Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 2/
Ședința publică din 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Cu participarea d-nei. procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul - Direcția Generală de Pașapoarte cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.2524 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat în termen legal, după care;
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea apelului declarat de pârâtul - Direcția Generală de Pașapoarte, ca nefondată și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2524/4.11.2008, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiată.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii.
În motivarea apelului, a arătat că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 16.10.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, conform talonului întocmit de lucrătorul
și aplicarea conceptului de ordine publică aparține legilor și tribunalelor naționale.
În temeiul disp.art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie, fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Apelanta a invocat prevederile art.25 și 53 din Constituție, art.39 alin.6 din Legea nr.248/2005, Deciziile Curții Constituționale nr.855/28.11.2006, nr.901/5.12.2006, considerând că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea unor condiții stabilite prin lege - Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Acolo unde s-a urmărit ca, după data de 01.01.2007, Legea nr.248/2005 să nu mai fie aplicabilă, actul normativ a indicat în mod expres acest lucru, de exemplu art.52 din lege.
Prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE.
Dreptul la liberă circulație este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional în art.25, însă nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege - art.5 din Legea nr.248/2005. Nerespectarea obligațiilor poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie.
Măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Ungariei are un scop legitim.
În mod greșit instanța a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație.
Consideră apelanta că a respectat norma edictată de legiuitorul național și nu a încălcat alte dispoziții comunitare în materie.
Măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că pârâtul nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Ungaria în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile maghiare competente. La stabilirea perioadei pentru care exercitarea dreptului fundamental la libera circulație va fi limitat, să fie avut în vedere faptul că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și că, prin această măsură, nu se poate aduce atingere existenței dreptului.
A anexat cererii de apel xerocopii după: proces-verbal de predarea-primirea persoanelor (6), proces-verbal de identificare (7), fișă tip (8), date solicitate pentru cetățenii români returnați (9-10).
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și, având în vedere și efectul devolutiv al apelului conferit de art.292-294 Cod procedură civilă, curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat instanței să dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Ungaria privind pe, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pe considerentul că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 16.10.2008 în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.230/2002, invocând prevederile art.5, art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 și art.2 pct.3 și 4 din Protocolul Adițional nr.4 la.
Hotărârea atacată este ferită de orice critică, prima instanță făcând o corectă aplicare a legii la situația de fapt.
Astfel, din "fișa tip" rezultă că pârâtul ieșit din România în data de 15.10.2008, pe jos. La data de 16.10.2008 a fost returnat de către autoritățile maghiare, fiind depistat pe teritoriul Ungariei de către autoritățile maghiare fără a poseda document de călătorie asupra sa.
Prin art.2 pct.1 din Acordul între Guvernul României și Guvernul Ungare privind readmisia cetățenilor proprii și a altor persoane, ratificat prin nr.OG12/2002, România și-a asumat obligația de a readmite, la cererea autorităților Ungare, fără formalități deosebite, persoana care nu îndeplinește ori nu mai îndeplinește condițiile legale în vigoare pentru intrarea și șederea sa pe teritoriul Ungare.
Potrivit art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație al cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
La o simplă analiză a acestor texte de lege ar rezulta că s-ar putea restrânge dreptul la liberă circulație în statul vecin, doar în baza acestui Acord de readmisie, fără a fi necesară arătarea și dovedirea motivelor concrete pentru care a fost returnată o persoană în țară ori a motivelor pentru care prezența sa pe teritoriul ungar trebuie interzisă.
Luarea unei astfel de măsuri vine în contradictoriu cu prevederile art.2 pct.2 și 3 al protocolului adițional nr.4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu prevederile legislației comunitare și jurisprudența Curții de Casație a Comunității Europene, care au forță juridică superioară legii organice sau ordinare.
Apelanta susține că măsura solicitată ar fi necesară, deoarece din cauza migrației ilegale ar putea exista repercursiuni negative asupra asigurării unei imagini pentru România care să-i confere capacitatea de a se integra și raporta la normele Uniunii Europene.
Pentru ca măsura restrângerii dreptului pârâtului la libera circulație să reprezinte în cazul concret dedus judecății o măsură necesară într-o societate democratică (art.2 pct.3 din Protocolul nr.4 la Convenție), trebuie ca între restrângerea dreptului, care reprezintă mijlocul și scopul pentru care se instituie măsura să existe proporționalitate.
În temeiul art.18 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, cetățenii români, chiar și cei care au executat pedepse pentru săvârșirea unor infracțiuni, pot, în principiu, circula liber, începând cu 1 ianuarie 2007, pe teritoriul statelor membre, deci și pe teritoriul Ungare.
În privința pârâtului nu s-a dovedit că ar fi emigrat ilegal în Ungaria ci doar că a fost depistat fără a avea acte de identitate asupra sa. Față de această stare de fapt, a-i restrânge pârâtului dreptul la liberă circulație, - fără ca acesta să fi săvârșit vreo faptă antisocială pentru care s-ar impune interzicerea prezenței sale pe teritoriul Ungariei -, ar însemna adoptarea unei măsuri în vădită disproporție cu scopul urmărit.
Atâta timp cât în privința pârâtului nu s- dovedit incidența nici unuia din cazurile de excepție prev. de art.64 alin.1 din Tratatul, măsura restrângerii dreptului său la liberă circulație ar încălca și prevederile art.18 alin.1 din Tratatul.
Ca atare, reținând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2524 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr-.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.: /7 ex.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
