Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 200/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 200/A/2008 | |
Ședința publică 28 august 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici | - - |
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop | - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 837 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatului și parchetului și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 august 2008, prin registratura instanței, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și un set de acte.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pune concluzii în sensul admiterii apelului întrucât Direcția Generală de Pașapoarte Baa nexat o copie de pe decretul de expulzare care nu a fost atașată la dosarul de fond. Din acest act rezultă că pârâtul a fost îndepărtat de autoritățile din Italia de pe teritoriul acestei țări, fiind expulzat pe o perioadă de cinci ani.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 837/30.VI.2008 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulație.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că pârâtul a fost returnat din Italia, la data de 06.06.2008.
Singura probă pe care reclamanta a depus-o în susținerea cererii sale este declarația pe proprie răspundere a pârâtului (fila 3 dosar), în care acesta explică sumar circumstanțele în care a fost reținut de autoritățile italiene și returnat și talonul de returnare întocmit de agentul poliției de frontieră cu ocazia intrării pârâtului în țară.
Conform cu dispozițiile art. 2 din Protocolul Adițional nr. 4 la. pct.3 și 4, restrângerea dreptului la libera circulație a persoanelor se poate dispune numai pentru considerente ce privesc securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Prin probele administrate în cauza de față reclamanta nu a dovedit că prezența pârâtului ar reprezenta o amenințară reală (chiar eventuală) pentru vreuna din valorile sociale ocrotite, enumerate mai sus.
Pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor legale privind restrângerea dreptului la libera circulație este absolut necesar să existe dovezi certe care să justifice necesitatea acestei măsuri restrictive, astfel că instanța în lipsa unor astfel de probe, a considerat cererea reclamantei neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bad eclarat apel în termenul legal, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivare reclamanta arată că pârâtul a fost returnat din Italia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, astfel că autoritățile române au luat act de această măsură, fără a putea să o cenzureze.
în continuare textul articolelor 52 și 38 litera a din Legea nr. 248/2005 modificată și completată, precum și conținutul art. 25 și 17 din Constituție, apelanta consideră că măsura dispusă de art. 38 litera a " se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 53, din Constituție, respectiv apărării securității naționale și a ordini publice fiind în acord și cu alte documente internaționale, invocând în acest sens statuările Deciziei Curții Constituționale nr. 855/28.XI.2006.
În final, apelanta apreciază că singura condiție pentru aplicarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulație, este returnarea persoanei respective în baza unui acord de readmisie. Făcând apoi trimitere la interpretarea dată de CEDO dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție și la faptul că România a negociat o perioadă de tranziție la capitolul privind libera circulație, s-a concluzionat că noile state membre UE, pot continua să aplice restricții pentru cetățenii săi, pe o perioadă de 2 ani după aderare.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că autoritățile italiene l-au tratat execrabil, deoarece nici măcar nu i s-au luat probe de sânge care să ateste alcoolemia și a fost angajat cu forme legale, anexând în acest sens contractul individual de muncă și actele depuse la filele 18-24 dosar apel.
Curtea examinând dosarul cauzei prin prisma motivelor invocate, apreciază că apelul reclamantei este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Legea nr. 248/2005 reglementează, după cum prevede art.1, condițiile în care cetățenii români își pot exercita dreptul la libera circulație în străinătate, precum și limitele exercitării acestui drept. În acest din urmă caz, art. 38 din Legea nr. 248/2005 stipulează asupra posibilității de restrângere a exercitării dreptului la libera circulația în străinătate a cetățenilor români, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie, care, după data aderării României, se limitează la teritoriul statului de unde a fost returnată.
Problema ce se pune în speță, este dacă după data de 1 ianuarie 2007, când România a devenit țară membră, restricția impusă prin art. 38 din Legea 248/2005 se mai aplică cetățenilor români, se circumscrie ori nu legislației specifice comunitare, este în concordanță cu aceasta, sau, dimpotrivă, se află în conflict cu norma comunitară.
Temeiul legal invocat de către reclamantă prin acțiunea introductivă, respectiv dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, vizează generic, persoana returnată în baza unui acord de readmisie, fără să facă vreo referire la conduita concretă a persoanei pe teritoriul statului respectiv.
