Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - limitarea exercitării dr. la libera circulație -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 21
Ședința publică din 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
Grefier - -
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 1 al municipiului B, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 87 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamantei apelante Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, constatând cauza în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, a solicitat a se admite apelul așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava, sub nr.8315 din 9 decembrie 2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a solicitat restrângerea dreptului la libera circulație, al pârâtului, pe teritoriul Italiei, pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 24 noiembrie 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.173/1997, pentru încălcarea, în principal a obligațiilor prevăzute de art.5 din Legea nr.248/2005, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile art.38 lit. "a" din aceeași lege, fiind necesară limitarea dreptului său de a circula liber în străinătate.
Prin sentința civilă nr.87 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea ca nefondată, reținând că în petitul acțiunii singurul motiv invocat de reclamantă este nerespectarea condițiilor legale de intrare și ședere, care nu mai sunt aceleași din momentul aderării României la Uniunea Europeană. În prezent singura condiție cerută unui cetățean european, de legislația comunitară, căreia tribunalul i-a dat prioritate, este ca acesta să prezinte o carte de identitate sau un pașaport valabil. A mai reținut instanța că, în cazul de față, reclamanta nu a dovedit motive care să afecteze ordinea publică, securitatea ori sănătatea publică.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel a susținut că pârâtul a comis pe teritoriul statului italian, mai precis în, o serie de fapte delictuale descrise în Decretul pronunțat de către Prefectura din acest oraș, confirmate parțial și în declarația pe care pârâtul a dat-o la punctul de trecere al frontiere, în care recunoaște că a fost arestat, judecat și condamnat la doi ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt. După ce a trecut în revistă legislația internă și comunitară aplicabilă în cauză, reclamanta a concluzionat că, în mod greșit, instanța a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a se dispune măsura restrângerii dreptului la libera circulație al pârâtului.
Apelul se dovedește a fi întemeiat după cum se va arăta în continuare.
Conform art.38 lit. "a" din Legea nr.248/2005, ce reprezintă norma internă, restrângerea dreptului unui cetățean român la libera circulație în străinătate este condiționată doar de simpla returnare din statul cu privire la teritoriul căruia se cere luarea acestei măsuri, în baza unui acord de readmisie, motivul returnării fiind lipsit de orice importanță.
Spre deosebire de reglementarea internă, norma comunitară consacrată prin art.27 din Directiva nr.2004/38/CE stipulează expres și limitativ numai trei situații în care este posibilă restrângerea dreptului la libera circulație a cetățenilor Uniunii Europene, anume afectarea ordinii, sănătății ori siguranței publice.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, potrivit dispozițiilor art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României, în caz de neconcordanță între normele interne și cele comunitare, au prioritate tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, autoritatea judecătorească având sarcina de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate prin actul aderării. Totodată, în temeiul art.307 alin.1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, statele au obligația de a lua măsurile necesare pentru a asigura compatibilitatea dintre prevederile acestui tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Ori, dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost emisă Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului și, în concordanță cu argumentele expuse anterior, prevederile directivei sunt prioritar aplicabile în raport cu norma internă, inclusiv în ceea ce privește condițiile de limitare a dreptului în discuție.
Așadar, restricționarea libertății de circulație, care într-adevăr nu este un drept cu caracter absolut, poate fi dispusă doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză și trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit. Măsura nu poate fi luată numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat un acord de readmisie. În acest sens s-a pronunțat, de altfel, Curtea de Justiție Europeană în interpretarea art.18 CE și a art.27 din directivă.
În speță, tribunalul, dezvoltând aceste prevederi în ordinea de prioritate corectă a omis, totuși, să le aplice situației pârâtului, în legătură cu care, dacă ar fi efectuat verificările necesare ar fi observat că i s-a reținut în sarcină de către autoritățile italiene ( fila 8 dosar fond), săvârșirea mai multor fapte de furt, distrugere, tâlhărie, că a opus rezistență și a lezat un funcționar public. După cum recunoaște el însuși a fost arestat și condamnat la pedeapsa închisorii ( filele 4,6 dosar fond ).
Într-un asemenea context, dovedit de la început de reclamantă, limitarea exercitării dreptului la libera circulație al pârâtului pe teritoriul Italiei este pe deplin justificată de afectarea ordinii publice de către pârât printr-un comportament antisocial flagrant și repetabil în timp, încât se impune admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii, în sensul de a se dispune limitarea solicitată pe durata maximă de trei ani, proporțională cu modul conștient în care a fost lezată ordinea publică a statului italian, dar și imaginea României în exterior.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 1 al municipiului B, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 87 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Schimbă sentința în sensul că:
Admite acțiunea având ca obiect " limitarea exercitării dreptului la libera circulație " formulată de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor în contradictoriu cu pârâtul și în consecință:
Restrânge dreptul la libera circulație a pârâtului ( CNP - ) pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de 3 ( trei ) ani, începând cu data prezentei decizii.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 4/13.03.2009
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Surdu Oana
