Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 190/
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin -
Procuror -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantaDIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 225 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în contradictoriu cu intimatul (CNP -), având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat și timbrat,la data de 02.06.2009 fiind depus la dosar OP nr.1327/02.06.2009 de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 12 lei și timbre judiciare în valoare de 0,45 lei și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă,după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere,ca nefondat,a apelului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond pe care o consideră temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr-DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTEa solicitat în temeiul art.38 lit.b din Legea nr.248/2005 restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Anglia a pârâtului, motivând că acesta a fost returnat la data de 10.09.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat ratificat prin Legea 369/2003,conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră datorită comportamentului antisocial de care a dat dovadă pe perioada șederii în această țară.
În drept, au fost invocate disp. art.5 și 38 lit.A din Legea nr.248/2005, precum și art.2 din Protocolul Adițional nr.4 la CEDO (pct.3 și 4).
În dovedirea susținerilor sale a depus la dosar acte.
Pârâtul, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări și nici nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă 225 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vranceas -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
Din declarația dată de pârât la se reține că a lucrat în în perioada 29.10.2007-27.04.2008 ca instructor de gimnastică și salvamar la piscină, a locuit la concubina sa cetățean englez și a fost reținut de poliția engleză deoarece ar exista o persoană cu datele pârâtului de stare civilă căutată de aceasta.
Prin notificarea de deportare nr./- pârâtul a fost deportat în România la 10.09.2008 deoarece a fost considerată ca persoană intrată ilegal pe teritoriul englez.
Art.38 din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate, prioritate stabilită de art.148 al.2 și al.4 din Constituția României.
Potrivit art.307 al.1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, statele membre au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării care au guvernat drepturi și obligații. Rezultă așadar și din această prevedere că legislația română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la libera circulație nu este un drept absolut, însă, conform art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În aliniatul 2 același text prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
În concluzie faptul că pârâtul a lucrat pe teritoriul englez fără acte de ședere nu reprezintă un motiv suficient pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație deoarece nu reprezintă vreun pericol pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantaDIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE Bcriticând-o pentru următoarele motive:
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a din Legea 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Mai arată că dispozițiile legale sus-menționate nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.05.2007.
Că textul nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
Apreciază reclamanta că și în condițiile aderării la UE,disp.art.38 și 39 din Legea 248/2005 au rămas în vigoare,constituționalitatea acestora fiind verificată și de Curtea Constituțională(decizia 685/11.09.2007).
Atât legislația internă (Constituția) cât și prevederile internaționale consacră dreptul la liberă circulație,dar acesta nu este absolut,ci poate fi limitat pentru motive de securitate națională,siguranță publică și sănătate publică.
În speță,raportat la scopurile măsurii,la conștientizarea respectării condițiilor legale pe teritoriul unor state străine,măsura returnării este justificată și respectă cerința proporționalității.
Analizând apelul de față prin prisma textelor de lege invocate, Curtea îl consideră nefondat.
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pachetele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când legislația internă restricționează libertatea de circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene reține, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretate stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție.
In plus, așa cum a statuat Curtea de Justiție de la Luxemburg în Hotărârea preliminară emisă în cazul: "dacă un stat membru nu stabilește în mod specific, în raport cu unul dintre proprii resortisanți, respectând principiul proporționalității și exclusiv în temeiul conduitei persoanei în cauză, că exercitarea de către aceasta a dreptului acordat prin articolul 18 alineatul (1) CE de a părăsi propriul stat membru pentru a se deplasa într-un alt stat membru poate constitui o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice, care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societății, statul membru de origine nu poate impune, pentru motive de "ordine publică" sau de "siguranță publică" în sensul articolului 27 din directiva menționată, limitări ale libertății de circulație a persoanei respective."
In speță, din documentele întocmite de autoritățile engleze rezultă faptul că aceasta a fost reținută de poliția engleză,însă nu a fost judecată,singura măsură luată împotriva sa fiind măsura returnării în România. Conduita intimatului nu este de natură să provoace temerea că acesta ar putea prezenta unpericol realpentru interesele fundamentale ale societății, impunând adoptarea de către România a unei măsuri de limitare a dreptului său de liberă circulație.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 225 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în contradictoriu cu intimatul (CNP -), având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: - /12.06.2009
: /15.06.2009
7 ex.
FOND:
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Simona Bacsin