Aceeași formulare ambiguă se regăsește și în conținutul acordurilor de readmisie, încheiate de România cu statele membre în scopul combaterii migrației ilegale, ce au făcut parte din Strategia națională privind migrația, aprobată prin nr.HG 616/21 aprilie 2004, ele având ca obiectiv readmisia cetățenilor români cu statut ilegal pe teritoriul statelor europene.
În preambulul acestor acorduri de readmisie, se menționează că "în dorința de a înlesni readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, în spirit de colaborare și pe bază de reciprocitate, în scopul facilitării liberei circulații a persoanelor", guvernul fiecărui stat readmite intrarea pe teritoriul său, fără formalități, a oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere aplicabile pe teritoriul celuilalt stat.
Întrucât de la data de 1 ianuarie 2007 România a devenit țară membră, în virtutea art. 148 din Constituție dobândesc prioritate normele dreptului comunitar în materia liberei circulații a cetățenilor români pe teritoriul celorlalte state europene.
Art. 39 din asigură libera circulație a lucrătorilor în interiorul Comunității, care implică înlăturarea oricărei discriminări bazate pe naționalitate între lucrătorii statelor membre în ce privește remunerarea, angajarea și alte condiții de muncă. Ea a fost înfăptuită prin Regulamentul Nr.1612/68 al Consiliului European și Directiva Nr. 2004/38 a Parlamentului și Consiliului European, acte care concretizează cele patru coordonate ale libertății de circulație, și anume: acceptarea ofertelor de muncă real făcute; deplasarea în mod liber pe teritoriul statelor membre pentru acest scop; șederea pe teritoriul unui stat în vederea angajării și rămânerea în statul membru după angajare.
Directiva 2004/38/CE reglementează, în art. 4 și 5, dreptul de ieșire și de intrare pe teritoriul unui stat membru, pe baza cărții de identitate sau a pașaportului, care să fie valabile, fără necesitatea vizei și fără alte formalități echivalente. Pentru transpunerea integrală în legislația națională a Directivei, așa cum rezultă din preambulul nr.OUG 96/2006, s-a introdus, în cuprinsul Legii 248/2005, art. 61, potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie document de călătorie în statele membre
Este consacrat, în art. 6 și 7 al Directivei, și dreptul de ședere, după cum este vorba de o perioadă mai mică sau mai M de 3 luni, în prima situație nefiind necesară altă condiție decât cartea de identitate valabilă ori pașaportul valabil, în timp ce a doua ipoteză vizează persoanele care sunt lucrători ce desfășoară activități salariate sau independente în statul membru gazdă, ori se încadrează în cazurile enumerate de la b) la d).
Aceeași Directivă, în art. 27, prevede restrângerea dreptului de intrare și dreptului de ședere, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, cu respectarea principiului proporționalității și întemeierea măsurii, exclusiv pe conduita persoanei în cauză, care să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Într-adevăr, directivele se adresează statelor membre și sunt destinate să promoveze armonizarea legislațiilor naționale ale statelor membre cu dreptul comunitar, tinzând să îngrădească în anumite domenii autoritatea statelor în materie de reglementare juridică, iar dacă statul membru nu a încorporat în ordinea sa juridică internă dispozițiile directivei se poate discuta despre aplicabilitatea ei directă de către tribunalele naționale.Efectul obligatoriu al unei directive implică faptul că o autoritate națională nu poate aplica unei persoane o măsură legislativă ori administrativă care nu este în acord cu o prevedere a unei directive. Având toate caracteristicile necesare spre a face posibilă aplicarea ei de către tribunal.
Trebuie subliniat că, deși nr.OUG 96/2006 a avut în vedere "finalizarea de către România a tuturor formalităților preliminare în vederea transpunerii integrale în legislația națională a Directivei 2004/38/CE", după cum s-a precizat mai sus, Secțiunea a 3-a din Legea 248/2005 a rămas nemodificată (cu o excepție minoră în cadrul art. 43).
Așadar, cu toate că art. 27 din Directivă reglementează strict cazurile de restrângere a dreptului de intrare și a dreptului de ședere, legea națională menține sancțiunea în privința persoanei care a fost returnată pe baza unui acord de readmisie.
