARARed. - 04.02.2010
Tehnored., 7 ex./12.02.2010
Tribunalul C-S,Judecători:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