Evident că, din perspectiva incidenței dreptului comunitar, o atare "returnare" a cetățenilor români de pe teritoriul țărilor membre, pe temeiul acestor acorduri de readmisie și fără nici o justificare a pretinsului statut ilegal în care s-au aflat, prin raportare la prevederile art.27 din Directivă, nu mai este posibilă.
de readmisie au urmărit stoparea migrației ilegale și au tins să rezolve o situație temporară, tranzitorie, rațiuni care, începând cu 1 ianuarie 2007, nu mai subzistă.
Libera circulație a cetățenilor români în străinătate, respectiv pe teritoriul statelor europene, nu poate fi îngrădită prin norme de drept intern care contravin reglementărilor comunitare.
Prin urmare, în măsura în care acordurile de readmisie și-au încetat aplicabilitatea, devenind desuete, nu mai există fundamentul legal pentru a dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, potrivit art. 38 lit. a din Legea 248/2005.
Pe de altă parte, dacă așa-zisa returnare a cetățenilor români are semnificația și valoarea expulzării, ca formă de restrângere a dreptului de intrare și dreptului de ședere prevăzută în Directiva 2004/38/CE, ea poate fi însoțită de o decizie de interzicere a intrării pe teritoriu.
Dacă cetățeanul român a fost expulzat pe temeiul dreptului comunitar, iarăși nu este incidentă ipoteza art. 38 lit. a din Legea 248/2005.
Libertatea de circulație a persoanelor, garantată prin art. 2 din Protocolul 4, este unul din principiile pe care se întemeiază dreptul comunitar, dar excepțiile care permit limitarea libertății de circulație, inserate în art. 2 din Protocolul 4, nu sunt atât de prohibitive ca și cele enumerate în art. 27 din Directivă. Este suficient ca aceste restricții să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare într-o societate democratică, să existe proporționalitate între scopul dorit prin aplicarea limitării și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
În schimb, prin prisma dreptului comunitar, respectiv art. 27 din Directiva 2004/33/CE restrângerea se bazează pe comportamentul individual al persoanei în cauză și trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În speță din materialul probator existent la dosarul de fond, respectiv declarația pârâtului dată în fața organelor de poliție de frontieră, rezultă că pârâtul a ieșit din țară în data de 19.VIII.2007 și a ajuns în Italia, unde a lucrat în construcții cu acte în regulă. Tot în propria declarație, pârâtul arată că în cursul lunii aprilie 2008, fiind depistat de organele de poliție, conducând un autoturism, în stare de ebrietate, a fost judecat și condamnat pentru această infracțiune la un an închisoare cu suspendare, fiind returnat în data de 06.VI.2008 ( fila 3 dosar fond ).
În plus față de cele declarate de pârât, Decretul Prefectului de, edictat în data de 28.IV.2008, și depus de reclamantă în apel, filele 8-11, atestă faptul că în data de 17.IV.2008, pârâtul a fost arestat pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, viol și opunerea rezistenței ofițerului public.
Expunerea de motive a Decretului Prefectului de, relevă faptul că pârâtul a avut un comportament " ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, făcând ca permanența sa pe teritoriul național să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță " ( fila 9 dosar apel ).
Prin același Decret, considerându-se că pârâtul reprezintă o " concretă și actuală amenințare la adresa siguranței publice ", a fost îndepărtat (expulzat) de pe teritoriul Italiei, fiindu-i interzisă reintrarea pe acest teritoriu, o perioadă de 5 ani.
Raportat la starea de fapt prezentată mai sus, conform căreia conduita multiinfracțională a pârâtului reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa siguranței publice, Curtea apreciază că aceasta se circumscrie cazurilor limitative și expres prevăzute de dispozițiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație, prevederi similare regăsindu-se și în Protocolul nr. 4, adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Pe cale de consecință Curtea, față de considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 282, 296 Cod.pr.civ. va admite apelul reclamantei și va schimba sentința atacată în sensul că va admite cererea formulată de reclamantă și va dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului pe teritoriul Italiei pe o perioadă de 3 ani, începând cu 28.VIII.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr. 837 din 30 iunie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în sensul că admite cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva pârâtului și în consecință:
Dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului, născut la data de 21.07.1987, în loc B M, jud. CNP -, pe teritoriul Italiei pe o perioadă de 3 ( trei ) ani, începând cu data de 28.08.2008.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.08.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- - - -
RED.
DACT.
6EX. /02.09.2008.
JUD. FOND. -.
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop
